www.FotoMars.ro

Cum te poţi vindeca în sfârşit

Capitolul 17

Sănătatea intestinelor

Nimeni nu pare să ştie foarte exact ce se întâmplă atunci când un aliment ajunge în stomac. Sistemul digestiv reprezintă un miracol şi un fenomen care depăşeşte imaginaţia oamenilor. Chiar ţinând cont de cunoaşterea medicală curentă a manierei în care funcţionează anumite părţi ale sale, sistemul digestiv continuă să rămână un mare mister.

Toată lumea ştie că după ce muşcăm dintr-un aliment, mestecăm îmbucătura şi o înghiţim, aceasta ajunge în tractul gastrointestinal, care o descompune, iar sângele absoarbe substanţele nutritive, în timp ce fibrele şi celelalte deşeuri sunt evacuate. Atunci când acest proces nu funcţionează foarte corect, ne doare stomacul, suferim de un disconfort intestinal sau mai rău.

Simplul fapt că ştiinţa medicală a descoperit enzimele digestive nu înseamnă însă că ea a ajuns să înţeleagă plenar procesul digestiv. Atunci când vine vorba de ceea ce mâncăm şi de maniera în care organismul nostru procesează hrana pe care o consumăm, ştiinţa medicală este incapabilă să înţeleagă diferenţa dinte Jack Spintecătorul şi Moş Crăciun.

Digestia este partea cea mai puţin cunoscută a fiziologiei umane. Deşi oamenii de ştiinţă pretind că totul este clar şi că au înţeles ce se întâmplă, ea rămâne elementul cel mai enigmatic al manierei de operare a organismului nostru.

Spre deosebire de alte boli, despre care îţi pot preciza că în câteva decenii cercetările vor face descoperirile necesare pentru tratamentul lor corect (tratament care este deja descris în această carte), starea de sănătate a intestinelor este o cu totul altă poveste. Este posibil ca mecanismele secrete ale digestiei să nu fie descoperite niciodată de către comunităţile medicale de pe acest pământ, ceea ce face ca acest capitol să fie absolut esenţial.

Intestinele reprezintă un element cheie al stării tale de sănătate. De aceea, îngrijirea lor corectă este cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru a-ţi începe călătoria vindecătoare din interior către exterior.

Sistemul digestiv include stomacul, intestinul subţire, intestinul gros (care include la rândul lui colonul), ficatul şi vezica biliară. El este responsabil pentru absorbţia substanţelor nutritive din alimentele pe care le consumi, pentru evacuarea corectă a deşeurilor şi pentru menţinerea unui sistem imunitar puternic.

Deşi este absolut fundamental pentru îndeplinirea acestor funcţii de zi cu zi, sistemul digestiv deţine o forţă vitală personală. Alimentele nu sunt digerate exclusiv prin procesul fizic al descompunerii lor chimice (deşi nici acesta nu este înţeles pe deplin de cercetarea ştiinţifică); există inclusiv factori spirituali şi metafizici implicaţi în procesul digestiei. Aşa se explică de ce fiinţele iluminate de pe această planetă aplică anumite tehnici alimentare cum ar fi mestecarea lentă şi profundă; mâncatul lucid, cu mintea focalizată asupra acestui proces; rugăciunea înaintea, în timpul şi după masă; şi identificarea cu alimentele consumate.

Imaginează-ţi un râu care curge prin interiorul colonului tău. Pe fundul său (în mucoasele sale) există mii de varietăţi diferite de bacterii şi microorganisme care menţin un echilibru homeopatic pentru ca apa râului să nu devină toxică (respectiv, pentru ca intestinele să nu devină septice şi otrăvitoare).

Aşa cum un râu are un spirit al lui, sistemul digestiv găzduieşte o mare parte din spiritul uman. Acesta reprezintă esenţa sinelui, voinţa şi intuiţia omului.

Ai auzit vreodată expresia „instinct visceral (intestinal)”? Sau „reacţie viscerală”, ori „emoţie viscerală”? Există apoi expresii precum: „Ce îţi spun intestinele să faci?”, „Ce, nu ai intestine?”, „Mă simt eviscerat”, „Intestinul tocmai mi-a spus ceva”, „Îi urăsc intestinul”, „Mi-am epuizat intestinele” sau „Chiar ai intestine![1]” Toate aceste expresii arată că oamenii înţeleg la nivel intuitiv rolul fundamental pe care îl joacă intestinele în viaţa noastră, mult dincolo de planul fizic. Ei înţeleg că acestea fac parte integrantă din esenţa lor emoţională şi intuitivă.

