Cum te poți vindeca în sfârșit
Capitolul 17
Sănătatea intestinelor
Nimeni
nu pare să știe foarte exact ce se întâmplă atunci când un aliment ajunge în
stomac. Sistemul digestiv reprezintă un miracol și un fenomen care depășește
imaginația oamenilor. Chiar ținând cont de cunoașterea medicală curentă a
manierei în care funcționează anumite părți ale sale, sistemul digestiv
continuă să rămână un mare mister.
Toată
lumea știe că după ce mușcăm dintr-un aliment, mestecăm îmbucătura și o
înghițim, aceasta ajunge în tractul gastrointestinal, care o descompune, iar
sângele absoarbe substanțele nutritive, în timp ce fibrele și celelalte deșeuri
sunt evacuate. Atunci când acest proces nu funcționează foarte corect, ne doare
stomacul, suferim de un disconfort intestinal sau mai rău.
Simplul
fapt că știința medicală a descoperit enzimele digestive nu înseamnă însă că ea
a ajuns să înțeleagă plenar procesul digestiv. Atunci când vine vorba de ceea
ce mâncăm și de maniera în care organismul nostru procesează hrana pe care o
consumăm, știința medicală este incapabilă să înțeleagă diferența dinte Jack
Spintecătorul și Moș Crăciun.
Digestia
este partea cea mai puțin cunoscută a fiziologiei umane. Deși oamenii de
știință pretind că totul este clar și că au înțeles ce se întâmplă, ea rămâne
elementul cel mai enigmatic al manierei de operare a organismului nostru.
Spre
deosebire de alte boli, despre care îți pot preciza că în câteva decenii
cercetările vor face descoperirile necesare pentru tratamentul lor corect
(tratament care este deja descris în această carte), starea de sănătate a
intestinelor este o cu totul altă poveste. Este posibil ca mecanismele secrete
ale digestiei să nu fie descoperite niciodată de către comunitățile medicale de
pe acest pământ, ceea ce face ca acest capitol să fie absolut esențial.
Intestinele
reprezintă un element cheie al stării tale de sănătate. De aceea, îngrijirea
lor corectă este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a-ți începe
călătoria vindecătoare din interior către exterior.
Sistemul
digestiv include stomacul, intestinul subțire, intestinul gros (care include la
rândul lui colonul), ficatul și vezica biliară. El este responsabil pentru
absorbția substanțelor nutritive din alimentele pe care le consumi, pentru
evacuarea corectă a deșeurilor și pentru menținerea unui sistem imunitar
puternic.
Deși
este absolut fundamental pentru îndeplinirea acestor funcții de zi cu zi,
sistemul digestiv deține o forță vitală personală. Alimentele nu sunt digerate
exclusiv prin procesul fizic al descompunerii lor chimice (deși nici acesta nu
este înțeles pe deplin de cercetarea științifică); există inclusiv factori
spirituali și metafizici implicați în procesul digestiei. Așa se explică de ce
ființele iluminate de pe această planetă aplică anumite tehnici alimentare cum
ar fi mestecarea lentă și profundă; mâncatul lucid, cu mintea focalizată asupra
acestui proces; rugăciunea înaintea, în timpul și după masă; și identificarea
cu alimentele consumate.
Imaginează-ți
un râu care curge prin interiorul colonului tău. Pe fundul său (în mucoasele
sale) există mii de varietăți diferite de bacterii și microorganisme care
mențin un echilibru homeopatic pentru ca apa râului să nu devină toxică
(respectiv, pentru ca intestinele să nu devină septice și otrăvitoare).
Așa
cum un râu are un spirit al lui, sistemul digestiv găzduiește o mare parte din
spiritul uman. Acesta reprezintă esența sinelui, voința și intuiția omului.
Ai
auzit vreodată expresia instinct visceral (intestinal)? Sau reacție viscerală,
ori emoție viscerală? Există apoi expresii precum: Ce îți spun intestinele
să faci?, Ce, nu ai intestine?, Mă simt eviscerat, Intestinul tocmai mi-a
spus ceva, Îi urăsc intestinul, Mi-am epuizat intestinele sau Chiar ai
intestine!
Toate aceste expresii arată că oamenii înțeleg la nivel intuitiv rolul
fundamental pe care îl joacă intestinele în viața noastră, mult dincolo de
planul fizic. Ei înțeleg că acestea fac parte integrantă din esența lor
emoțională și intuitivă.
Vigoarea
omului rezidă în intestinele sale. Acestea au pori emoționali, ceea ce înseamnă
că emoțiile noastre pot controla bacteriile benefice sau nocive care înfloresc
în intestinele noastre. O sănătate deficitară a sistemului digestiv poate bloca
în mare măsură intuiția.
Analogic
vorbind, i-am putea compara pe oameni cu merele. Există mere care arată superb
la exterior, dar care au miezul putred. Într-o manieră similară, există oameni
cu intestinele pline de bacterii nocive și poate chiar cu un caracter imoral,
pe care nimeni nu îi poate citi judecând numai după înfățișarea lor exterioară.
La fel, există mere relativ imperfecte privite din afară, dar cu un miez cât se
poate de solid și de sănătos. Într-o manieră similară, există oameni decenți și
buni la suflet cărora nu li se citește fericirea pe față, care nu se îmbracă
după ultima modă și care nu par să se distreze prea tare, dar cu intestinele
pline de bacterii benefice.
Oamenii
pot avea între 75 și 125 de trilioane de bacterii în intestinele lor. Acest
lucru deschide poarta către infecțiile generate de bacteriile, microbii,
mucegaiurile, drojdiile, fungii, micotoxinele și virușii toxici și
neproductivi. Dacă nu sunt tratați corect, acești agenți patogeni pot modifica
și bloca instinctele naturale ale omului, dând naștere unei game nelimitate de
boli atât timp cât în intestine nu există un număr adecvat de bacterii
benefice care să contracareze aceste efecte.
În
acest capitol vom vorbi despre problemele de natură intestinală, inclusiv
despre sindromul intestinelor permeabile, digestia proastă, refluxul acid,
infecțiile intestinale, sindromul colonului iritabil, spasmele gastrice,
gastrită și durerile de ordin general din zona stomacului sau din apropierea acestuia.
Vei găsi aici informații critice legate de toate aceste condiții care depășesc
cu mult ceea ce cunosc la ora actuală comunitățile medicale. Între altele, voi
demonta mai multe mituri legate de remedii și trenduri la modă, oferindu-ți o
serie de pași simpli pentru a-ți vindeca sistemul digestiv și pentru a-ți
restabili astfel starea de sănătate.
Înțelegerea sindromului intestinelor permeabile
O
condiție medicală ce continuă să stârnească o mare confuzie este sindromul intestinelor permeabile, sau
mai simplu, permeabilitatea intestinelor.
Înseși aceste nume ne lasă perplecși, dar așa descriu comunitățile medicale
diferitele condiții medicale și teoriile lor.
În
esență, povestea sindromului intestinelor permeabile are trei aspecte. Primul
se referă la înțelegerea comunităților medicale convenționale. Majoritatea
medicilor și chirurgilor convenționali folosesc expresia intestine permeabile
pentru o boală intestinală critică ce perforează mucoasele tractului intestinal
sau stomacului, cauzând infecții grave ale sângelui, febră mare și/sau
septicemie. Din acest punct de vedere, medicii au dreptate: această boală este
foarte gravă și produce dureri și suferințe extreme.
Intestinele
permeabile se pot datora unui ulcer care afectează mucoasa stomacului, dar și
unor tulpini bacteriene de E. coli care
creează buzunare în mucoasa stomacului; unor microorganisme precum C. difficile care generează un megacolon; unor hemoragii, abcese ori diverticulitei.
Numele de intestine permeabile se aplică atunci când una din aceste
condiții străpunge pereții tractului gastrointestinal și le permite agenților
patogeni să ajungă în sânge.
O
altă modalitate de a genera sindromul intestinelor permeabile este străpungerea
colonului din greșeală în timpul unei operații chirurgicale. (Am avut clienți
care au stat foarte mult timp în spital din această cauză.)
Indiferent
de cauză, intestinele permeabile generează simptome foarte grave.
Al
doilea aspect al problemei se referă la înțelegerea medicinii alternative,
integrative și naturiste a sindromului intestinelor permeabile. Aceste
comunități medicale folosesc acest termen pentru a descrie o condiție în care
mucegaiul, ciupercile precum Candida sau
bacteriile neproductive fac găuri minuscule în mucoasa intestinelor, generând
microscurgeri de toxine în sânge, care generează la rândul lor o multitudine de
probleme.
Această
teorie necesită anumite ajustări.
Deși
este adevărat că un mediu intestinal toxic, care include bacteriile și
ciupercile neproductive, poate contribui decisiv la o stare proastă de
sănătate, confundarea lui cu intestinele permeabile induce în eroare. Dacă
acești agenți patogeni ar trece într-adevăr prin mucoasa intestinală, într-o
măsură oricât de mică, ei ar genera cele mai severe simptome, precum febra
mare, infecțiile în sânge, dureri extreme și/sau septicemie. Expresia
intestine permeabile nu ar trebui folosită decât pentru descrierea perforării
propriu-zise a pereților tractului digestiv.
În
acest caz, de ce li se spune zecilor de mii de oameni care suferă de oboseală,
dureri, constipație, disconfort digestiv și reflux acid, că au intestine
permeabile de către practicienii alternativi?
Deoarece
ei sunt într-adevăr bolnavi, iar această expresie înșelătoare reprezintă cea
mai bună teorie pe care le-o pot oferi pacienților specialiștii. În lumea
medicală convențională, milioane de pacienți sunt diagnosticați cu sindromul
colonului iritabil, boala celiacă, boala lui Crohn, colită, gastropareză sau
gastrită, etichete care acoperă mai mult sau mai puțin aceleași simptome, care
rămân însă la fel de misterioase. Alți pacienți experimentează aceste simptome,
dar nu primesc nici un diagnostic de la medici.
Există însă o explicație pentru aceste probleme intestinale
misterioase, care nu au nimic de-a face cu permeabilitatea intestinelor.
Personal o numesc permeabilitatea la
amoniac, iar acesta este cel de-al treilea aspect al poveștii noastre.
Permeabilitatea la amoniac
Nu
confunda permeabilitatea la amoniac cu expresia permeabilitate intestinală,
care reprezintă doar un trend recent. Permeabilitatea intestinală nu este decât
un nume nou pentru vechea teorie a intestinelor permeabile, oferit pacienților
pentru a le da acestora iluzia de progres.
Adevăratul
fenomen care se petrece este o permeabilitate la amoniac. Pentru a înțelege ce
înseamnă acest lucru, este bine să știi câte ceva despre felul în care îți
procesează organismul alimentele.
Atunci
când mănânci, alimentele trec rapid prin stomac, pentru a fi digerate. (Dacă
mesteci suficient de lent pentru ca saliva să se amestece bine cu alimentele,
procesul digestiv începe efectiv în gură.) În cazul alimentelor dense bogate în
proteine cum ar fi carnea, nucile și semințele, și legumele digestia la
nivelul stomacului se realizează prin intermediul acidului clorhidric și al enzimelor, care descompun proteinele în
forme mai simple ce pot fi digerate și asimilate în continuare de intestine.
Acest
proces este relativ lin, dacă stomacul conține un nivel adecvat de acid
clorhidric.
Dacă
nivelul acidului clorhidric din stomacul tău este însă redus, acest organ nu va
putea digera în suficientă măsură hrana ingerată. Acest lucru se întâmplă
frecvent atunci când mănânci în condiții de stres sau de presiune. Atunci când
proteinele ajung în intestinul subțire, ele nu sunt suficient de descompuse
pentru ca celulele să aibă acces la substanțele nutritive, așa că rămân acolo
și intră în putrefacție. Această putrefacție
la nivel intestinal creează gazul numit amoniac
și poate conduce la balonare, disconfort digestiv, deshidratare cronică,
deși la fel de bine poate să nu genereze simptome. Din păcate, acesta este doar
începutul!
La
unii oameni, cantitatea suficientă de acid clorhidric bun scade, fiind
înlocuită cu niște acizi nocivi. Un om poate trăi cu această condiție ani la
rând fără măcar să o observe. Mai devreme sau mai târziu, acizii nocivi pot
călători însă ascendent, ajungând în esofag. (Dacă experimentezi un reflex
acid, la baza lui stau acești acizi foarte duri, nu acidul clorhidric din
stomacul tău. Această confuzie este foarte frecvent întâlnită, căci lumea
medicală nu face nici o deosebire între acizii din stomac și din intestine.)
O
problemă asociată este generată de faptul că pereții intestinali creează
mucozități pentru a te proteja de acizii nocivi. Dacă prea multe mucozități
ajung dintr-un motiv sau altul în gât, cel mai probabil acest lucru se
datorează faptului că sistemul tău digestiv încearcă să te protejeze de
acțiunea acizilor nocivi, care îți distrug pereții stomacului și esofagului.
