O planetă plină de viruși

Carl Zimmer prezintă cele mai recente cercetări despre modul în care virușii guvernează întreaga noastră existentă, modul în care au contribuit la nașterea primelor forme de viață, cum contribuie la producerea de noi boli, cum putem valorifica virușii pentru propriile noastre scopuri si cum virușii vor continua să influențeze soarta omenirii în anii următori.
Parcurgând această carte, aflăm despre începuturile virusologiei, despre virusurile care provoacă răcelile obișnuite, despre virusul gripei si celebra gripă spaniolă, despre HPV, HIV, ebola, virusul variolei, West Nile, SARS, H5N1 și multe altele. Aflăm despre virusuri inofensive pentru animalele purtătoare ce devin mortale la oameni, despre interacțiunea unor virusuri cu bacteriile, suntem imersați în fascinanta lume acvatică a oceanelor cu neînchipuita si uluitoarea lor colecție de virusuri, aflăm despre recent descoperitele virusuri gigant și multe alte informații interesante.

Un fluid viu contagios 7
Virusul mozaicului tutunului și descoperirea virosferei

PARTEA I
NIȘTE CUNOȘTINȚE MAI VECHI

O răceală mai neobișnuită 27
Cum au reușit rinovirusurile să cucerească, încetul cu încetul, lumea
Privind în jos, dinspre stele 41
Reinventarea la nesfârșit a gripei
Iepuri cu coarne 55
Papilomavirusul uman și cancerul infecțios

PARTEA A II-A
PESTE TOT ÎN TOATE

Dușmanul dușmanului nostru 75
Bacteriofagii ca medicament viral
Oceanul „infectat" 95
De ce bacteriofagii marini dețin supremația asupra oceanelor
Paraziții noștri interiori 109
Retrovirusurile endogene și genomurile noastre ticsite cu virusuri

PARTEA A III-A
VIITORUL VIRAL

Noul flagel 125
Virusul imuno deficienței umane dobândite și originea animală a bolilor
Cum să devii un american 145
Globalizarea virusului West Nile
Prezicerea următoarei epidemii 161
Virusul Ebola și multe alte virusuri asemănătoare
O despărțire amânată 185
Trecerea întârziată în uitare a variolei

EPILOG
Străinul din turnul de apă 211
Virusurile uriașe și definirea vieții

Mulțumiri 225
Bibliografie selectivă 226

Atunci când, conform teoriei evoluționiste, propria noastră specie trăia în Africa, în urmă cu aproximativ 200.000 de ani, strămoșii noștri au fost, probabil, purtătorii a mai multor tulpini diferite de papilomavirusuri. Reprezentanții acestor tulpini pot fi găsiți în întreaga lume. Dar, pe măsură ce oamenii s-au extins pe întreaga planetă - părăsind Africa în urmă cu aproximativ 50.000 de ani și ajungând în Lumea Nouă în urmă cu aproximativ 15.000 de ani -, papilomavirusurile purtate de ei au continuat să evolueze. Știm aceasta pentru că genealogia unor tulpini HPV reflectă genealogia speciei noastre. Spre exemplu, virusurile care infectează populațiile umane din Africa aparțin celor mai vechi linii de virus HPV, în timp ce europenii, asiaticii și amerindienii sunt purtătorii propriilor lor tulpini, care sunt distincte.
Vreme de aproximativ 199.950 din ultimii 200.000 de ani, specia noastră nu a avut nicio idee că era purtătoare de virus HPV. Și aceasta nu pentru că virusul HPV ar fi fost rar - nici pe departe. Un studiu realizat în anul 2014 pe 103 oameni sănătoși a detectat virusurile la 71 dintre ei - aproximativ 69%. Pentru majoritatea covârșitoare a acelor oameni, experiența era inofensivă. Dintre cele 30.000.000 de femei americane care sunt purtătoare de virus HPV, doar 13.000 pe an dezvoltă cancer de col uterin.
În această minoritate afectată de cancer, echilibrul pașnic dintre gazdă și virus este distrus. Natalia Shulzhenko, de la Universitatea de Stat din Oregon, împreună cu colegii ei au propus ipoteza că virusul HPV declanșează apariția cancerului atunci când o parte din materialul său genetic este încorporat accidental în ADN-ul unei celule. Celula se înmulțește rapid și preia noile mutații. Iar apoi, în loc să moară, rămâne într-o stare nenatural de tânără. În loc să moară și să se descuameze, celulele formează o tumoare, care împinge spre în afară și spre în jos în țesutul care o înconjoară.