Vigoarea omului rezidă în intestinele sale. Acestea au pori emoţionali, ceea ce înseamnă că emoţiile noastre pot controla bacteriile benefice sau nocive care înfloresc în intestinele noastre. O sănătate deficitară a sistemului digestiv poate bloca în mare măsură intuiţia.

Analogic vorbind, i-am putea compara pe oameni cu merele. Există mere care arată superb la exterior, dar care au miezul putred. Într-o manieră similară, există oameni cu intestinele pline de bacterii nocive şi poate chiar cu un caracter imoral, pe care nimeni nu îi poate citi judecând numai după înfăţişarea lor exterioară. La fel, există mere relativ imperfecte privite din afară, dar cu un miez cât se poate de solid şi de sănătos. Într-o manieră similară, există oameni decenţi şi buni la suflet cărora nu li se citeşte fericirea pe faţă, care nu se îmbracă după ultima modă şi care nu par să se distreze prea tare, dar cu intestinele pline de bacterii benefice.

Oamenii pot avea între 75 şi 125 de trilioane de bacterii în intestinele lor. Acest lucru deschide poarta către infecţiile generate de bacteriile, microbii, mucegaiurile, drojdiile, fungii, micotoxinele şi viruşii toxici şi neproductivi. Dacă nu sunt trataţi corect, aceşti agenţi patogeni pot modifica şi bloca instinctele naturale ale omului, dând naştere unei game nelimitate de boli – atât timp cât în intestine nu există un număr adecvat de bacterii benefice care să contracareze aceste efecte.

În acest capitol vom vorbi despre problemele de natură intestinală, inclusiv despre sindromul intestinelor permeabile, digestia proastă, refluxul acid, infecţiile intestinale, sindromul colonului iritabil, spasmele gastrice, gastrită şi durerile de ordin general din zona stomacului sau din apropierea acestuia. Vei găsi aici informaţii critice legate de toate aceste condiţii care depăşesc cu mult ceea ce cunosc la ora actuală comunităţile medicale. Între altele, voi demonta mai multe mituri legate de „remedii” şi trenduri la modă, oferindu-ţi o serie de paşi simpli pentru a-ţi vindeca sistemul digestiv şi pentru a-ţi restabili astfel starea de sănătate.

Înţelegerea sindromului intestinelor permeabile

O condiţie medicală ce continuă să stârnească o mare confuzie este sindromul intestinelor permeabile, sau mai simplu, permeabilitatea intestinelor. Înseşi aceste nume ne lasă perplecşi, dar aşa descriu comunităţile medicale diferitele condiţii medicale şi teoriile lor.

În esenţă, povestea sindromului intestinelor permeabile are trei aspecte. Primul se referă la înţelegerea comunităţilor medicale convenţionale. Majoritatea medicilor şi chirurgilor convenţionali folosesc expresia „intestine permeabile” pentru o boală intestinală critică ce perforează mucoasele tractului intestinal sau stomacului, cauzând infecţii grave ale sângelui, febră mare şi/sau septicemie. Din acest punct de vedere, medicii au dreptate: această boală este foarte gravă şi produce dureri şi suferinţe extreme.

Intestinele permeabile se pot datora unui ulcer care afectează mucoasa stomacului, dar şi unor tulpini bacteriene de E. coli care creează buzunare în mucoasa stomacului; unor microorganisme precum C. difficile care generează un megacolon; unor hemoragii, abcese ori diverticulitei. Numele de „intestine permeabile” se aplică atunci când una din aceste condiţii străpunge pereţii tractului gastrointestinal şi le permite agenţilor patogeni să ajungă în sânge.

O altă modalitate de a genera sindromul intestinelor permeabile este străpungerea colonului din greşeală în timpul unei operaţii chirurgicale. (Am avut clienţi care au stat foarte mult timp în spital din această cauză.)

Indiferent de cauză, intestinele permeabile generează simptome foarte grave.