Simptomul reprezintă așadar un semnal că ai o problemă care trebuie tratată.
Mucozitățile pot călători inclusiv descendent, prin tractul intestinal,
împiedicând intestinele să absoarbă corect substanțele nutritive.
Să
ne întoarcem însă la amoniac. Următoarea informație este esențială: atunci când
alimentele se descompun în tractul intestinal și produc amoniac, acest gaz
toxic are capacitatea de a pluti la fel ca o fantomă, ieșind din intestine și
ajungând direct în sânge. Acesta este fenomenul numit permeabilitate la amoniac.
Amoniacul
este marele vinovat care produce întregul haos asociat cu simptomele
așa-ziselor intestine permeabile. Acestea nu au așadar nimic de-a face cu
infecțiile sau cu perforarea intestinului subțire ori a colonului. De asemenea,
nici cu toxinele secretate de ciuperca numită Candida prin pereții intestinali.
Milioane
de oameni au probleme digestive, iar vinovată pentru ele este permeabilitatea
la amoniac. Așa cum am mai spus, ceea ce doctorii specializați în medicina
alternativă numesc sindromul intestinelor permeabile nu are nimic de-a face cu
găurile sau cu alte imperfecțiuni ale intestinelor, cu acizii sau cu
bacteriile.
Amoniacul
din intestine este un gaz care ajunge pur și simplu în sânge
care îl
transportă apoi în întregul organism. În afara simptomelor intestinale
menționate anterior, permeabilitatea la amoniac poate conduce inclusiv la o
stare generală de rău, la oboseală, probleme ale pielii, un somn neodihnitor,
anxietate, și multe altele.
Probabil
că te întrebi, pe bună dreptate: Dacă acest fenomen se petrece din cauza
cantității prea mici de acid clorhidric din stomac, ce anume cauzează acest deficit? Principalul motiv al
deficitului de acid clorhidric din stomac este adrenalina.
Ceea
ce nu știu medicii este că există mai multe forme de adrenalină. Glandele tale
suprarenale produc 56 de amestecuri
diferite de adrenalină ca reacție la diferitele tale emoții și la situațiile
prin care treci. Cele asociate cu sentimentele negative precum teama,
anxietatea, mânia, ura, rușinea, vinovăția, depresia și stresul pot avea efecte
deosebit de dăunătoare asupra diferitor zone din corp, inclusiv asupra
producției de acid clorhidric din stomac. Prin urmare, dacă treci printr-o
perioadă de stres cronic sau de supărare, acest lucru este de multe ori
suficient pentru a-ți reduce cantitatea de acid clorhidric, și implicit
capacitatea stomacului tău de a digera corect hrana. Diferitele nivele de stres
și emoțiile pe care le experimentăm în viața de zi cu zi pot inhiba bacteriile
benefice și le pot stimula pe cele nocive.
Un
alt factor care reduce producția de acid clorhidric a stomacului sunt medicamentele cu prescripție medicală. Antibioticele,
imunodepresivele, antifungicele, amfetaminele și diferite alte medicamente
pentru care corpul nostru nu este adaptat pot perturba echilibrul chimic din
stomac.
Producția
de acid clorhidric se reduce inclusiv în cazul în care consumi prea multe
proteine, cum ar fi cele din carne, nuci, semințe și/sau legume. (Totuși,
proteinele care provin din frunzele verzi, germeni și alte legume nu au același
efect.) Consumul unei cantități prea mari de alimente care combină grăsimea cu
zahărul (cum ar fi brânzeturile, laptele integral, prăjiturile, fursecurile și
înghețata) poate avea același efect nociv asupra producției de acid clorhidric.
Ambele
categorii de alimente silesc stomacul să lucreze mult mai mult pentru a le
digera prin comparație cu fructele și legumele, exercitând astfel o presiune
uriașă asupra intestinelor tale. Mai devreme sau mai târziu, acest lucru poate
epuiza producția de acid clorhidric a stomacului și poate slăbi eficacitatea
enzimelor digestive. Dacă mănânci mese prea bogate în proteine (cum ar fi
carnea de pește, de pui sau roșie) și ai simptome asociate cu producția redusă
de acid clorhidric precum balonarea, disconfortul stomacal, constipația,
inerția și/sau oboseala, se recomandă să consumi mai rar proteine de origine
animală (nu mai des de o dată pe zi) și în cantități mai mici.
Există
însă și o veste bună: tu te poți recupera, amplificându-ți producția de acid clorhidric
și întărindu-ți enzimele cu ajutorul unei plante miraculoase care poate fi
găsită pretutindeni în lume.
Refacerea capacității normale a stomacului de a produce acid
clorhidric
Cea
mai bună modalitate de a corecta permeabilitatea la amoniac (care, așa cum am
mai discutat, este confundată frecvent cu sindromul intestinelor permeabile sau
cu permeabilitatea intestinală) și primul pas în tratarea oricăror alte
simptome gastrointestinale constă în refacerea capacității stomacului de a
produce acid clorhidric și în întărirea sistemului digestiv.
Există
o modalitate extrem de simplă, dar foarte eficientă, de a face acest lucru: bea
zilnic pe stomacul gol 500 g de suc
proaspăt de țelină.
Probabil
că nu te așteptai la asta! La fel de probabil, nu îți vine să crezi că sucul de
țelină ar putea fi chiar atât de
benefic. Și totuși, eu îți recomand acest lucru cu toată seriozitatea, căci nu
există modalitate mai bună de a-ți restabili sănătatea gastrointestinală. Acest
suc este de-a dreptul miraculos. Și nu uita: deși există multe amestecuri de
sucuri naturale cu efecte absolut minunate pentru sănătate, trebuie să bei
sucul de țelină neamestecat cu alte sucuri dacă scopul tău este să îți
îmbunătățești funcția digestivă.
Nu
te lăsa înșelat de simplitatea acestui remediu. Gândește-te la el ca la o
lucrare de zece pagini referitoare la un aspect specific al vieții de zi cu zi
într-o anumită perioadă istorică. Dacă îi dai profesorului o lucrare care
prezintă în detaliu epoca respectivă, dar nu conține decât două rânduri despre
aspectul indicat ca temă, profesorul nu va fi impresionat de multitudinea de
fapte suplimentare pe care le-ai prezentat. Dimpotrivă, se va întreba de ce nu
ai insistat asupra temei indicate.
Cam
așa se simte și stomacul tău atunci când încearcă să își restaureze capacitatea
de a produce acid clorhidric. Un amestec de sucuri din 20 de ingrediente, din
care numai unul este țelina, va reprezenta un factor de distragere pentru el. Stomacul
tău își dorește suc de țelină, și nimic altceva, pentru a-și repara în
profunzime această capacitate. Această metodă secretă poate schimba dramatic în
bine viața persoanelor care suferă de afecțiuni digestive.
Iată
cum trebuie să procedezi:
·
Spală o legătură proaspătă de tulpini de țelină
dimineața, pe stomacul gol. (Poți face acest lucru și mai târziu de-a lungul
zilei, dar așteaptă cel puțin două ore de la ultima masă, astfel încât stomacul
tău să fie relativ gol.) Orice alt aliment care există în stomac perturbă
efectul sucului de țelină.
·
Prepară sucul de țelină. Nu adăuga nimic altceva, căci așa cum spuneam, orice alt ingredient va
perturba efectul sucului de țelină.
·
Bea imediat sucul,
înainte de a se oxida, fapt care i-ar reduce puterea.
Procedeul
dă rezultate deoarece țelina conține compuși unici bogați în sodiu, iar aceste
săruri minerale formează legături chimice cu numeroase oligoelemente și
substanțe nutritive bioactive. Dacă vei bea suc de țelină dimineața înainte de
mâncare, acesta îți va întări digestia tuturor celorlalte alimente pe care le
vei consuma de-a lungul zilei. În timp, sărurile minerale și substanțele
nutritive îți vor restaura ca nimic altceva capacitatea stomacului de a produce
acid clorhidric.
Este
bine să știi de asemenea că se întâmplă frecvent să nu ai o singură problemă
digestivă, ci mai multe. În restul capitolului vei afla ce trebuie să faci
pentru a trata astfel de probleme.
Eliminarea metalelor grele toxice din intestine
În
epoca modernă este aproape imposibil să nu absorbi o anumită cantitate de
metale grele toxice precum mercurul, aluminiul, cuprul, cadmiul, nichelul și
plumbul. Adeseori, aceste metale grele se acumulează în ficat, vezica biliară
și/sau în intestine. Dat fiind că metalele grele sunt de regulă mai grele decât
apa din sistemul digestiv și din sânge, ele se depun la fundul acesteia, pe
pereții tractului intestinal, la fel ca aurul care se depune în albia râurilor.
Metalele
grele toxice sunt otrăvitoare, iar dacă încep să se oxideze, ele dau produși
secundari care produc mutații și daune celulelor din vecinătate. Dar cel mai
nociv efect pe care îl au metalele grele constă în faptul că acestea reprezintă
principala hrană a bacteriilor nebenefice, virușilor, fungilor, paraziților și
viermilor. Cu alte cuvinte, aceste metale atrag și hrănesc streptococii A și B, E. coli cu
multiplele sale tulpini, C. difficile, H.
pylori și diferiți viruși. Atunci când acești agenți patogeni consumă
metalele grele toxice, ele secretă un gaz neurotoxic care se atașează de
amoniac și călătorește de-a lungul intestinelor. Cu alte cuvinte, permeabilitatea
la amoniac are o prietenă foarte bună, și anume contaminarea cu metale grele.
Permeabilitatea la amoniac facilitează trecerea gazelor toxice prin intestine.
Nu
confunda însă micotoxinele (toxinele secretate de fungi) cu permeabilitatea. La
ora actuală, medicii nu știu că agenții patogeni creează neurotoxine atunci
când consumă metale grele și că aceste neurotoxine sunt foarte diferite de
micotoxine. Micotoxinele nu pot crea toate simptomele generate de neurotoxine.
De altfel, ele tind să rămână în interiorul tractului intestinal și să fie
eliminate prin defecație. Este bine să reții acest lucru, căci de-a lungul
anilor care vor veni vei auzi din ce în ce mai multe lucruri despre micotoxine.
Acestea nu reprezintă însă adevăratul vinovat în cazul bolilor autoimune.
Speranța mea este că nu vei cădea în capcana acestui trend (greșit) de ultimă
oră și că nu te vei lăsa distras de noile concepte inventate de medici pentru
a-și ascunde ignoranța.
Atunci
când agenții patogeni menționați mai sus apucă să se instaleze în intestine, ei
încep să le inflameze, adică să îți satureze cu celulele lor pereții
intestinali sau ai colonului. Ei eliberează otrăvuri în intestinele tale prin
intermediul neurotoxinelor pe care le produc, și indirect prin intermediul deșeurilor
și cadavrelor celulelor lor moarte, care sunt toxice. Aceasta este modalitatea
prin care oamenii se îmbolnăvesc de sindromul colonului iritabil, de boala lui
Crohn (o inflamație a tractului gastrointestinal) și de colită (o inflamație a
colonului, care reprezintă de regulă o infecție cronică a virusului zonei
zoster descris în capitolul 11 în combinație cu bacteria numită streptococ).
Privite
la microscop, aceste produse secundare alcătuite din materie virală moartă și
din învelișuri virale goale sunt ușor de confundat cu activitatea unor
paraziți. Din acest motiv, foarte multe analize ale fecalelor conduc la
diagnostice greșite, de regulă referitoare la paraziți. Aceasta este una din
marile confuzii pe care le face medicina modernă.
Deși
metalele grele pot conduce la probleme serioase dacă nu sunt tratate, este
relativ ușor să scapi de ele. Prin urmare, dacă suferi de vreo boală
gastrointestinală, cel mai bine este să pornești de la premisa că metalele
grele fac parte integrantă din problemă (dacă nu reprezintă chiar cauza ei) și să faci ceea ce este
necesar pentru eliminarea lor.
Iată
câteva opțiuni foarte eficiente pentru eliminarea metalelor grele toxice din
tractul tău intestinal:
·
Coriandru: consumă o jumătate de cană pe zi din această
plantă aromatică, fie goală, fie amestecată cu salate sau într-un shake
natural.
·
Pătrunjel: consumă un sfert de cană pe zi din această
plantă aromatică, fie goală, fie amestecată cu salate sau într-un shake
natural.
·
Zeolit: cumpără acest lut mineralizat în forma lui lichidă.
·
Spirulină (de preferință din Hawaii): dacă aceasta este
sub formă de pulbere (cea mai recomandată pentru eliminarea metalelor grele din
intestine), ia o linguriță pe zi amestecată cu apă sau într-un shake natural.
·
Usturoi: consumă doi căței proaspeți pe zi.
