Evanghelia dupa Toma

Manuscrisul Evangheliei dupa Toma a fost descoperit in 1945, in Egipt. Face parte din biblioteca in limba copta a unei comunitati crestine din secolul II dupa Hristos. Este un text apocrif. Mai bine de jumatate din capitolele sale vadesc paralelisme cu Evangheliile canonice. Sunt insa si diferente, precum insistenta pe cuvintele secrete si pe experienta mistica.
Textul apartine curentului gnostic. Gnoza insista pe aspectul mental al salvarii, al taririi misterului divin. Cultura religioasa din Romania are destula maturitate ca sa recepteze acest text fara exaltare(cum fac modernistii mai ales), dar si fara prejudecati.
Evanghelia dupa Toma este tradusa in toate limbile importante ale planetei. In engleza si franceza exista zeci de versiuni si exegeze. O vasta literatura de specialitate, comentarii si controverse au aparut pe seama acestui text. El face parte din istoria mantuirii si, in mod cert, din istoria culturii religioase. (Vasile Andru)

Viața Apostolului Toma 5
Un text apocrif cu inserturi din ”proto-Evanghelie” 16
Pe urmele Apostolului Toma, în India 31

Evanghelia după Toma 51

Anexe 105

Metoda (calea) este: făptura, viața și cuvântul Lui. Făptura este divinitate întrupată; viața este sacrul intrat în istorie; cuvântul este legea revelată. Toma apare preocupat doar de evenimentul Revelației; dobândirea cunoașterii supreme și experimentarea Cerului.
Hristos a dat cheia acestei experiențe, zicând: ”Împărăția Cerului este în voi”. Este una dintre cele trei propoziții care au civilizat lumea. Este propoziția care a scos omenirea din faza relației subiective cu cerul.
Relația omului cu cerul era întemeiată pe frică și dualitate. Cerul era receptat ca exterior omului: undeva foarte departe, undeva foarte ”sus”. Rădăcina fricii este dualitatea. Dumnezeu era văzut ca despărțit de om, zdrobindu-l cu măreția Lui, din depărtări.
Hristos clădește relația de dragoste față de cer, când zice: cerul este în noi, este parte din noi, ne compunem toți din materie cerească, putem face experiența lui în clipa de fată, chiar acum!
Toma era fascinat mai ales de această revelație: ”Împărăția Tatălui se întinde pe tot pământul, dar omul nu o vede” (Rostirea 113). ”Ceea ce așteptați a și venit, dar voi nu cunoașteți” (Rostirea 51).
A cunoaște până la iluminare: ”Voi veți deveni ca Mine și Eu o să fiu cu voi!” (Rostirea 108).

Circa jumătate dintre parabolele acestei Evanghelii descriu cifrat Împărăția. Descriu enigmatic. De ce astfel? Pentru că intrarea în Împărăție este o tăcere. Iar cuvintele obișnuite distrug tăcerea, distrug sfințenia... Numai cuvintele tainice fac să înceteze logica distructivă și instaurează tăcerea. Cuvintele enigmatice duc la stingerea cuvintelor, iar Împărăția este dincolo de cuvinte. Cuvintele enigmatice ale Mântuitorului produc Tăcerea totală a cuvintelor.
Mintea este, astfel, transformată. Dualitatea minții dispare, impuritățile dispar:
Bătrânul va deveni prunc: sugestie pentru transformare, pentru metanoia. Alte enunțuri frapante, paradoxale: Mișcarea coexistă cu repausul. Începutul explică sfârșitul. Vastitatea coexistă cu strâmtimea, omul conține cosmosul. Ființa conține neantul si neantul conține ființa.
Experiența comuniunii. Pomul și rodul formează un tot, în orice moment (Rostirea 43). Omul care își antrenează mâna ca să ucidă un adversar a și comis omorul prin însuși faptul de a se antrena (Rostirea 98).