Al doilea aspect al problemei se referă la înţelegerea medicinii alternative, integrative şi naturiste a sindromului intestinelor permeabile. Aceste comunităţi medicale folosesc acest termen pentru a descrie o condiţie în care mucegaiul, ciupercile precum Candida sau bacteriile neproductive fac găuri minuscule în mucoasa intestinelor, generând microscurgeri de toxine în sânge, care generează la rândul lor o multitudine de probleme.

Această teorie necesită anumite ajustări.

Deşi este adevărat că un mediu intestinal toxic, care include bacteriile şi ciupercile neproductive, poate contribui decisiv la o stare proastă de sănătate, confundarea lui cu intestinele permeabile induce în eroare. Dacă aceşti agenţi patogeni ar trece într-adevăr prin mucoasa intestinală, într-o măsură oricât de mică, ei ar genera cele mai severe simptome, precum febra mare, infecţiile în sânge, dureri extreme şi/sau septicemie. Expresia „intestine permeabile” nu ar trebui folosită decât pentru descrierea perforării propriu-zise a pereţilor tractului digestiv.

În acest caz, de ce li se spune zecilor de mii de oameni care suferă de oboseală, dureri, constipaţie, disconfort digestiv şi reflux acid, că au intestine permeabile de către practicienii alternativi?

Deoarece ei sunt într-adevăr bolnavi, iar această expresie înşelătoare reprezintă cea mai bună teorie pe care le-o pot oferi pacienţilor specialiştii. În lumea medicală convenţională, milioane de pacienţi sunt diagnosticaţi cu sindromul colonului iritabil, boala celiacă, boala lui Crohn, colită, gastropareză sau gastrită, etichete care acoperă mai mult sau mai puţin aceleaşi simptome, care rămân însă la fel de misterioase. Alţi pacienţi experimentează aceste simptome, dar nu primesc nici un diagnostic de la medici.

Există însă o explicaţie pentru aceste probleme intestinale misterioase, care nu au nimic de-a face cu permeabilitatea intestinelor. Personal o numesc permeabilitatea la amoniac, iar acesta este cel de-al treilea aspect al poveştii noastre.

Permeabilitatea la amoniac

Nu confunda permeabilitatea la amoniac cu expresia „permeabilitate intestinală”, care reprezintă doar un trend recent. Permeabilitatea intestinală nu este decât un nume nou pentru vechea teorie a intestinelor permeabile, oferit pacienţilor pentru a le da acestora iluzia de progres.

Adevăratul fenomen care se petrece este o permeabilitate la amoniac. Pentru a înţelege ce înseamnă acest lucru, este bine să ştii câte ceva despre felul în care îţi procesează organismul alimentele.

Atunci când mănânci, alimentele trec rapid prin stomac, pentru a fi digerate. (Dacă mesteci suficient de lent pentru ca saliva să se amestece bine cu alimentele, procesul digestiv începe efectiv în gură.) În cazul alimentelor dense bogate în proteine – cum ar fi carnea, nucile şi seminţele, şi legumele – digestia la nivelul stomacului se realizează prin intermediul acidului clorhidric şi al enzimelor, care descompun proteinele în forme mai simple ce pot fi digerate şi asimilate în continuare de intestine.

Acest proces este relativ lin, dacă stomacul conţine un nivel adecvat de acid clorhidric.

Dacă nivelul acidului clorhidric din stomacul tău este însă redus, acest organ nu va putea digera în suficientă măsură hrana ingerată. Acest lucru se întâmplă frecvent atunci când mănânci în condiţii de stres sau de presiune. Atunci când proteinele ajung în intestinul subţire, ele nu sunt suficient de descompuse pentru ca celulele să aibă acces la substanţele nutritive, aşa că rămân acolo şi intră în putrefacţie. Această putrefacţie la nivel intestinal creează gazul numit amoniac şi poate conduce la balonare, disconfort digestiv, deshidratare cronică, deşi la fel de bine poate să nu genereze simptome. Din păcate, acesta este doar începutul!