·
Salvie: consumă două linguri pe zi.
·
L-glutamină: dacă aceasta este sub formă de pulbere (cea
mai recomandată pentru eliminarea metalelor grele din intestine), ia o
linguriță pe zi amestecată cu apă sau într-un shake natural.
·
Frunze de pătlagină: prepară un ceai din acestea și bea o
cană pe zi.
·
Flori de trifoi roșu: fierbe două linguri de flori și bea
două căni pe zi din acest ceai.
Protejarea naturală a intestinelor
Un
alt lucru pe care nu l-au descoperit încă cercetătorii medicali este faptul că
noi ne naștem cu niște perișori minusculi care căptușesc întregul tract
intestinal. Acești perișori sunt microscopici, fiind doar puțin mai mari ca
bacteriile. Ei protejează intestinele de invazia virușilor, bacteriilor nocive,
fungilor și viermilor. Pe de altă parte, asigură un veritabil paradis pentru
miliardele de bacterii benefice.
Până
în secolul XIX, acești perișori rămâneau de regulă pe întreaga durată de viață
a individului.
De
la începutul revoluției industriale, oamenii au fost asaltați însă de diferite
toxine din mediul înconjurător, de medicamente cu prescripție medicală și de
alte substanțe chimice care le distrug intestinele. La toate acestea se adaugă
metalele grele descrise în secțiunea precedentă și stresul vieții moderne, care
umple organismul de adrenalină. În consecință, este foarte posibil ca această
căptușeală păroasă a intestinelor să fie deja compromisă până la vârsta de 20
de ani, fapt care contribuie la foarte multe probleme de sănătate
gastrointestinală.
Motivul
pentru care știința medicală nu a descoperit încă acești perișori este că marea
majoritate a operațiilor chirurgicale sunt executate pe pacienți de peste 30 de
ani, vârstă la care cilii nu mai există demult. În ceea ce privește biopsiile
intestinale ale copiilor, acestea nu sunt direcționate asupra acestor cili
microscopici, care trec astfel neobservați.
Dacă
încă mai ai astfel de perișori rămași, tu îi poți salva și întări prin consumul
alimentelor cele mai sănătoase pentru intestine. Printre acestea se numără
salata de calitate (romană, cu frunze roșii sau varietatea obișnuită); plantele
aromatice cunoscute din vechime precum oregano, cimbrul și menta; și fructele,
îndeosebi bananele, merele, curmalele și smochinele.
Pe
de altă parte, este bine să te ferești de alimentele care îți pot deteriora
starea de sănătate. Pentru a afla lista detaliată a acestora, vezi capitolul
19, Ce nu trebuie să mănânci.
Regenerarea florei intestinale și maximizarea producției
de B12
Bacteriile
benefice din intestinele tale produc cea mai mare cantitate din necesarul de
vitamina B12 de care ai nevoie. Acest lucru nu se întâmplă însă
oriunde, ci îndeosebi în ileu, porțiunea
finală a intestinului subțire, care este principalul centru de producție și
absorbție a acestei vitamine. Tot aici se petrece și procesul metilației.
Ori
de câte ori devine necesară în corp, vitamina B12 este absorbită
prin pereții ileului prin intermediul unor microvase capabile să absoarbă
exclusiv această vitamină și nimic altceva. Vitamina B12 cea mai
apreciată de creier este cea produsă în ileu. Enzimele blochează absorbția
toxinelor sau a altor substanțe nutritive prin aceste vase de sânge de la
nivelul ileului, împiedicându-le să ajungă în sânge.
Știința
oficială nu a descoperit încă acest mecanism.
Practic
toți americanii au un deficit de vitamina B12 și/sau o problemă cu
metilația.
Aceste probleme se manifestă în diferite forme. Pe de o parte, atunci când
metilația nu funcționează corect, ea poate împiedica adevărata bio-absorbție a
unor micronutrienți și oligoelemente esențiale. Pe de altă parte, o disfuncție
a procesului de metilație poate întrerupe procesul de convertire a vitaminelor
inactive ingerate în vrac și a altor substanțe nutritive în versiuni bioactive
mai mici care pot fi absorbite de organism. În al treilea rând, un nivel prea
mare al aminoacidului numit homocisteină cauzat de un ficat intoxicat sau de o
sarcină ridicată a unui agent patogen în organism, care creează foarte mulți
produși secundari toxici, poate interfera cu procesul de metilare, împiedicând
astfel conversia și absorbția corectă a substanțelor nutritive.
Atunci
când ileul dispune de suficiente bacterii benefice de un anumit tip, el produce
suficientă vitamina B12. Aceleași bacterii asigură inclusiv un
proces de metilare eficient. Drama este că aproape că nu mai există oameni care
să dispună din abundență de aceste bacterii, care nu sunt altceva decât
micro-probiotice ce trăiesc în mod natural pe anumite alimente, pătrund în
intestine atunci când consumăm aceste alimente și umplu astfel ileul. Din
păcate, aceste microorganisme bioactive nu pot fi cumpărate sub formă de
suplimente cu probiotice de la magazin sau preluate din alimente și băuturi
fermentate.
Atunci
când suferi de o producție scăzută de acid clorhidric, de o toxicitate cu metale
grele și/sau de o permeabilitate a amoniacului, foarte multe bacterii benefice
din intestine mor. Acest lucru inflamează ileul, fapt care generează mai multe
consecințe negative, cum ar fi slăbirea drastică a sistemului imunitar. În
plus, producția de vitamina B12 din intestine scade sau este blocată
complet.
Analizele
sângelui care stabilesc nivelul vitaminei B12 nu sunt corecte, căci
laboratoarele nu știu să detecteze încă nivelul vitaminei B12 din
intestine, din organe și îndeosebi din sistemul nervos central. Deși
suplimentele cu vitamina B12 ajung în sânge, apărând în analizele
medicale (ce dau rezultate normale), acest lucru nu înseamnă că vitamina
ajunge inclusiv în sistemul nervos central, care are o nevoie fundamentală de B12.
Așadar, indiferent de ceea ce spun analizele sângelui, ia întotdeauna
suplimente cu vitamina B12. (La modul ideal, caută suplimente cu
metilcobalamină amestecată cu adenozilcobalamină, cunoscută și sub numele de
cianocobalamină. Atunci când metilcobalamina este amestecată cu
adenozilcobalamina, ficatul nu mai trebuie să muncească pentru a converti
vitamina B12 într-o formă utilă.) Lipsa de B12 este un
deficit real, cu consecințe drastice asupra stării de sănătate. Așa cum spuneam
mai devreme, aproape toți americanii au un deficit de vitamina B12 într-o
formă sau alta.
De
asemenea, ia măsuri pentru a-ți restabili nivelul normal de bacterii benefice
din organism. Probioticele de cultură care stau pe rafturile magazinelor
naturiste sau alimentele fermentate care pretind că conțin astfel de bacterii
nu reprezintă soluții în acest caz. Marea majoritate a acestor microorganisme,
dacă nu chiar toate, vor muri în stomac înainte de a ajunge în intestinul
subțire. În plus, probioticele de sinteză nu ajung niciodată în partea finală a
intestinului subțire (ileu), adică în regiunea care are cea mai mare nevoie de
ele.
Există probiotice care rămân vii în intestine și care sunt
responsabile pentru regenerarea florei intestinale, inclusiv a ileului. Foarte
puțini oameni le cunosc însă, confundându-le cu niște alimente banale. Ele au
totuși o putere formidabilă de a-ți schimba sănătatea și viața într-o manieră
pe care nici nu ți-o poți imagina la ora actuală. Dacă unii oameni se bucură de
o sănătate foarte bună, ei datorează acest lucru faptului că au consumat în mod
accidental sau ocazional astfel de probiotice și microorganisme benefice
dătătoare de vitalitate.
Unde
poți găsi aceste probiotice? Pe alimentele vii (proaspete).
Probioticele
speciale care trăiesc pe fructele și legumele proaspete reprezintă ceea ce eu
numesc microorganisme elevate, sau probiotice elevate, căci ele acumulează energie de la Dumnezeu și de
la soare. Microorganismele elevate nu trebuie confundate cu organismele din sol
și cu probioticele derivate din acesta. Primele reprezintă cea mai bună opțiune
pentru regenerarea intestinelor din câte există. Acestea sunt microorganismele
pe care le găzduiește ileul și care produc vitamina B12 pe care o
acceptă cel mai bine organism, dar mai ales creierul.
O
sursă principală de microorganisme elevate sunt germenii. Germenii de lucernă,
de broccoli, de trifoi, de schinduf, de linte, de muștar, de floarea soarelui,
de kale și de alte semințe similare sunt niște veritabile mini-grădini vii. În
aceste forme de viață minuscule înfloresc bacteriile benefice care îți pot
ajuta intestinele să se regenereze.
Așa
cum spuneam, aceste bacterii benefice sunt diferite de prebiotice și de
organismele născute în sol. Microorganismele elevate se găsesc întotdeauna
deasupra solului, pe frunzele și pe coaja fructelor și legumelor.
Dacă
ai acces la o fermă organică, la o piață țărănească sau dacă ai propria ta
grădină, consumă cât mai multe legume și fructe proaspete pentru a integra
microorganismele elevate în dieta ta. Cheia în cazul de față constă în a
consuma produsele crude, proaspete și nespălate (deși o clătire ușoară fără
detergent este relativ sigură). Pe aceste produse există milioane de probiotice
și microorganisme pline de vitalitate. Este foarte important să îți folosești
însă discernământul, căci nu toate fructele și legumele nespălate sunt sigure.
Nu consuma astfel de produse decât atunci când le cunoști sursa de proveniență
și ești sigur că nu conțin toxine sau alte substanțe contaminante care te-ar
putea îmbolnăvi.
Atunci
când rupi o frunză de kale direct din grădină, poți observa în buzunarele ei o
peliculă. Aceasta nu este un fel de murdărie și nu este produsă de organismele
de la sol, ci de microorganismele elevate, fiind un probiotic natural care nu
trebuie spălat. (A nu se confunda acest lucru cu frunzele de kale pătate de
îngrășământ, care trebuie spălate ușor.) Atunci când consumi frunza de kale,
buzunarele cu bacterii benefice se comprimă și le prind în interiorul lor,
astfel încât trec de multe ori de acidul din stomac. Atunci când ajung în
intestine, aceste milioane de microorganisme au efecte fenomenale asupra
digestiei și sistemului imunitar, ajungând până în ileu și stimulând producția
și stocarea vitaminei B12.
O
bucată proaspătă de kale nespălată, ruptă direct dintr-o grădină organică, o
mână de germeni sau un măr rupt dintr-un pom care nu a fost stropit cu pesticide
depășesc ca valoare toate probioticele create la sol sau în laboratoare, ori
în alimentele fermentate. Chiar dacă ai mâncat un singur astfel de produs plin cu
microorganisme elevate o singură dată în viață, acesta te-a protejat cu
siguranță într-o oarecare măsură, fără măcar să îți dai seama. De bună seamă,
cu cât mănânci mai multe astfel de produse proaspete și nespălate, fără
chimicale și ceară, cu atât mai mari sunt beneficiile de care te poți bucura.
De
remarcat că prebioticele au devenit
extrem de populare în ultima vreme. De fapt, termenul se referă la consumul
anumitor fructe și legume care alimentează bacteriile productive existente deja
în intestine. Adevărul este că fiecare fruct și fiecare legumă proaspătă pe
care le consumi alimentează aceste bacterii benefice.
Un
alt lucru pe care îl poți face este să îți procuri probiotice de bună calitate
din magazine, inclusiv din gama celor crescute la sol. Chiar și așa, ar fi bine
să dublezi acest lucru cu consumul de produse proaspete, căci nimic nu se poate
compara cu acestea. Ingerarea microorganismelor elevate de pe o salată
proaspătă sau de pe coaja unui fruct echivalează cu un motor cu 9000 de
cai-putere, în timp ce probioticele din magazine nu au decât puterea unui măgar
miniatural.
Regenerarea
florei intestinale prin consumul alimentelor crude, proaspete și nespălate îți
poate restabili rapid sănătatea gastrointestinală. Aceasta este între altele
cea mai bună manieră de a trata mutațiile genei MTHFR și alte probleme
asociate cu procesul de metilație. De remarcat în treacăt că ceea ce numesc
comunitățile medicale mutație a genei MTHFR este o expresie incorectă, căci
oamenii care au această condiție nu suferă de o genă defectă, ci doar de o
suprasarcină toxică în organismul lor care împiedică conversia substanțelor
nutritive în micronutrienți. Aceste microorganisme puternice pot reduce nivelul
homocisteinei și pot inversa diagnosticul de mutație a genei MTHFR.
