A patra întrebare:
Osho,
De câteva ori în ultimul timp am simțit că pot să
zbor. M-am simțit în mod curios eliberat de gravitație și mă uitam plictisit la
cele 70 de kilograme de materie concretă a corpului meu. Ce este asta, nebunie?
Nu. Atingi punctul de întâlnire a două dimensiuni. O
dimensiune este cea a pământului, a gravitației care te trage în jos cu cele 70
de kg. de materie a corpului tău. Cealaltă dimensiune este a grației, a lui
Dumnezeu, a libertății, care te ridică din ce în ce mai sus și în care nu
există greutate.
Meditația - iată ce se întâmplă. De multe ori în timpul
meditației atingi deodată stări superioare de conștiință, în care observi că
gravitația dispare. Simți că nimic nu te mai trage în jos, că acum depinde doar
de tine dacă să zbori sau nu. Depinde numai și numai de tine. Dacă vrei să
zbori, poți să te ridici pur și simplu în aer și tot cerul îți aparține. Dar
când deschizi ochii, vezi cum corpul tău este încă acolo, gravitația încă
există. Atâta timp cât meditezi cu ochii închiși, uiți de corp. Te miști într-o
dimensiune cu totul diferită, o dimensiune a grației.
Aceste două lucruri trebuie înțelese: gravitația este o lege
care vă trage în jos, grația este o lege care vă împinge în sus. Știința nu a
descoperit încă a doua lege și poate că nu o va descoperi niciodată. A
descoperit doar legea gravitației. Cunoașteți povestea — dacă s-a întâmplat așa
sau nu, nu are importanță. Newton stătea în grădină și a văzut un măr căzând.
Atunci s-a întrebat: „Ce-l face pe măr să cadă pe pământ? Ce-l atrage în jos?
De ce nu cade într-o parte? Sau de ce nu cade în sus?" Așa a descoperit
legea gravitației, și anume că pământul exercită o forță de atracție care
acționează asupra tuturor lucrurilor.
Dar Newton a văzut numai fructul căzând, nu a văzut ți copacul
înălțându-se. De câte ori aud povestea, am mereu impresia că el a văzut doar
cum cade fructul pe pământ, nu a văzut și cum crește copacul. Arunci o piatră.
Piatra cade, este adevărat, dar copacul se înalță tot mai mult. Ceva îl împinge
în sus. Piatra este moartă, copacul este viu. Viața tinde să se ridice din ce
în ce mai sus.
Omul a atins, prin conștiința sa, punctul cel mai înalt al
evoluției pe acest pământ. Când meditați cu ochii închiși, când sunteți în
meditație profundă, în stare de rugăciune beatifică, extatică, deodată nu mai
aveți percepția corpului fizic. Deveniți conștienți de copacul vieții care
crește în interiorul vostru și care tinde să ajungă tot mai sus, așa că simțiți
deodată că puteți zbura.
Nu este nicio nebunie, dar vă rog să nu puneți în practică
această impresie. Nu vă aruncați de la fereastră crezând că puteți zbura.
Atunci ar fi într-adevăr nebunie. Au fost oameni care au luat LSD sau marijuana
și au încercat să zboare în acest fel. Nimeni nu a încercat însă să zboare fiind
în meditație. De aceea meditația este frumoasă și drogurile sunt periculoase.
Au fost unii care, sub această impresie, în starea de hipnoză profundă indusă
de droguri, au simțit forța grației și au crezut că pot zbura. Uitaseră de
corp, așa că au încercat să pună impresia în practică. A fost o fată din New
York care a sărit de la etajul al patruzecilea al unui zgârie-nori. A zburat
pur și simplu pe fereastră. Atunci a început să acționeze legea lui Newton.
Egoul este separarea de întreg. Este gândul
că sunteți separați de existență. Este doar un gând, nu realitatea. Doar o
ficțiune, nu adevărul. Doar un vis pe care vi-l creați pentru voi înșivă. Nu
sunteți separați de întreg. Nu aveți cum să fiți separați, pentru că dacă ați
fi, nu ați mai exista. Dacă ați fi separați, energia vieții nu ar mai curge
prin voi. Fluxul vieții curge prin voi indiferent dacă credeți sau nu că
sunteți separați de întreg. întregul nu se preocupă de ce credeți voi. Continuă
să vă hrănească. Continuă să vă umple rezervorul.
Dar ideea că sunteți separați de întreg creează multă
anxietate. Odată ce credeți că sunteți separați, creați imediat o divizare
interioară. Tot ce este natural devine inferior, pentru că aparține întregului.
Sexul devine inferior pentru că face parte din unitatea organică a întregului.
De aceea religia condamnă sexul. Iar eu vă spun că până când
sexul nu va fi total acceptat, nimeni nu poate deveni cu adevărat religios,
pentru că religia este transformarea care utilizează aceeași energie. Nu
trebuie negată, ci acceptată la un nivel foarte profund. Da, religia este
transformarea ființei, dar acea transformare se obține doar printr-o acceptare
profundă. Odată ce este acceptată, natura devine foarte diferită. Natura negată
face ca totul să vi se pară amar și plin de suferință. Creați un iad în voi
când negați. Iar egoul este întotdeauna fericit să condamne, pentru că atunci
când condamnă, se simte superior.
Citeam o anecdotă...
Într-o biserică, preotul le-a strigat din amvon
enoriașilor:
„Ridicați-vă în picioare toți cei care ați păcătuit
în ultima săptămână!" Jumătate dintre ei s-au ridicat în picioare.
„Ridicați-vă în picioare cei care ați fi păcătuit
dacă ați fi avut ocazia." S-au ridicat și ceilalți.
O femeie îi șoptește soțului: „Se pare că preotul
nostru este singurul om vrednic din oraș."
Soțul îi răspunde: „Să nu crezi așa ceva. Era în
picioare dinainte să ne ridicăm noi."
Superegoul, cel care continuă să condamne, să spună
că asta e rău, asta e păcat, asta e greșit, este el însuși cel mai mare rău din
lume, singurul păcat. Ce e de făcut? începeți să judecați egoul, dar nu
realizați că, prin asta, creați un superego. Renunțați la judecăți - la toate
judecățile - și egoul dispare fără să creeze un superego. Nu mai condamnați
nimic.
Cine sunteți voi să judecați? Cine sunteți voi să spuneți că
asta e bine și asta e rău? Cine sunteți voi să împărțiți existența în două?
Existența este una singură, o unitate organică. Este una: ziuă și noapte, bun
și rău - o unitate indivizibilă. Toate divizările aparțin egoului, omului, sunt
artefacte umane. Nu mai condamnați.
Atunci când condamnați, creeați un lucru sau altul. Nu mai
condamnați si observați ce se întâmplă. Veți constata că egoul dispare. Așa că
nu egoul este problema. Problema reală este faptul că judecați și condamnați,
faptul că există o divizare în voi. Nu vă preocupați de ego, fiindcă indiferent
ce veți face cu el, veți crea un ego și mai mare.
Sunt tot atâtea egouri câte persoane. Unii au un ego foarte
lumesc, alții au un ego foarte religios. Unii vorbesc despre cât de multe
lucruri posedă, alții despre cât de multe sunt lucrurile la care au renunțat.
Un așa-zis sfânt era pe moarte și discipolii se adunaseră în
jurul lui. Erau ultimele momente împreună cu maestrul lor. |
Adevăr Divin