La unii oameni, cantitatea suficientă de acid clorhidric bun scade, fiind înlocuită cu nişte acizi nocivi. Un om poate trăi cu această condiţie ani la rând fără măcar să o observe. Mai devreme sau mai târziu, acizii nocivi pot călători însă ascendent, ajungând în esofag. (Dacă experimentezi un reflex acid, la baza lui stau aceşti acizi foarte duri, nu acidul clorhidric din stomacul tău. Această confuzie este foarte frecvent întâlnită, căci lumea medicală nu face nici o deosebire între acizii din stomac şi din intestine.)

O problemă asociată este generată de faptul că pereţii intestinali creează mucozităţi pentru a te proteja de acizii nocivi. Dacă prea multe mucozităţi ajung – dintr-un motiv sau altul – în gât, cel mai probabil acest lucru se datorează faptului că sistemul tău digestiv încearcă să te protejeze de acţiunea acizilor nocivi, care îţi distrug pereţii stomacului şi esofagului. Simptomul reprezintă aşadar un semnal că ai o problemă care trebuie tratată. Mucozităţile pot călători inclusiv descendent, prin tractul intestinal, împiedicând intestinele să absoarbă corect substanţele nutritive.

Să ne întoarcem însă la amoniac. Următoarea informaţie este esenţială: atunci când alimentele se descompun în tractul intestinal şi produc amoniac, acest gaz toxic are capacitatea de a pluti la fel ca o fantomă, ieşind din intestine şi ajungând direct în sânge. Acesta este fenomenul numit permeabilitate la amoniac.

Amoniacul este marele vinovat care produce întregul haos asociat cu simptomele aşa-ziselor intestine permeabile. Acestea nu au aşadar nimic de-a face cu infecţiile sau cu perforarea intestinului subţire ori a colonului. De asemenea, nici cu toxinele secretate de ciuperca numită Candida prin pereţii intestinali.

Milioane de oameni au probleme digestive, iar vinovată pentru ele este permeabilitatea la amoniac. Aşa cum am mai spus, ceea ce doctorii specializaţi în medicina alternativă numesc sindromul intestinelor permeabile nu are nimic de-a face cu găurile sau cu alte imperfecţiuni ale intestinelor, cu acizii sau cu bacteriile.

Amoniacul din intestine este un gaz care ajunge pur şi simplu în sânge… care îl transportă apoi în întregul organism. În afara simptomelor intestinale menţionate anterior, permeabilitatea la amoniac poate conduce inclusiv la o stare generală de rău, la oboseală, probleme ale pielii, un somn neodihnitor, anxietate, şi multe altele.

Probabil că te întrebi, pe bună dreptate: „Dacă acest fenomen se petrece din cauza cantităţii prea mici de acid clorhidric din stomac, ce anume cauzează acest deficit?” Principalul motiv al deficitului de acid clorhidric din stomac este adrenalina.

Ceea ce nu ştiu medicii este că există mai multe forme de adrenalină. Glandele tale suprarenale produc 56 de amestecuri diferite de adrenalină ca reacţie la diferitele tale emoţii şi la situaţiile prin care treci. Cele asociate cu sentimentele negative precum teama, anxietatea, mânia, ura, ruşinea, vinovăţia, depresia şi stresul pot avea efecte deosebit de dăunătoare asupra diferitor zone din corp, inclusiv asupra producţiei de acid clorhidric din stomac. Prin urmare, dacă treci printr-o perioadă de stres cronic sau de supărare, acest lucru este de multe ori suficient pentru a-ţi reduce cantitatea de acid clorhidric, şi implicit capacitatea stomacului tău de a digera corect hrana. Diferitele nivele de stres şi emoţiile pe care le experimentăm în viaţa de zi cu zi pot inhiba bacteriile benefice şi le pot stimula pe cele nocive.

Un alt factor care reduce producţia de acid clorhidric a stomacului sunt medicamentele cu prescripţie medicală. Antibioticele, imunodepresivele, antifungicele, amfetaminele şi diferite alte medicamente pentru care corpul nostru nu este adaptat pot perturba echilibrul chimic din stomac.

Producţia de acid clorhidric se reduce inclusiv în cazul în care consumi prea multe proteine, cum ar fi cele din carne, nuci, seminţe şi/sau legume. (Totuşi, proteinele care provin din frunzele verzi, germeni şi alte legume nu au acelaşi efect.) Consumul unei cantităţi prea mari de alimente care combină grăsimea cu zahărul (cum ar fi brânzeturile, laptele integral, prăjiturile, fursecurile şi îngheţata) poate avea acelaşi efect nociv asupra producţiei de acid clorhidric.