Dacă
ți-ai regenerat capacitatea stomacului de a produce acid clorhidric, dacă ai
eliminat metalele grele din intestinele tale și alimentele care îți irită
digestia, și dacă ți-ai refăcut capacitatea intestinelor de a produce vitamina
B12 prin restabilirea nivelului adecvat de bacterii benefice,
problemele digestive pe care le ai (oricare ar fi acestea) se vor vindeca.
Explicații legate de modele, trendurile și miturile
legate de sănătatea intestinelor
Există
mai multe trenduri legate de sănătatea intestinelor, unele acceptate de
medicina oficială, altele doar de cea alternativă, dar toate extrem de
neproductive, iar uneori de-a dreptul nesăbuite. Atunci când nu se simt bine,
foarte mulți oameni devin disperați, dispuși să încerce orice și gata să se
lase convinși de tratamentele la modă din momentul respectiv. Sfatul meu este
să fii precaut cu astfel de trenduri. Iată o descriere a celor mai populare trenduri
în această privință, inclusiv o descriere a motivelor pentru care ar trebui să
te ferești de ele.
Suplimentele cu acid clorhidric
Există
suplimente care pretind că îi asigură stomacului tău acidul clorhidric care îi
lipsește sub formă de pastile. Chiar dacă nu sunt neapărat rău intenționate,
ele generează totuși două probleme.
Pe
de o parte, ele nu ajută stomacul să producă propriul său acid clorhidric.
Pe
de altă parte, și ceea ce este mai important, producătorii acestor suplimente
nu realizează că acidul clorhidric din stomac nu reprezintă o singură substanță
chimică. Deși știința oficială nu a descoperit încă acest lucru, stomacul
găzduiește un amestec complex de șapte acizi
diferiți. (Acest adevăr va ieși la lumină în aproximativ un deceniu, în alte
surse decât această carte.)
Suplimentele
nu oferă decât unul singur din acești
șapte acizi care alcătuiesc acidul clorhidric stomacal (digestiv), așa că
această soluție este extrem de incompletă.
Ceea
ce este încă și mai rău, suplimentele pot împiedica
procesul de reconstrucție a fluidelor digestive ale stomacului prin crearea
unui dezechilibru chimic care favorizează un singur tip de acid din cei șapte.
Până la cercetarea și înțelegerea profundă a acestui mecanism, suplimentele cu
acid clorhidric nu reprezintă o opțiune ideală.
Din
fericire, aceste suplimente nu pot face foarte mult rău. Pe de altă parte, este
infinit mai indicat să bei un pahar mare cu suc de țelină în fiecare zi. Numai
în acest fel îți vei putea restabili complet producția de acid clorhidric a
stomacului tău, redobândindu-ți astfel starea de sănătate.
Bicarbonatul de sodiu și Candida
Foarte
mulți oameni recomandă folosirea bicarbonatului
de sodiu (adică a prafului de copt) ca tratament. Ei cred că vinovatul din
spatele problemelor lor digestive este Candida,
datorită trendului pe termen lung al diagnosticelor legate de această
ciupercă. Acești oameni își imaginează că bicarbonatul de sodiu, care este
extrem de alcalin, va bloca înmulțirea ciupercii, care cred ei înflorește
într-un mediu acid.
Aproape
tot acest șir de argumente este greșit. Singura excepție este că, într-adevăr,
foarte mulți microbi prosperă în mediul acid. Candida nu este însă decât rareori cauza problemelor lor
gastrointestinale. Atunci când intestinele sunt disfuncționale din cauza
metalelor grele, este posibil să îți dezvolți infecții din cauze diferite,
inclusiv din cauza Candidei, dar
aceasta nu reprezintă decât un efect secundar, și de cele mai multe ori nu unul
foarte grav.
În
realitate, cel mai negativ efect care poate rezulta în urma unui nivel ridicat
de Candida este iritarea anumitor
porțiuni ale intestinului și/sau colonului, care formează bătături și împiedică
într-o mică măsură absorbția hranei. În aproape toate cazurile, nu există alte
efecte negative în urma infestării cu Candida
(vezi capitolul 9).
Bicarbonatul
de sodiu este oricum ineficient împotriva Candidei.
În general, el nu îți ajută deloc intestinele.
Dimpotrivă, este foarte abraziv și nu face decât să creeze un dezechilibru.
Dacă iei o doză prea mare de bicarbonat de sodiu, se pot întâmpla următoarele
lucruri:
·
Spasme gastrice, adică răsucirea și îngustarea tractului
intestinal și colonului.
·
O criză homeostatică în organism, care trebuie să facă un
efort deosebit pentru a-și restabili echilibrul după ce este invadat de o
substanță atât de alcalină.
·
O criză toxică. Deși bicarbonatul de sodiu nu ridică în
general probleme pentru organism, peste un anumit nivel el devine un iritant
pentru stomac și pentru tractul intestinal. În unele cazuri acest lucru poate
provoca diaree, vomă, balonare severă și/sau alte tipuri de disconfort.
·
Înrăutățirea
infestării bacteriene și fungice, întrucât bicarbonatul
de sodiu perturbă bacteriile benefice și slăbește sistemul imunitar.
·
Înrăutățirea
problemelor digestive, întrucât bicarbonatul de sodiu neutralizează
acidul clorhidric și contribuie astfel la sindromul intestinelor permeabile. În
plus, interferează cu absorbția alimentelor în intestine.
Există
multe argumente împotriva folosirii bicarbonatului ca remediu. Personal, am
cunoscut foarte mulți oameni care au avut probleme mari după ce l-au folosit.
Diatomitul
O
altă modă constă în încercarea de a vindeca intestinele prin consumul de diatomit, o rocă sedimentară moale care
este măcinată într-o pulbere fină. Unii oameni cred că diatomitul are
capacitatea de a ucide paraziții și de a elimina toxinele din intestine.
În
realitate, această substanță nu are nici un efect util asupra intestinelor.
Dimpotrivă, ea poate fi extrem de periculoasă pentru sănătatea celor sensibili
și suferinzi.
Diatomitul
se depune tenace pe pereții tractului intestinal și ai colonului, interferând
sever cu capacitatea acestora de a absorbi substanțele nutritive din alimente.
În plus, el perturbă producția de acid clorhidric și ucide bacteriile benefice.
În unele cazuri, cauzează vomă și diaree, urmate de spasme și dureri gastrice de
lungă durată.
Cu
alte cuvinte, diatomitul generează toate efectele negative ale bicarbonatului
de sodiu, doar că într-o măsură mult mai mare. Peste toate, este nevoie de luni
de zile pentru a fi eliminat din sistem. De aceea, recomandarea mea fermă este să
nu consumi vreodată diatomit.
Purificarea vezicii biliare
Un
alt trend la modă este încercarea de a-ți purifica vezica biliară de pietre și
toxine prin consumul unor amestecuri ciudate, cum ar fi un pahar de ulei de
măsline, eventual amestecat cu diferite plante și/sau suc de lămâie, boia sau
sirop de arțar.
Oamenii
cred că aceste amestecuri cu ulei funcționează, întrucât la o zi după ce le
beau în fecalele lor apar ceea ce ei consideră a fi pietre la vezica biliară.
În realitate, acestea sunt chiar uleiul
băut. Atunci când organismul primește o cantitate mare de ulei, sistemul
digestiv folosește mucozități pentru a-l transforma în niște biluțe mici
(uneori de culori diferite, în funcție de alimentele aflate în diferite părți
ale tractului intestinal), ce pot fi evacuate cu ușurință, cu scopul de a-și
proteja ficatul epuizat.
Am
cunoscut oameni care au făcut ani la rând astfel de purificări ale vezicii
biliare, dar care elimină de fiecare dată sute și sute de pietre mari. Dacă
această metodă ar funcționa într-adevăr, ar însemna că în vezica biliară există
mii de pietre, deși acest organ este foarte mic și poate încăpea în palma unei
mâini. Este practic imposibil ca el să producă și să găzduiască atâtea pietre. Dacă
acestea ar fi evacuate, ele ar deveni captive în canalul vezicii, iar bolnavul
ar fi dus de urgență la spital pentru a fi operat.
Pietrele
la vezica biliară sunt alcătuite din proteine, bilă și colesterol. Nu este
necesar să înghiți o cantitate foarte mare de ulei de măsline (riscând să te
îmbolnăvești) pentru a le elimina. Cea mai bună modalitate de a elimina aceste
pietre constă în reducerea consumului de proteine dense și în adoptarea unei
diete în care să predomine fructele și legumele bogate în sodiu și care conțin
bioacizi sănătoși. Printre alimentele care dizolvă pietrele la vezica biliară
se numără spanacul, varza kale, ridichile, frunzele de muștar, țelina, lămâile,
portocalele, grepfrutul și limele. Consumă mai multe alimente din lista de mai
sus și bea în fiecare dimineață și în fiecare seară un pahar de apă cu suc de
lămâie.
O
alternativă sigură și uluitor de eficientă pentru dizolvarea pietrelor la
vezica biliară și pentru regenerarea ficatului constă în stoarcerea sucului
câtorva tulpini de sparanghel proaspăt și amestecarea lui cu sucul altor
ingrediente care îți plac.
Cea
mai bună modalitate de a preveni formarea
de noi pietre în vezica biliară constă în respectarea recomandărilor din acest
capitol pentru crearea și menținerea unui intestin sănătos.
Alimentele fermentate
Îți
propun să ne întoarcem puțin în timp, înainte de inventarea frigiderelor. Timp
de mii de ani, oamenii și-au adunat recoltele și le-au depozitat în vase,
pentru a putea supraviețui peste iarnă. De-a lungul acestui interval de timp,
alimentele treceau printr-un proces misterios care împiedica descompunerea lor
totală, prezervându-le. Spre exemplu, în Rusia oamenii puneau varza în butoaie
și o lăsau să se dizolve până se transforma într-un fel de gelatină. Astfel a
apărut varza murată.
Acest
proces de fermentare era foarte important, căci fără el oamenii ar fi murit de
foame. La acea vreme nu existau supermarketuri la care se te oprești în drum
spre casă, sau congelatoare și frigidere pentru stocarea alimentelor.
În
zilele noastre, alimentele fermentate au căpătat un statut foarte glorios,
fiind considerate o garanție a stării de sănătate. Lucrurile nu stau însă chiar
așa.
Există
o concepție greșită care spune că de vreme ce aceste alimente fermentate i-au
ajutat pe oameni timp de mii de ani, ele trebuie să aibă neapărat mari
beneficii pentru starea de sănătate. În realitate, ele i-au ajutat pur și
simplu pe oameni să supraviețuiască. În acele vremuri, un aliment bine
prezervat reprezenta diferența dintre viață și moartea prin înfometare. Prin
urmare, este mai corect să privim aceste alimente din perspectiva istorică
reală, și nu ca un remediu pentru sănătate.
Așa-zisele
probiotice din alimentele fermentate nu sunt dătătoare de viață. Bacteriile din
ele se hrănesc din descompunerea plantelor, stimulând moartea, nu viața. Atunci
când un animal moare în pădure, acestea sunt bacteriile care îi descompun
corpul.
Prin
urmare, ele sunt foarte diferite de bacteriile benefice despre care am discutat
mai devreme în acest capitol. Microorganismele elevate care trăiesc pe suprafața
fructelor și legumelor stimulează viața, având un rol de regenerare asupra
intestinelor tale, care sunt vii. Cu
alte cuvinte, ele au o forță vitală pe care bacteriile din alimentele
fermentate nu o au.
Atunci
când vorbim de bacteriile benefice, foarte mulți oameni se gândesc la iaurt,
întrucât au fost condiționați să creadă că probioticele din acesta susțin
sănătatea intestinelor. În cazul oamenilor bolnavi, iaurtul nu este însă
recomandat, la fel ca și celelalte produse lactate (brânzeturile), care au foarte
multe efecte nocive. De altfel, dacă iaurtul a fost pasteurizat, acest proces a
ucis oricum toate probioticele. Bacteriile benefice care înfloresc în iaurtul
crud (nepasteurizat) nu pot trece de acidul clorhidric din stomac și mor, așa
că nu ajung niciodată în tractul intestinal.
Marea
majoritate a alimentelor fermentate kimchi, varză murată, diferite tipuri de
salamuri, sos de soia, ceai kombucha, și așa mai departe cultivă bacterii din
alimente moarte, care sunt inutile pentru intestine.
În
cazul celor mai mulți dintre oameni, aceste bacterii nu fac nici un rău. Ele trec
pur și simplu prin tractul digestiv și sunt expulzate rapid de organism, care
le consideră nenecesare. Personal, nu mă opun în nici un caz consumării lor.
Există
totuși oameni al căror organism reacționează mult mai sever, percepând
bacteriile ca pe niște invadatori străini și reacționând excesiv în efortul de
a le izgoni. Acest lucru poate conduce la balonare, dureri de stomac, gaze,
greață și/sau diaree. Astfel de simptome rămân totuși temporare, încheindu-se
după eliminarea completă a bacteriilor.
