Moromeții – ultimul capitol

Pe zi ce trece îmi dau seama că Moromeții – ultimul capitol nu este o carte. E altceva. E o chestie, o tărășenie cum spun siliștenii, un text de sine stătător apărut nu se știe cum în jurul unor uimiri și gânduri provocate de amintirile celor care cred că l-au cunoscut cândva pe Marin Preda. Inițial, am vrut să adun ultimele imagini și mărturii ale lumii lui Moromete, dar nu mi-a ieșit ce voiam. Inițial, am vrut să mă retrag și să-i las pe alții să vorbească, dar tare mă tem că nu am făcut decât să ies și mai mult în evidență, apărând neinspirat ca acel turist nătâng care strică un superb și irepetabil cadru de film, din grabă, neștiință sau neatenție.