Ambele categorii de alimente silesc stomacul să lucreze mult mai mult pentru a le digera prin comparaţie cu fructele şi legumele, exercitând astfel o presiune uriaşă asupra intestinelor tale. Mai devreme sau mai târziu, acest lucru poate „epuiza” producţia de acid clorhidric a stomacului şi poate slăbi eficacitatea enzimelor digestive. Dacă mănânci mese prea bogate în proteine (cum ar fi carnea de peşte, de pui sau roşie) şi ai simptome asociate cu producţia redusă de acid clorhidric precum balonarea, disconfortul stomacal, constipaţia, inerţia şi/sau oboseala, se recomandă să consumi mai rar proteine de origine animală (nu mai des de o dată pe zi) şi în cantităţi mai mici.

Există însă şi o veste bună: tu te poţi recupera, amplificându-ţi producţia de acid clorhidric şi întărindu-ţi enzimele cu ajutorul unei plante miraculoase care poate fi găsită pretutindeni în lume.

Refacerea capacităţii normale a stomacului de a produce acid clorhidric

Cea mai bună modalitate de a corecta permeabilitatea la amoniac (care, aşa cum am mai discutat, este confundată frecvent cu sindromul intestinelor permeabile sau cu permeabilitatea intestinală) şi primul pas în tratarea oricăror alte simptome gastrointestinale constă în refacerea capacităţii stomacului de a produce acid clorhidric şi în întărirea sistemului digestiv.

Există o modalitate extrem de simplă, dar foarte eficientă, de a face acest lucru: bea zilnic pe stomacul gol 500 g de suc proaspăt de ţelină[2].

Probabil că nu te aşteptai la asta! La fel de probabil, nu îţi vine să crezi că sucul de ţelină ar putea fi chiar atât de benefic. Şi totuşi, eu îţi recomand acest lucru cu toată seriozitatea, căci nu există modalitate mai bună de a-ţi restabili sănătatea gastrointestinală. Acest suc este de-a dreptul miraculos. Şi nu uita: deşi există multe amestecuri de sucuri naturale cu efecte absolut minunate pentru sănătate, trebuie să bei sucul de ţelină neamestecat cu alte sucuri – dacă scopul tău este să îţi îmbunătăţeşti funcţia digestivă.

Nu te lăsa înşelat de simplitatea acestui remediu. Gândeşte-te la el ca la o lucrare de zece pagini referitoare la un aspect specific al vieţii de zi cu zi într-o anumită perioadă istorică. Dacă îi dai profesorului o lucrare care prezintă în detaliu epoca respectivă, dar nu conţine decât două rânduri despre aspectul indicat ca temă, profesorul nu va fi impresionat de multitudinea de fapte suplimentare pe care le-ai prezentat. Dimpotrivă, se va întreba de ce nu ai insistat asupra temei indicate.

Cam aşa se simte şi stomacul tău atunci când încearcă să îşi restaureze capacitatea de a produce acid clorhidric. Un amestec de sucuri din 20 de ingrediente, din care numai unul este ţelina, va reprezenta un factor de distragere pentru el. Stomacul tău îşi doreşte suc de ţelină, şi nimic altceva, pentru a-şi repara în profunzime această capacitate. Această metodă secretă poate schimba dramatic în bine viaţa persoanelor care suferă de afecţiuni digestive.

Iată cum trebuie să procedezi:

·         Spală o legătură proaspătă de tulpini de ţelină dimineaţa, pe stomacul gol. (Poţi face acest lucru şi mai târziu de-a lungul zilei, dar aşteaptă cel puţin două ore de la ultima masă, astfel încât stomacul tău să fie relativ gol.) Orice alt aliment care există în stomac perturbă efectul sucului de ţelină.

·         Prepară sucul de ţelină. Nu adăuga nimic altceva, căci aşa cum spuneam, orice alt ingredient va perturba efectul sucului de ţelină.

·         Bea imediat sucul, înainte de a se oxida, fapt care i-ar reduce puterea.