Prin
urmare, dacă îți plac alimentele fermentate, le poți consuma în continuare
pentru gustul lor unic. Dacă te deranjează totuși la stomac (sau dacă nu îți
plac pur și simplu), nu le consuma. Te asigur că nu pierzi nimic, căci ele nu
îți oferă vreun beneficiu intestinal.
Dacă
ești de părere că alimentele fermentate conferă mari beneficii, îți faci
iluzii. Acidul clorhidric din stomacul tău este extrem de sensibil la
bacteriile pe care le conțin aceste alimente, așa că ucide bacteriile
neproductive chiar dacă acestea sunt inocente, întrucât le consideră un inamic.
Nu la fel procedează însă cu bacteriile dătătoare de viață de pe alimentele vii
proaspăt culese. Bacteriile care există pe o frunză de kale proaspăt smulsă din
grădină nu pot fi practic distruse de acidul clorhidric. De aceea, dacă
urmărești să îți îmbunătățești starea de sănătate, acestea sunt bacteriile pe
care trebuie să le cultivi.
Oțetul de mere
Dacă
ești îngrijorat din cauza sănătății intestinelor tale și cauți remedii,
ferește-te de mitul oțetului de mere.
Nu
doresc să mă înțelegi greșit. Acesta este de departe cel mai benefic, mai
sănătos și mai sigur dintre toate tipurile de oțet. El este cu siguranță mai
bun pentru organismul tău decât oțetul din vin alb și roșu, decât cel balsamic,
decât cel din orez, etc. În plus, este într-adevăr ideal pentru folosirea pentru
uz extern, cum ar fi tratarea urticariilor, a problemelor scalpului și chiar a
rănilor. Pe de altă parte, atunci când este consumat intern, el irită
intestinele deja afectate de o altă boală și nu te ajută să te vindeci.
Dacă
nu poți rezista fără oțet, folosește un oțet de mere de calitate, de preferință
neprocesat și viu.
Studiu de caz: A putut să mănânce din nou
Încă
din adolescență, stomacul lui Jennifer a fost extrem de sensibil. Jennifer avea
frecvent dureri de stomac, iar din când în când făcea constipație sau diaree.
Ea nu știa niciodată cum va reacționa stomacul ei la orice mânca. În anii care
au urmat, pierderea apetitului ei fost adeseori o sursă de dispute cu restul
familiei sale.
De-a
lungul multor ani, Jennifer s-a dus de la un doctor la altul. Unul i-a spus că
cel mai probabil își dorește atenție, deși acesta era ultimul lucru pe care
și-l dorea Jennifer. Adevărata ei dorință era să scape de dureri și de
disconfort, astfel încât să se poată focaliza asupra lucrurilor care îi
plăceau, cum ar fi voluntariatul la adăpostul local pentru animale.
În
cele din urmă, la vârsta de 25 de ani, un gastroenterolog i-a diagnosticat lui
Jennifer sindromul colonului iritabil. Deși nu i-a explicat acest lucru,
această etichetă nu însemna altceva decât că specialistul nu avea habar ce se
ascunde dincolo de această boală misterioasă.
Lui
Jennifer i s-a părut însă reconfortant să aibă un nume pentru simptomele sale.
De aici și până la o alinare reală a lor mai era însă o distanță lungă.
În
continuare, Jennifer a apelat la medicina alternativă. Ea a găsit un terapeut
renumit care a constatat că era alergică la glutenul din grâu și la produsele
lactate precum laptele și brânzeturile. De aceea, i-a recomandat să elimine
aceste alimente din dieta ei și să ia cât mai multe probiotice. O altă
concluzie a specialistului a fost că Jennifer suferea de Candida. Prin urmare, el i-a interzis consumul de alimente care
conțineau zahăr procesat sau natural, inclusiv de fructe.
Timp
de șase luni, Jennifer a încercat să țină regimul recomandat de doctor: a
mâncat pui de două ori pe zi, foarte multe legume proaspete și salate cu ton
sau cu ouă fierte. Deși respecta cu strictețe regulile noii sale diete, o dată
pe lună Jennifer era copleșită de dorința de a mânca ceva dulce, așa că mânca o
bucată de prăjitură preparată de bunica ei. A observat într-adevăr o anumită
îmbunătățire minoră: nu mai făcea diaree. Celelalte simptome constipația,
durerile la stomac și balonarea nu i-au dispărut însă.
Frustrată,
Jennifer s-a decis să caute un alt specialist în medicina alternativă. Acesta
i-a spus că are nu doar o alergie la grâu și lactate, plus o problemă legată de
Candida, dar este absolut sigur că
suferă inclusiv de sindromul intestinelor permeabile. De aceea, i-a schimbat
din nou dieta, punând-o să mănânce numai carne de pui, roșie și de pește, ouă
și salate din frunze verzi, adică aproape exclusiv proteine. Pe de altă parte,
nu avea voie să mănânce cereale, fasole și legume cu amidon, dar își putea
permite din când în când câte un măr verde din varietatea Granny Smith.
Pentru a-i trata Candida și sindromul
intestinelor permeabile, medicul i-a prescris de asemenea un supliment vegetal
pentru curățarea intestinelor.
Timp
de opt luni, Jennifer a respectat noul regim, dar tot nu a obținut vreun
rezultat pozitiv. Dimpotrivă, ea a început să se simtă din ce în ce mai
obosită, să sufere de ceață mentală, să se constipe chiar mai mult decât
înainte, iar balonarea ei a atins cote aproape insuportabile. Jennifer a ajuns
să se simtă neatrăgătoare, și în plus aproape că nu mai putea ieși în oraș cu
prietena ei cea mai bună, care era vegetariană, căci îi era foarte greu să
găsească ceva de mâncare care să corespundă atât regimului ei, cât și stilului
de viață al prietenei sale. După un deceniu de probleme digestive nerezolvate,
Jennifer a ajuns la concluzia că izolarea și suferința erau probabil destinul ei
în această viață.
Într-o
bună zi, mama ei i-a povestit unei prietene ce se întâmpla cu fiica sa, iar
aceasta i-a dat numărul meu de telefon. Încă de la prima citire, Spiritul m-a
informat că stomacul Jennifer nu mai producea practic deloc acid clorhidric,
fapt care îi provoca o permeabilitate la amoniac. Proteinele care putrezeau în
intestinele sale creau amoniac, un gaz care îi inflama întreaga zonă
intestinală, îi dădea dureri și o balona atât de tare încât i se părea că este
gravidă.
Pe
de altă parte, Jennifer avea metale grele depozitate în intestine, iar
microorganismele atât de necesare pentru sănătatea intestinului subțire,
inclusiv a ileului, erau practic inexistente. Era adevărat că Jennifer era
alergică la grâu și la gluten în general, precum și la fasole, porumb, ulei de
rapiță și ouă, așa că trebuia să evite în continuare aceste produse. De
asemenea, începuse să își dezvolte o alergie la proteinele de origine animală,
întrucât intestinele sale nu le puteau diviza și digera. Mai mult, avea ficatul
leneș și obosit, din cauza excesului de grăsimi de origine animală.
I-am
recomandat imediat lui Jennifer să bea de două ori pe zi câte 500 g de suc de
țelină proaspăt stors.
-
Doctorul meu mi-a recomandat un amestec de sucuri verzi, mi-a spus imediat Jennifer.
În ce fel diferă această recomandare de a lui?
I-am
explicat că amestecul de sucuri nu restabilește nivelul acidului clorhidric din
stomac. Numai sucul de țelină simplu și băut pe stomacul gol poate face acest
lucru.
Pentru
a-i reduce stresul ficatului, copleșit de prea multele grăsimi, i-am recomandat
lui Jennifer să nu mai mănânce carne decât o singură dată la două zile. În
schimb, i-am spus că poate mânca orice legume și fructe, dar mai ales avocado,
banane, mere, toate fructele de pădure, papaya, mango, kiwi, cât mai multă
salată verde și spanac, la care să adauge zilnic un sfert de cană de coriandru
proaspăt, pentru a se detoxifica de metalele grele.
Spre
deosebire de ultima dietă pe care a ținut-o, alcătuită aproape în totalitate
din proteine de origine animală și complet lipsită de fibre, fructele din dieta
recomandată de mine au ajutat-o pe Jennifer să împingă alimentele prin
intestinele sale inflamate, ușurându-i astfel aproape imediat constipația.
După
o săptămână, starea de balonare a lui Jennifer s-a diminuat dramatic.
După
o lună, ea nu s-a mai constipat niciodată.
În
sfârșit, după trei luni, durerile, crampele, ceața mentală și oboseala i-au
dispărut ca prin farmec.
Stomacul
ei a reînceput să producă o cantitate normală de acid clorhidric, iar
permeabilitatea la amoniac i-a dispărut. În plus, ficatul lui Jennifer s-a
degrevat suficient de mult pentru a putea digera corect grăsimile și
zaharurile, fapt care a ajutat-o între altele să slăbească cele câteva
kilograme cu care se îngrășase în anii din urmă.
Jennifer
și-a petrecut vara care a urmat consumând foarte multă varză kale și foarte
multe roșii organice, proaspete și nespălate, din grădina bunicii sale.
Microorganismele elevate de pe suprafața acestor legume i-au refăcut flora intestinală,
îndeosebi cea din ileu, permițându-i organismului ei să producă din nou
vitamina B12.
În
toamna care a urmat, Jennifer a reînceput să lucreze cu normă întreagă la un
adăpost pentru animale. Ea și prietena ei și-au reînnodat prietenia, iar astăzi
își petrec zilele de vineri pregătind mese vegetariene pentru un grup mai mare
de prieteni de la adăpostul pentru animale.
Jennifer
și-a regăsit întru totul vitalitatea. La ora actuală ea poate mânca ocazional
inclusiv alimentele interzise dacă se nimerește la o petrecere sau acasă la
un prieten, iar corpul ei nu mai reacționează urât. Practic, ea nu a suferit
niciodată de sindromul intestinelor permeabile sau de Candida cele două diagnostice alternative care pun inutil pe
drumuri atâția oameni bolnavi.
Capitolul 18
Eliberarea creierului și corpului de toxine
Oamenii
nu au fost expuși niciodată în întreaga lor istorie la un număr atât de mare de
substanțe otrăvitoare ca în prezent. Între acestea se regăsesc metalele grele
precum mercurul, aluminiul, cuprul, plumbul, nichelul și cadmiul; poluarea
aerului; medicamentele; substanțele chimice pulverizate prin nanotehnologie pe
aproape orice produs industrial; pesticidele, erbicidele și fungicidele;
materialele plastice; produsele de curățat; petrolul; dioxinele din ocean; și
mii de substanțe chimice noi introduse în mediul înconjurător în fiecare an.
Toate aceste otrăvuri saturează rezervele de apă și cad pe pământ din cer sub
forma picăturilor de ploaie.
Marea
majoritate a acestor substanțe sunt atât de noi încât va dura multe decenii
până când știința va recunoaște cât de nocive sunt ele pentru sănătatea
noastră. De altfel, aceste riscuri nu vor fi descoperite decât dacă finanțarea
și bunul simț vor fi orientate în direcția justă, lucru foarte puțin probabil.
Modul de operare al marii majorități a industriilor constă în lansarea cât mai
curând pe piață a produselor lor, urmând să rezolve consecințele mai târziu.
Prin
urmare, cei mai mulți dintre oameni conțin toxine pe care le-au avut întreaga
lor viață și care s-au îngropat în straturi extrem de adânci în organismul lor.
Acestea sunt cele mai periculoase între toate. Spre exemplu, metalele grele
toxice se pot oxida în timp, omorând celulele din vecinătatea lor.
Toxinele
reprezintă amenințări pe multiple planuri. Ele îți otrăvesc organismul, îți
reduc capacitatea cerebrală și îți distrug ficatul, sistemul nervos central și
alte zone vitale din corp. Iar ceea ce este mai rău, atrag și hrănesc
cancerele, virușii, bacteriile și alți invadatori care pot cauza probleme de
sănătate foarte grave. De fapt, aceste toxine sunt principalii factori de
declanșare a epidemiei curente de cancer și a multor altor boli, precum
Alzheimer.
În
acest capitol voi identifica principalele toxine și te voi învăța cum te poți
elibera de ele, astfel încât să nu mai acumulezi continuu altele noi. Atât timp
cât vom continua să trăim în această lume, va fi imposibil să ne ferim în
totalitate de astfel de substanțe nocive. De aceea, voi insista îndeosebi
asupra minimizării expunerii la ele, în măsura posibilului. Vom discuta de
asemenea despre eliminarea toxinelor ajunse deja în organismul tău, pentru a te
proteja de diferite boli potențiale și pentru a-i ușura sistemului tău imunitar
misiunea de a te recupera și de a te susține.
