„Dumnezeu ne-a dat mintea nu pentru cele la care
noi o folosim, ci pentru lucrarea ei ascunsa. Mintea are propria ei lucrare, care
este urmarirea cu priveghere a lui Dumnezeu, atentia pentru a nu se imprastia,
pentru a nu fi cucerita si innegrita de ganduri; este trezvia, vederea lui
Dumnezeu. “
• Arhimandrit
Emilianos Simonopetritul
Volumul
de față constituie o continuare și, într-un fel, o completare a tâlcuirilor pe
care Gheronda Emilianos le-a făcut Cuvintelor ascetice ale lui Avva Isaia.
Catehezele asupra Sfantului Isihie au fost tinute intre anii 1985- 1986, la
Manastirea Simonos Petras si la metocul ei din Ormylia. Scopul
este acelasi, cuvantul Parintelui urmarind sa indemne sufletele catre luptele
cele duhovnicesti, sa le calauzeasca si sa le impartaseasca cugetul Sfintilor
Parinti, duhul monahal, atat in viata obsteasca a fratiei, cat si in viata
personala a monahilor, pentru a-i pregati pentru intalnirea mistica cu Domnul
Care vine. Am putea
spune ca, in timp ce textul lui Avva Isaia privea latura practica a vietii, in
toata intinderea ei, si mai cu seama legaturile sociale ale monahilor in sanul
unei chinovii, Avva Isihie, in cele 203 capete ale sale, scrie aproape exclusiv
pe tema trezviei. Aceste capete reflecta, precum fetele unui diamant, toate
laturile acestei lucrari filocalice fundamentale, care acopera intreaga lupta
duhovniceasca a monahului care-l cauta pe Hristos prin rugaciune.
Gheronda
Emilianos s-a ingrijit sa talcuiasca toate aceste mici capete, care adesea
repeta aproape aceleasi intelesuri, deaorece si-a dat seama ca ele formeaza
centrul vietii monahale, lucrul cel mai important al monahului care-l face
vrednic inaintea lui Dumnezeu.
Fiecare
monah, pusnic sau chinovit, este chemat sa cultive trezvia ca raspuns la
chemarea lui Dumnezeu. Dupa cum se spune la inceputul cartii, trezvia este
”urmarirea cuiva”, adica a Mantuitorului Hristos , a carui prezenta o
simtim, dar pe Care nu-L vedem, deoarece vederea noastra este intunecata de
patimi si de betia cugetului trupesc si lumesc. Asadar,
toata arta ascezei consta in faptul ca monahul ”sa asculte” pasii lui
Hristos Care vine. |