Procedeul dă rezultate deoarece ţelina conţine compuşi unici bogaţi în sodiu, iar aceste săruri minerale formează legături chimice cu numeroase oligoelemente şi substanţe nutritive bioactive. Dacă vei bea suc de ţelină dimineaţa înainte de mâncare, acesta îţi va întări digestia tuturor celorlalte alimente pe care le vei consuma de-a lungul zilei. În timp, sărurile minerale şi substanţele nutritive îţi vor restaura ca nimic altceva capacitatea stomacului de a produce acid clorhidric.

Este bine să ştii de asemenea că se întâmplă frecvent să nu ai o singură problemă digestivă, ci mai multe. În restul capitolului vei afla ce trebuie să faci pentru a trata astfel de probleme.

Eliminarea metalelor grele toxice din intestine

În epoca modernă este aproape imposibil să nu absorbi o anumită cantitate de metale grele toxice precum mercurul, aluminiul, cuprul, cadmiul, nichelul şi plumbul. Adeseori, aceste metale grele se acumulează în ficat, vezica biliară şi/sau în intestine. Dat fiind că metalele grele sunt de regulă mai grele decât apa din sistemul digestiv şi din sânge, ele se depun la fundul acesteia, pe pereţii tractului intestinal, la fel ca aurul care se depune în albia râurilor.

Metalele grele toxice sunt otrăvitoare, iar dacă încep să se oxideze, ele dau produşi secundari care produc mutaţii şi daune celulelor din vecinătate. Dar cel mai nociv efect pe care îl au metalele grele constă în faptul că acestea reprezintă principala hrană a bacteriilor nebenefice, viruşilor, fungilor, paraziţilor şi viermilor. Cu alte cuvinte, aceste metale atrag şi hrănesc streptococii A şi B, E. coli cu multiplele sale tulpini, C. difficile, H. pylori şi diferiţi viruşi. Atunci când aceşti agenţi patogeni consumă metalele grele toxice, ele secretă un gaz neurotoxic care se ataşează de amoniac şi călătoreşte de-a lungul intestinelor. Cu alte cuvinte, permeabilitatea la amoniac are o prietenă foarte bună, şi anume contaminarea cu metale grele. Permeabilitatea la amoniac facilitează trecerea gazelor toxice prin intestine.

Nu confunda însă micotoxinele (toxinele secretate de fungi) cu permeabilitatea. La ora actuală, medicii nu ştiu că agenţii patogeni creează neurotoxine atunci când consumă metale grele şi că aceste neurotoxine sunt foarte diferite de micotoxine. Micotoxinele nu pot crea toate simptomele generate de neurotoxine. De altfel, ele tind să rămână în interiorul tractului intestinal şi să fie eliminate prin defecaţie. Este bine să reţii acest lucru, căci de-a lungul anilor care vor veni vei auzi din ce în ce mai multe lucruri despre micotoxine. Acestea nu reprezintă însă adevăratul vinovat în cazul bolilor autoimune. Speranţa mea este că nu vei cădea în capcana acestui trend (greşit) de ultimă oră şi că nu te vei lăsa distras de noile concepte inventate de medici pentru a-şi ascunde ignoranţa.

Atunci când agenţii patogeni menţionaţi mai sus apucă să se instaleze în intestine, ei încep să le inflameze, adică să îţi satureze cu celulele lor pereţii intestinali sau ai colonului. Ei eliberează otrăvuri în intestinele tale prin intermediul neurotoxinelor pe care le produc, şi indirect prin intermediul deşeurilor şi cadavrelor celulelor lor moarte, care sunt toxice. Aceasta este modalitatea prin care oamenii se îmbolnăvesc de sindromul colonului iritabil, de boala lui Crohn (o inflamaţie a tractului gastrointestinal) şi de colită (o inflamaţie a colonului, care reprezintă de regulă o infecţie cronică a virusului zonei zoster descris în capitolul 11 în combinaţie cu bacteria numită streptococ).

Privite la microscop, aceste produse secundare alcătuite din materie virală moartă şi din învelişuri virale goale sunt uşor de confundat cu activitatea unor paraziţi. Din acest motiv, foarte multe analize ale fecalelor conduc la diagnostice greşite, de regulă referitoare la paraziţi. Aceasta este una din marile confuzii pe care le face medicina modernă.