Vestea
bună este că tu poți inversa oricând dorești această intoxicare. În paginile
care vor urma vei afla cum poți prelua din nou controlul asupra bunăstării
tale, astfel încât să rămâi sănătos foarte mulți ani de acum înainte.
Mercurul
Timp
de aproape 2500 de ani, oamenii au încercat să dovedească faptul că mercurul
este un izvor de tinerețe. El a fost supranumit remediul suprem pentru toate
bolile, secretul vieții veșnice și sursa înțelepciunii supreme. În medicina
chineză tradițională, mercurul era atât de venerat că foarte mulți împărați au
murit din cauza elixirurilor cu mercur pe care li le pregăteau vindecătorii
lor, pretinzând că vor pune capăt tuturor relelor de care sufereau aceștia
ceea ce într-un fel chiar se întâmpla, dacă adoptăm o perspectivă mai morbidă
asupra lucrurilor.
Mercurul
nu era un remediu favorit numai în Asia de Est. În întreaga Anglie și în restul
Europei, elixirurile cu mercur erau la fel de venerate. După descoperirea Lumii
Noi, ele au traversat oceanul, devenind la fel de populare și aici. Prin anii
1800, universitățile medicale din Statele Unite și din Anglia scoteau medici pe
bandă rulantă, iar primul protocol pe care îl predau ele studenților lor era să
îi dea pacientului un pahar cu apă cu mercur, indiferent de vârsta, sexul sau
problemele sale. Acest tratament era o metodă extrem de comună pentru a
provoca pierderea sarcinii și pentru tratarea așa-numitei isterii feminine
(care nu era altceva decât încercarea femeilor mai curajoase de a spune ce
gândesc).
Secolul
XIX nu a fost propriu-zis o Epocă de Piatră. În cele din urmă, medicii și-au
dat seama că mercurul era o toxină periculoasă care distrugea viața celor care
se jucau cu el, care îl consumau sau chiar care îl atingeau. Trecuseră deja
multe secole de când oamenii au asistat la milioane de vieți pierdute din cauza
expunerii la mercur. În acest caz, cum se face că această substanță a continuat
să fie atât de favorizată?
Unul
din factori a fost marele demon din spatele mercurului. Acesta a fost suficient
pentru ca mercurul să fie recomandat în mod forțat ca remediu universal.
Mișcarea
pro-mercur și-a atins apogeul pe la jumătatea anilor 1800. Doctorii erau mai
accesibili ca oricând în istorie oamenilor din toate domeniile vieții, ceea ce
aparent era un lucru bun. Pe măsură ce un număr din ce în ce mai mare de
oameni se lăsau consultați de acești absolvenți de universități, observatorii
au constatat însă că foarte mulți din acești pacienți rămâneau cu tremurături
imposibil de controlat, cu convulsii, febră, nebunie, crize de furie, ticuri
corporale, tresăriri și bolboroseli. În scurt timp, a început să devină evident
că o vizită la doctor putea conduce la otrăvire.
Spre
exemplu, să spunem că o soție și o mamă a cinci copii își trimitea soțul la
doctor pentru a-l ajuta cu guta sa. Când se întorcea acasă, acesta făcea spume
la gură, vorbea în rime, iar ochii i se roteau în cap. După o astfel de
experiență, familia respectivă nu se mai întorcea niciodată la doctor.
După
ce această realizare s-a răspândit, a urmat o perioadă de 25 de ani în care
profesia medicală a cam șomat. Oamenii preferau să își asume riscul bolilor
decât să se ducă la un doctor și să își scurteze astfel viața. Universitățile
medicale au atins pragul de jos în materie de finanțare.
Pe
de altă parte, vindecătorii și terapeuții naturiști au profitat de această
pauză binevenită pentru a câștiga o anumită credibilitate. În această scurtă
perioadă de timp s-au născut primele forme de homeopatie, de tratament
chiropractic și alte tipuri de tratamente alternative, a căror popularitate a
explodat literalmente.
Forțați
de nevoie, medicii tradiționaliști s-au regrupat și au început să își facă
reclamă, declarând că nu mai oferă băuturi cu argint viu (mercur lichid). În
acest fel, medicina tradițională și-a recâștigat o oarecare credibilitate.
Dar
demonul din spatele mercurului continua să facă planuri pentru expunerea
populației la acesta, așa că a început să opereze prin mijloace ascunse, dar
foarte inventive, pentru a continua să pătrundă în organismul oamenilor. Noile
industrii au început astfel să își deverseze deșeurile cu mercur în apele
râurilor, lacurilor și pâraielor, dar au creat și noi medicamente cu mercur, la
începutul secolului XX. Peste toate, dentiștii au început să folosească plombe
cu mercur.
Una
din industriile care se baza foarte mult pe mercur era cea a pălăriilor, care
utiliza o soluție pe bază de mercur care accelera foarte mult procesul de
împâslire. Așa s-a născut expresia nebun ca un pălărier. Într-adevăr, după ce
începeau să lucreze într-o fabrică de pălării, oamenii mureau într-un interval
de timp de 3-5 ani. Și nu doar muncitorii erau expuși la mercur. Toți oamenii
care purtau o pălărie cu fetru în anii 1800 și în prima jumătate a secolului XX
se intoxicau cu mercur ori de câte ori le transpira capul. (Apropo, nu încerca
niciodată pălăriile vechi din magazinele cu antichități.)
Aproape
toate cazurile de boli mintale ale epocii s-au datorat intoxicației cu mercur.
Azilurile din secolul XIX și din primele decenii ale secolului XX erau pline cu
oameni care experimentau o stare de nebunie și convulsii. Și care crezi că era
principalul tratament care le era aplicat? Simplu: noi preparate cu mercur, sau
pastile cu mercur pe care sărmanii pacienți erau nevoiți să le înghită.
Principalul motiv pentru care depresia lui Abraham Lincoln s-a înrăutățit atât
de grav a fost folosirea pastilelor cu mercur. Depresia însăși a început în
urma consumului câtorva pahare cu un elixir medicinal cu mercur.
Secretul murdar
De
ce insist atât de mult asupra mercurului? Deoarece el reprezintă secretul
murdar despre care nimeni nu are voie să vorbească. Ne este interzis să
discutăm despre ravagiile făcute de această toxină de-a lungul istoriei, care
continuă până în momentul prezent. Mercurul poate fi toxic chiar și dozele cele
mai infime, invizibile pentru ochiul liber. Avertismentele de gen: ATENȚIE:
MERCUR nu sunt deloc întâmplătoare.
Dacă
ar fi după demonul mercurului, ar trebui să credem că acesta este inofensiv, ba
chiar bun pentru noi. Încă și mai bine, el ar trebui ascuns în totalitate, iar
oamenii nici nu ar trebui să știe că există. Mercurul nu dispare niciodată din
organism, dacă nu iei măsuri specifice pentru a te detoxifica de el. El se
transmite inclusiv copiilor, din generație în generație, secole la rând. Este
aproape sută la sută sigur că strămoșii tău au consumat elixiruri cu mercur.
Prin urmare, părinții tăi conțin acest mercur în organismul lor, moștenindu-l
de la părinții lor. Același mercur ți-a fost transmis ție, încă din momentul
concepției. Unii oameni conțin în corp un mercur vechi de o mie de ani.
Mercurul
aruncă asupra sufletului o umbră nemiloasă și malefică, ce face ravagii. Acest
metal greu toxic devin astfel parte integrantă din noi, reflectându-se asupra
stării noastre de sănătate.
Lăcomia,
neglijența, întunericul și ignoranța sunt principalii factori care i-au permis
mercurului să producă daune atât de devastatoare asupra populației umane.
Proprietarilor de mine de mercur din trecut nu le păsa că muncitorii lor mureau
ca muștele, la doar șase luni până la trei ani de când începeau să muncească în
minele lor. Singurul lucru de care le păsa erau profiturile obținute.
Ce
bine a făcut vreodată mercurul oamenilor? Nici unul. El nu a făcut nimic pentru noi. Absolut nimic! Este doar o neurotoxină nenecesară. Cu siguranță ar
fi putut fi înlocuit în produsele medicale și industriale cu altceva mai sigur.
A
trecut epoca de înflorire a mercurului? S-a terminat coșmarul? Au revenit
oamenii la bunul simț, învățând să evite cu orice preț mercurul, de dragul umanității,
al sănătății și al bunăstării generale? Al copiilor lor?
Nici
vorbă! Singurul lucru care s-a întâmplat este că astăzi se vorbește mult mai
discret despre el. Altminteri, îl regăsim în continuare pretutindeni, inclusiv
pe degetele noastre, unde ajunge în maniere extrem de controversate.
Datorită
vieții moderne, de-a lungul timpului organismul acumulează metale grele toxice
precum mercurul. Noi suntem expuși în permanență la această toxină, care
alunecă literalmente printre crăpături. Metaforic vorbind, mercurul alunecă
printre crăpăturile sistemului de îngrijire medicală și ale celui industrial.
La modul mai literal, el este absorbit de organismul uman și pătrunde în
crăpăturile (circumvoluțiunile) creierului. Absolut toți oamenii au un anumit nivel
de mercur în corpul lor. Acest lucru este inevitabil.
De
ce trebuie să ne pese de acest lucru?
Deoarece
mercurul este cel mai important aliment între toate pentru cancere, viruși și
bacterii. Expunerea la mercur generează inflamații și îi poate face pe oameni
captivi unui număr enorm de simptome și de condiții, printre care depresia,
anxietatea, ADHD, autism, tulburarea bipolară, afecțiuni neurologice,
epilepsie, zona zoster, amorțeli, ticuri, tresăriri, spasme, bufeuri de
căldură, palpitații la inimă, pierderea părului, pierderi de memorie, confuzie,
insomnie, pierderea libidoului, oboseală, migrene și afecțiuni ale tiroidei.
Cât
de des li se spune oamenilor că sunt singurii responsabili pentru depresia de
care suferă, sau pentru alte condiții medicale? În realitate, acesta este jocul
demonului mercurului, care cultivă filozofia dați vina pe victimă. Aceste
simptome depresive nu sunt altceva decât mercurul care vorbește în locul
pacientului fără consimțământul acestuia.
Uneori,
mercurul merge dincolo de etapa ostaticului și elimină complet sufletul
persoanei, prin Alzheimer, Parkinson, demență senilă sau atac cerebral.
Situația este foarte gravă. Mercurul a rănit și a ucis deja peste un miliard de
persoane.
Nimănui
nu îi place boala Alzheimer, care este teribilă și înfricoșătoare. Ea devine
însă din ce în ce mai comună și este cauzată în proporție de sută la sută de
mercur. Această informație nu a mai fost răspândită vreodată pe pământ, așa că
o repet: mercurul este responsabil în proporție de sută la sută pentru
Alzheimer. De-a lungul vieții tale nu vei auzi vreodată acest adevăr rostit de
altcineva.
Industria
medicală nu va da niciodată vina pe mercur pentru această condiție sau pentru
oricare alta, căci atunci toate degetele ar arăta către Omul cu Mercurul, al
cărui nume real nu este cunoscut. El este cel responsabil pentru folosirea
acestei toxine îngrozitoare în industria medicală, încă de la originile
acesteia.
Și
până acum nu am comentat decât partea de suprafață a secretului murdar al
mercurului.
Dacă
nu putem împiedica deocamdată demonul mercurului să ne expună pe noi și pe
copiii noștri la acest metal greu toxic, noi avem totuși latitudinea de a ne
prelua frâiele destinului în propriile mâini, devenind conștienți de situațiile
care ne pot face rău. Pentru a te proteja pe tine și familia ta, tu trebuie să
pui la îndoială totul.
O
altă modalitate de a prelua din nou controlul asupra corpului nostru constă în
eliminarea mercurului deja acumulat de la generațiile anterioare și în urma
expunerii de zi cu zi la el. În acest scop, trebuie să integrăm programele de
detoxificare în rutina noastră zilnică.
Viața
ta este extrem de prețioasă, foarte importantă și absolut sacră. De aceea, tu
meriți să știi ce poți face pentru a ți-o proteja.
Peștii oceanici
Una
din multele modalități prin care oamenii ingerează mercur este consumul de
pești oceanici. Acest metal greu există în toți peștii oceanici, dar mai ales
în ton, peștele-spadă, rechin și ceilalți pești mari și cu carnea grasă. Oceanele
noastre sunt infestate cu mercur, inclusiv cu cel deșertat de fabrici și uzine
în trecut și în prezent. Mai devreme sau mai târziu, acest mercur ajunge în
farfuriile noastre cu salată de pește.
O
modalitate de a reduce acest risc constă în a mânca pești mici, cum ar fi sardinele
și macroul. Somonul sălbatic este și el relativ sigur, dacă este consumat cu
moderație.
Plombele dentare
Plombele
dentare reprezintă o altă sursă comună de expunere la mercur. Foarte mulți
oameni au astfel de plombe argintii în gură, sau le-au avut cândva.
