La începutul vieții, banii reprezintă prima cale de acces
la lumea reală; ei sunt un mijloc de schimb care creează o legătură socială
pentru copil. încetul cu încetul, acesta înțelege, învață, citește că averea
este o mărturie a reușitei și că permite obținerea autorității asupra
celorlalți și a lumii. Atunci, banii devin un mijloc de a avansa.
Cei care resimt un vid interior caută neobosit să-l umple
agonisind aur sau alte obiecte de valoare, crezând că pot să-și mascheze lipsa
sau teama inexprimabilă cu ceea ce-și procură în exterior. Limbajul comun
asociază, de altfel, satisfacerea nevoilor primare cu bogăția și puterea: se
vorbește despre ”poftă de câștig” și ”sete de putere”. Legat
de acest subiect, să ne amintim de istoria regelui Midas relatată de Ovidius. Midas
era prost, desigur, iar Apollo l-a pricopsit cu urechi de măgar dar, înainte de
asta, i-a cerut lui Bachus - care nu-i putea refuza nimic din cauza relației
sale cu Silene - ca tot ceea ce va atinge regele începând din acel moment să se
transforme în aur, din dragoste pentru acest obiect și din dorință de putere. Insă
aurul este steril, iar mâncarea pe care Midas o duce la gură se transformă în
metal prețios, nu în materie hrănitoare.
înfometat, însetat, eroul îl imploră pe Bachus să-l elibereze de
blestem; zeul îi ordonă să se îmbăieze în fluviul Pactole - termen sinonim acum
cu o sursă divină de profit - pentru a reveni printre oamenii normali și a-și
putea satisface foamea și setea. Midas se supune și acesta este motivul pentru
care, în nisipul de pe fundul fluviului, se găsește aur.
Indiferent de mărimea ei, bogăția aduce autoritate în sânul
familiei și în relația cu ceilalți. Bogăția este asociată, în afaceri, în
industrie, în politică, cu imaginea unei autorități general acceptate,
cunoscute de toți, o sursă de prestigiu sau, dimpotrivă, este expusă
contestațiilor. Ea devine sinonimă cu dominarea și controlul asupra comunității
sau asupra instituțiilor.
Marile grupuri transnaționale, industriale sau financiare pot face
și desface puterile politice. în viața publică, banii stau înaintea și în
spatele puterii. Banii permit accesul la putere, fie că e vorba de averea
personală sau de mijloacele financiare ale partidelor politice și sindicatelor.
Un exemplu celebru este cazul fostului președinte al Statelor Unite ale
Americii, Jimmy Carter, care a obținut funcția supremă și și-a finanțat
campaniile electorale cu veniturile acumulate de-a lungul anilor în industria
alimentară - din afaceri cu arahide, se spune.
Apoi, puterea deținută îi permite individului - afacerist sau om
politic - să acționeze asupra oamenilor și lucrurilor, iar în anumite cazuri,
să dezvolte un raport de dominație asupra celorlalți. Știm că această dominare
și suveranitate conduce, uneori, la excese și tiranie și tinde să duca la
îmbogățirea personală, în dauna binelui comun. Faptele de corupție din
timpurile noastre, raportate de presă în fiecare zi, au conferit o tristă
celebritate acestor tentații, care în astfel de cazuri pot fi considerate
comportamente deviante. Viziunea transmisă e una pesimistă - în acest mod se
nasc generații de potentați cu puteri excesive ori absolute. Desigur, există
cazuri în care deținerea simultană sau succesivă a puterii și banilor duce la
desfrâu, însă nu există o lege universală în acest sens, iar omul este
întotdeauna liber să aleagă să-și împartă averea cu ceilalți. |