Prezentul volum este dedicat unei expuneri sintetice și accesibile a psihanalizei, care înglobează și depășește primele Prelegeri de introducere în psihanaliză (1916-1917)
și seria nouă a acelorași prelegeri din 1933.
Cronologic, ea acoperă
aproape treizeci de ani, din 1909, anul celor cinci conferințe ținute în
Statele Unite, care au marcat intrarea triumfală a psihanalizei în
Lumea Nouă, și 1938, ultimul an de viață al lui Freud, când începe
această scriere, rămasă neterminată.
Adresându-se, datorită
conținutului său, în primul rând celor care doresc să se inițieze în
psihanaliză — studenți ai facultăților de psihologie, medicină,
pedagogie, sociologie, filosofie, litere și teologie —, volumul de față
poate reține și atenția specialiștilor prin faptul că reprezintă o
sinteză a întregii opere a lui Freud, la care se adaugă idei noi.
Nu, conștiența nu poate fi esența elementului psihic, ea este numai o
calitate a acestuia, și anume o calitate inconstantă care mai des este
absentă, decât prezentă. Factorul psihic în sine, oricare i-ar fi
natura, este inconștient, și probabil de un tip asemănător cu toate
celelalte procese din natură despre care avem cunoștință. Pentru
argumentarea acestei aserțiuni, psihanaliza se raportează la un număr de
fapte.
Freud
Visul este o psihoză, cu toate
inepțiile, formațiunile delirante, iluziile senzoriale ale unei psihoze.
E adevărat, este o psihoză de scurtă durată, inofensivă, înzestrată
chiar cu o funcție folositoare, inițiată prin acordul persoanei,
încheiată printr-un act de voință de către ea. Cu toate acestea, este o
psihoză și învățăm pe baza ei că până și o modificare atât de profundă a
vieții psihice poate fi anulată, poate lăsa spațiu funcției normale.
Este atunci prea temerar să sperăm că ar trebui să putem supune și
îmbolnăvirile spontane temute ale vieții psihice influenței noastre și
să le vindecăm?
Freud |
Adevăr Divin