În
ultima vreme a devenit o modă foarte populară să te duci la un dentist holistic
și să îți scoți toate plombele cu mercur. La prima vedere pare o acțiune de bun
simț, dar trebuie să fii totuși foarte atent. Eliminarea simultană a tuturor
plombelor poate conduce la o expunere extrem de ridicată la mercur, indiferent
de tehnicile și de modalitățile de protecție folosite de dentist. Această
expunere poate forța la maxim sistemul imunitar, fiind un factor de declanșare
a multor probleme de sănătate.
Cunosc
oameni care și-au eliminat simultan până la zece plombe. În consecință, nivelul
trombocitelor lor din sânge a scăzut atât de mult încât aproape că au murit.
Cel
mai bine este să îți elimini plombele numai atunci când tratarea dintelui care
le conține impune acest lucru, de pildă dacă umplutura plombei devine instabilă
sau dacă dintele este deteriorat. Dacă nu ai probleme cu dinții, dar te temi de
mercur și dorești să îți elimini plombele din gură, nu elimina mai mult de o
plombă o dată. Programează-ți cel puțin o lună între două extrageri de plombe.
Dacă
ți-ai eliminat deja toate plombele metalice, este bine să începi un program de
purificare pentru a te proteja.
Pe
de altă parte, dacă faci carii noi, selectează cea mai bună opțiune de plombă
ceramică din câte există. Pornește de la premisa că orice este mai bun decât o
plombă cu mercur.
Detoxificarea de metalele grele
Cea
mai bună modalitate de detoxificare de metalele grele constă în a consuma
zilnic următoarele cinci ingrediente:
·
Suc de orz verde sub formă de pulbere: extrage metalele
grele din splină, tractul intestinal, pancreas și sistemul reproducător.
Pulberea de orz verde pregătește mercurul pentru o absorbție completă de către
spirulină. Bea zilnic 1-2 lingurițe amestecate cu apă sau cu un suc natural.
·
Spirulină (de preferință din Hawaii): extrage metalele
grele din creier, sistemul nervos central și ficat, și absoarbe metalele grele
extrase de sucul de orz verde. Bea zilnic 2 lingurițe amestecate cu apă, apă de
cocos sau suc natural.
·
Coriandru (frunze): pătrunde în locurile cel mai greu
accesibile și extrage metalele grele acumulate de ani de zile. Amestecă o cană
de coriandru într-un shake natural sau adaugă planta la salate.
·
Afine de pădure (numai din statul Maine): extrag metalele
grele din creier. Vindecă și repară golurile rămase după extragerea metalelor
grele, lucru extrem de important pentru țesutul cerebral. Acesta este cel mai
puternic aliment pentru inversarea bolii Alzheimer. Consumă cel puțin o cană pe
zi.
·
Alge dulse (roșii) din Oceanul Atlantic: se leagă de
mercur, plumb, aluminiu, cupru, cadmiu și nichel, și traversează bariera din
vase de sânge către creier. Spre deosebire de celelalte alge, dulse au o mare
forță de eliminare a mercurului pe cont propriu. Ele pătrund în locurile cele
mai ascunse ale corpului în căutarea mercurului, se leagă chimic de acesta și
nu își mai desfac aceste legături chimice până când nu îl elimină complet din
organism. Consumă 2 linguri de fulgi pe zi sau o cantitate egală de fâșii, dacă
algele sunt integrale.
Pentru
un efect optim, ar trebui să consumi toate cele cinci alimente și suplimente
într-un interval de 24 de ore. Dacă nu le poți integra pe toate, consumă cel
puțin 2-3 pe zi. Toate cele cinci alimente care elimină metalele grele lasă în
urma lor substanțe nutritive puternice care repară daunele produse de metalele
grele și regenerează corpul. Dacă dorești încă un aliment foarte bun, adaugă
rădăcina de brusture la protocolul de mai sus.
Nu
există modalitate mai eficientă pe pământ de eliminare a metalelor grele din
organism decât acest proces. Dacă vei respecta riguros acest program de
detoxificare de metalele grele vreme de o perioadă suficient de lungă de timp,
vei constata o îmbunătățire simțitoare a stării tale de sănătate. Personal, am văzut
oameni care s-au recuperat în mod miraculos prin eliminarea generațiilor
succesive de mercur din organismul lor. Aproape că nu există ceva mai bun ce
poți face pentru sănătatea ta decât să extragi metalele grele din corpul tău.
De
remarcat că există și alte alimente și plante medicinale, precum chlorella,
cărora li se face reclamă că ar fi benefice pentru eliminarea metalelor grele.
Ferește-te de ele. Deși chlorella este la modă în lumea suplimentelor
alimentare, imprevizibilitatea ei o face mai puțin eficientă decât cele din
lista de mai sus. Chlorella este iresponsabilă în ceea ce privește protejarea
ta de pericolele mercurului.
Poluarea apei
În
această eră modernă, apele planetei sunt din ce în ce mai poluate, deși oamenii
au înțeles demult cât de mult rău îi fac mediului înconjurător.
Din
păcate, nu poți face mare lucru pentru a evita poluarea aerului și a apei
(decât poate să te muți într-o zonă mai curată din punct de vedere ecologic).
Din fericire, poți face foarte multe
lucruri pentru a purifica apa pe care o bei.
O
modalitate de a evita poluanții locali constă în a-ți cumpăra apă îmbuteliată.
Dacă faci acest lucru, asigură-te că sticlele din plastic în care este păstrată
apa nu conțin bisfenol A (BPA), o
substanță chimică industrială otrăvitoare. Deși materialele plastice au
defectele lor, apa îmbuteliată este mai sigură decât cea de la robinet, care
conține o concentrație mult mai ridicată de produse secundare ale materialelor
plastice.
Îți
poți cumpăra de asemenea un filtru de bună calitate care elimină toate toxinele
din apa de la robinet. Dacă optezi pentru această soluție, cumpără-ți un sistem
care elimină metalele grele, clorul și fluorul. (Multe comunități adaugă fluor
la apă, pornind de la premisa greșită că este bun pentru sănătate. Nimic nu
poate fi mai departe de adevăr. Fluorul este un produs secundar al aluminiului
și este o neurotoxină în sine.)
Există
sisteme de purificare a apei care folosesc un proces de osmoză inversată, în
timp ce altele produc apă distilată. Ambele procese sunt extrem de eficiente,
dar elimină împreună cu toxinele și mineralele benefice. Dacă optezi pentru un
astfel de sistem, cumpără-ți oligoelemente ionice lichide și adaugă-le la apă
pentru a-i restabili acesteia conținutul în minerale eliminate în urma procesului
de osmoză inversată sau de distilare.
Un
adaos minunat la orice apă procesată
este puțin suc proaspăt de lămâie sau de limă. Datorită procesului de filtrare
sau de procesare, apa și-a pierdut calitățile vii, devenind o apă moartă.
Adăugarea câtorva picături de suc de lămâie o reactivează și o retrezește,
datorită apei din suc, care este vie. În acest fel, apa ingerată devine mai
bună și mai capabilă să absoarbă și să elimine toxinele din corpul tău.
Un ceai pentru detoxificarea de clor/fluor
Pentru
o detoxificare puternică a clorului și fluorului din organele tale și din
restul corpului, amestecă părți egale de frunze de mur, frunze de zmeur, flori
de hibiscus și măceșe. Fă-ți un ceai dintr-o lingură din acest amestec la o
cană de apă fiartă și bea-l.
Pesticidele, erbicidele și fungicidele
Un
alt risc foarte mare la care suntem supuși cu toții este cel de expunere la
pesticide, erbicide și fungicide.
Una
din modalitățile de expunere sunt produsele alimentare convenționale. Spre
exemplu, roșiile neorganice sunt adeseori pulverizate cu astfel de substanțe în
cantități excesive, pe care nu le reglementează nimeni. Noi putem ingera o
cantitate mare de erbicid prin simplul consum de roșii convenționale, precum și
prin consumul altor fructe și legume neorganice. Singurul lucru pe care îl poți
face în acest caz este să speli bine suprafața acestor produse pentru a elimina
cât mai multe toxine. Asta nu înseamnă că trebuie să te ferești complet de
fructe și legume, căci substanțele lor nutritive sunt chintesențiale pentru
sănătate. Dacă este posibil, cumpără cât mai des produse organice.
În
cazul în care consumi alimente de origine animală, acestea trebuie să fie cel
puțin organice, dacă nu chiar crescute în libertate și hrănite cu iarbă. Deși
conțin radiații absorbite în urma dezastrului produs la centrala nucleară de la
Fukushima în anul 2011, cel puțin aceste produse conțin cantități inferioare de
pesticide, erbicide și fungicide. Produsele de origine animală neorganice
conțin astfel de substanțe chimice în concentrații foarte mari, într-o măsură
mult mai mare decât fructele și legumele convenționale. (Vom mai vorbi în scurt
timp despre radiații.)
Parcurile
sunt pulverizate la rândul lor cu erbicide și pesticide. De aceea, dacă te
așezi pe iarbă, ia-ți întotdeauna precauții, stând de pildă pe o pătură (pe
care este bine să o speli ulterior). De asemenea, evită să pulverizezi
chimicale pe peluza casei tale și încearcă să reduci la minim folosirea
insecticidelor în casa ta.
Un ceai pentru detoxificarea de pesticide, erbicide și
fungicide
Pentru
a elimina pesticidele, erbicidele și fungicidele stocate adânc în organismul
tău, amestecă în părți egale rădăcină de brustur, trifoi roșu, lămâiță și
ghimbir. Prepară-ți un ceai dintr-o lingură de amestec la o cană de apă fiartă
și bea-l.
Materialele plastice
Materialele
plastice au invadat întreaga lume în care trăim. Dacă ar fi după producători,
până și bebelușii ar trebui să se nască înveliți într-o pungă din plastic.
Noi
folosim pungi din plastic pentru alimentele și băuturile pe care le cumpărăm
până când ajungem acasă cu ele, containere din plastic pentru organizarea și
depozitarea lor acasă, le acoperim cu capace din plastic și folosim noi pungi
din plastic pentru a arunca deșeurile. Medicamentele sunt și ele foarte bogate
în materiale plastice. În consecință, aceste materiale ajung într-o formă sau
alta în corpul nostru.
Unele
tipuri de materiale plastice sunt relativ benefice. Altele au însă proprietăți
inflamatorii, care perturbă neuronii și neurotransmițătorii din creier, le induc
o stare de confuzie hormonilor și hrănesc cancerele, virușii și bacteriile.
Este aproape imposibil să facem distincția între materialele plastice
inofensive și cele nocive.
De
aceea, este o idee foarte bună să îți transporți alimentele în pungi din pânză,
să folosești containere din sticlă în defavoarea celor din plastic, iar în
cazul în care nu poți evita complet plasticul de pildă, dacă îți cumperi apă
îmbuteliată sau un robot de bucătărie să te asiguri că producătorul folosește
materiale care nu conțin BPA, ci doar plastice prietenoase pentru om.
Un ceai pentru detoxificarea de materialele plastice
Pentru
a elimina materialele plastice și produsele lor secundare din organismul tău,
amestecă în părți egale fenicul, frunze de lumânărică, frunze de măslin și
roiniță. Prepară-ți un ceai dintr-o lingură din acest amestec la o cană de apă
fiartă și bea-l.
Produsele de curățat
Curățătoriile
chimice își propun să distrugă murdăria și funinginea, dar nimănui nu îi pasă
de efectul pe care îl au substanțele chimice folosite de ele asupra oamenilor
prin gazele pe care le degajă. Spre exemplu, curățătoriile tradiționale de
covoare folosesc în agenții și solvenții lor de curățare substanțe chimice
precum percloretilenul, hidroxidul de amoniu, acidul fluorhidric și
nitriltriacetatul, care pun în pericol sănătatea umană. De altfel, multe
covoare vin din fabrică cu astfel de toxine, așa că atunci când sunt curățate
ele se îmbâcsesc și mai tare cu astfel de otrăvuri, care se adaugă peste cele vechi.
Dacă îți petreci foarte mult timp în interior, vei inhala automat gazele pe
care le emană ele de-a lungul întregii zile, care îți pot slăbi sistemul
imunitar și poate chiar declanșa o boală.
O
soluție constă în eliminarea covoarelor în favoarea podelelor din parchet și în
folosirea preșurilor naturale (ferește-te totuși de adezivii cu care este fixat
parchetul, care sunt la fel de toxici). Alternativ, îți poți cumpăra un covor
ecologic și îl poți curăța la o curățătorie ecologică, sau îl poți curăța tu
însuți folosind produse organice. De asemenea, încearcă să eviți produsele de
curățat pentru casă. Există foarte multe produse similare organice.
O
altă sursă de toxine de care nu trebuie să uiți sunt hainele. Curățătoriile
convenționale folosesc substanțe chimice care pătrund adânc în piele și în
plămâni prin simpla purtare a hainelor. Pentru a evita acest lucru, caută
curățătorii uscate ecologice.
În
aceeași ordine de idei, atunci când îți cumperi haine noi fii conștient că
acestea sunt adeseori tratate cu formaldehidă și cu alte substanțe chimice
cauzatoare de cancer care le împiedică să facă cute sau să fie infestate cu
fungi. De aceea, spală întotdeauna hainele noi înainte de a le purta.
Un ceai pentru detoxificarea de solvenții din produsele de
curățat
Pentru
a minimiza efectele expunerii la solvenți chimici și pentru a-ți purifica
organismul de aceste substanțe chimice deja infiltrate în el, amestecă în părți
egale gălbenele, mușețel, alge marine brune (Fucus
vesiculosus) și limba mielului. Fierbe o lingură din acest amestec cu o
cană de apă și bea acest ceai.
Radiațiile
Atunci
când o centrală nucleară eliberează radiații în atmosferă, așa cum s-a
întâmplat cu cea de la Fukushima Daiichi în urma cutremurului din anul 2011 și
a tsunami-ului care a urmat în Japonia, radiațiile continuă să persiste de-a
pururi, iradiind ușor apa, alimentele și aerul din întreaga lume.
Acest
tip de radiații care infestează planeta nu pot fi evitate. O modalitate de a limita totuși expunerea la radiațiile
cauzate de dezastrul de la uzina de la Fukushima Daiichi constă în a mânca
alimente din partea inferioară a lanțului trofic. În acest moment, toate
tipurile de carne și produse lactate conțin cantități mari de radiații. Aceste
animale consumă cantități mari de iarbă care conține radiații de la dezastrul
nuclear. Este un proces numit biomagnificare, ce constă într-o acumulare a
materiilor toxice în concentrații din ce în ce mai mari în animalele aflate în
partea superioară a lanțului trofic.
Nu
doresc să sperii pe nimeni. Dacă dorești să uiți ce ai citit mai sus, te pot
înțelege foarte bine.
Un
alt lucru pe care îl poți face constă în eliminarea radiațiilor care ți-au
infestat deja organismul și în limitarea expunerii la alte radiații. Spre exemplu, dacă te duci la dentist și acesta îți
face o radiografie, insistă ca restul corpul cu excepția gurii să îți fie
acoperit cu un șorț cu plumb sau cu un alt material protector, inclusiv gâtul,
unde poate apărea un cancer la tiroidă în urma expunerii la radiații. Dacă este
posibil, încearcă să minimizezi radiografiile dentare, chiar dacă dentistul tău
folosește un proces digital. De asemenea, nu te grăbi să accepți radiografiile
propuse de alți doctori. Dacă nu ești absolut sigur că o astfel de radiografie
este strict necesară, nu ezita să pui întrebări. Radiografiile nu sunt necesare
întotdeauna. De multe ori ele sunt opționale, pentru lămurirea anumitor
probleme pentru medici.
În
aceeași ordine de idei, pune cât mai multe întrebări despre orice tratament
medical care implică radiații. Spre exemplu, dacă ești femeie și ți se face o
radiografie, ai grijă să ai sistemul reproducător acoperit cu un șorț cu plumb.
Tehnicienii nu îți oferă întotdeauna unul, așa că va trebui să îl ceri.
Adeseori,
există tratamente alternative mai puțin agresive, care implică riscuri mai
mici. Spre exemplu, femeile își pot face termograme (scanări cu aparate cu raze
infraroșii) pentru testarea cancerului la sân, în locul mamogramelor succesive.
Corpul
uman este mult mai sensibil la radiații decât realizează medicii. La fel ca în
cazul oricăror altor toxine majore, încearcă să eviți pe cât posibil expunerea
la ele.
Algele
marine sunt ideale pentru protecția organelor și glandelor împotriva
radiațiilor. Teama că algele sunt ele însele saturate cu radiații sau cu metale
grele care pot pune în pericol sănătatea este nejustificată. Algele marine preiau
toxinele, dar nu le eliberează niciodată. Spre exemplu, dacă mănânci o mână de
alge dulse (roșii) care a colectat substanțe poluante din ocean, algele nu vor
elibera nici o clipă aceste substanțe în organismul tău. Dimpotrivă, ele vor
absorbi radiațiile și se vor lega chimic de metalele grele, colectând noi
toxine pe măsură ce trec prin sistemul tău digestiv și evacuându-le din
organism (atunci când sunt evacuate ele însele). Dacă este posibil, procură-ți
mai degrabă alge din Oceanul Atlantic decât din Pacific, căci acestea au o
capacitate mai mare de absorbție a toxinelor din organismul uman.
Un ceai pentru purificarea de radiații
Ca
antidot pentru expunerea la radiații, amestecă în părți egale alge kelp de
Atlantic, dulse de Atlantic, frunze de păpădie și frunze de urzică. Prepară-ți
un ceai dintr-o lingură din acest amestec la o cană de apă fiartă și bea-l.
Alte metode de detoxificare
Apă cu lămâie
O
metodă foarte eficientă de detoxificare a organismului constă în a bea un litru
de apă amestecată cu sucul unei lămâi imediat după trezire, pe stomacul gol.
Sucul de lămâie activează apa, care diluează toxinele din organism și le
elimină mai ușor.
Metoda
este deosebit de eficientă pentru purificarea ficatului, care lucrează toată
noaptea pentru a aduna și pentru a elimina toxinele din organism. Atunci când
te trezești, este foarte important să te hidratezi și să te purifici cu
ajutorul apei activate. După ce o bei, acordă-i ficatului tău o jumătate de oră
pentru a se curăța, după care poți consuma micul dejun. Dacă îți vei face din
acest obicei o rutină pe termen lung, starea ta de sănătate se va îmbunătăți
dramatic în timp.
Pentru
o dinamizare suplimentară, adaugă la apa cu lămâie o linguriță de miere
neprocesată și una de ghimbir proaspăt ras. Ficatul va absorbi mierea pentru
a-și reface rezervele de glucoză și își va elimina toxinele pentru a face loc
acestor rezerve.
Suc din frunze de aloe vera
O
modalitate minunată de detoxificare a ficatului și a tractului intestinal
constă în a consuma gelul proaspăt dintr-o frunză de aloe vera o dată pe zi. În
acest scop, taie o bucată de 10 cm dintr-o frunză (dacă aceasta este mare, așa
cum sunt comercializate aceste frunze; dacă ai o plantă de casă mai mică, cu
frunze subțiri, taie o bucată proporțional mai mare). Filetează frunza la fel
cum ai proceda cu un pește, eliminând coaja și fibrele. Extrage gelul
transparent, evitând baza amară a frunzei. Amestecă gelul într-un shake natural
sau consumă-l ca atare.
Postul cu sucuri
O
altă componentă foarte utilă a programului de detoxificare este practica unei
zile de post la două săptămâni, în care să nu consumi altceva decât sucuri
naturale.
Sucurile
trebuie să conțină trei ingrediente: țelină, castraveți și mere.
Dacă
dorești puțină varietate, poți adăuga în ele puțin spanac sau niște coriandru,
dar principalele ingrediente trebuie să fie cele trei indicate mai sus. Această
combinație conține un echilibru perfect de săruri, potasiu și zahăr,
stabilizându-ți nivelul glucozei din sânge și ajutându-ți organismul să își
elimine toxinele.
Prepară-ți
la fiecare două ore o cantitate de 500-600 ml de suc și bea-o. Nu consuma nimic
între mese decât apă, de preferință 500 ml la o oră după ce ai băut sucul. În
total, de-a lungul zilei ar trebui să bei șase sucuri și șase pahare mari cu
apă.
Prima
dată când aplici această tehnică, fă-o într-un week-end când stai acasă. Dacă
nu ai mai aplicat niciodată un program de detoxificare, otrăvurile pe care le
scoate el la suprafață în organism, înainte de eliminare, îți pot da o stare de
disconfort destul de accentuată. Dacă se întâmplă acest lucru, odihnește-te la
pat. Dacă ai practicat această tehnică de câteva ori și ai început să te simți din
ce în ce mai bine, o poți extinde la două zile succesive. Planifică-ți totuși
să rămâi acasă cel puțin a doua zi, pentru situația în care nivelul energiei
tale scade prea tare. În cele mai multe cazuri, el crește însă.
Poți
experimenta cu celelalte ingrediente, în afara celor trei. Spre exemplu, poți
înlocui spanacul cu varză kale, sau poți adăuga o bucățică de ghimbir pentru un
gust mai picant. Nu exagera însă cu ele, căci principalele ingrediente care
elimină toxinele sunt țelina, castraveții și merele. Celelalte ingrediente nu
fac decât să ia o parte din spațiul destinat acestora trei.
Dacă
vei practica acest post cu sucuri o dată la două săptămâni, ar trebui să obții
rezultate impresionante și să simți cu adevărat diferența.
Postul cu apă
O
variantă mai extremă a tehnicii de mai sus este postul cu apă.
Pentru
acest program de detoxificare nu trebuie să consumi decât apă, mai exact 500 ml la fiecare oră, începând din momentul
trezirii și continuând până înainte de culcare.
Dat
fiind că nu îi oferi corpului nici un aliment de procesat, sistemul digestiv
primește practic o zi de vacanță. El se va folosi de ea pentru a-și face curat
în casă, eliminând multe toxine de care în mod normal nu ar avea șansa să se
ocupe.
Ține
întotdeauna aceste posturi atunci când stai acasă, căci va trebui să urinezi
foarte frecvent, lucru care ar fi stânjenitor la serviciu. Este posibil să
experimentezi scăderi ale nivelului de energie sau emoții puternice. În astfel
de momente, nu ezita să te culci puțin.
Dacă
îți place acest tip de post și îl consideri productiv, practică-l o dată pe
lună timp de trei luni. Rezultatele sale pot fi de-a dreptul uimitoare.
Săriturile pe trambulina elastică
O
altă modalitate eficientă de detoxificare este trambulina elastică pe care faci mici sărituri. Zece minute pe zi
de sărituri pe trambulină promovează dramatic circulația în sistemul limfatic
și contribuie la detoxificarea întregului organism, îndeosebi a ficatului.
Saunele cu infraroșii
O
altă metodă surprinzător de utilă pentru detoxificare este folosirea saunelor cu infraroșii, care emit o
lumină infraroșie pe piele pentru a o vindeca. Razele sale pătrund adânc în
interiorul corpului și îi asigură beneficii considerabile, cum ar fi
îmbunătățirea circulației periferice și oxigenarea sângelui, eliminarea
toxinelor de sub piele, eliminarea multor dureri și dinamizarea sistemului
imunitar.
De
regulă, sălile de sport sunt înzestrate cu saune cu infraroșii, la fel ca și
multe centre de masaj și/sau saune centrale. Fă astfel de ședințe de câte 15-20
de minute de două ori pe săptămână. În mod normal, ar trebui să simți după
fiecare ședință o schimbare în bine.
Masajul
Încă
de la începuturile istoriei umanității, oamenii și-au pus mâinile pe cei dragi
pentru a le oferi mângâiere și alinare. Masajul este cea mai veche formă de
terapie și rămâne până astăzi una dintre cele mai eficiente metode terapeutice.
Un masaj corporal de 45 de minute promovează circulația sângelui prin întregul
corp și ajută la eliminarea toxinelor, îndeosebi de la nivelul ficatului.
Masajul
stimulează glandele suprarenale și rinichii, relaxează inima și reduce
tensiunea.
La
modul ideal, ar trebui să bei 500 ml de apă cu lămâie imediat după un masaj,
pentru a-ți optimiza beneficiile legate de detoxificare.
Studiu de caz: Câștigarea luptei cu boala Alzheimer
Familia
lui Whitney obișnuia să glumească frecvent spunând că aceasta era uitucă. De-a
lungul anilor, ea și-a pierdut de nenumărate ori poșeta și cheile, a rătăcit
numărul de telefon de la serviciu al soțului ei James, ba chiar a uitat de
câteva ori zilele de naștere ale copiilor ei. Ori de câte ori plecau împreună
la antrenamentul de fotbal al fiicei sale Kendra, aceasta o întreba în mod
repetat: Mamă, nu ui uitat nimic? Copiilor acest lucru li se părea normal, ba
chiar amuzant.
Situația
nu i s-a mai părut nici unuia amuzantă într-o zi de Crăciun, când Whitney avea
53 de ani. Toată lumea s-a adunat în sufragerie pentru deschiderea cadourilor,
cu excepția lui Whitney, care era de negăsit.
-
Unde este mama? a întrebat cealaltă fiică a familiei, Miley. De regulă, Whitney
era prima care se trezea pentru pregătirea sărbătorilor.
James
a găsit-o pe Whitney în dormitorul de la etaj, aplicându-și machiajul pentru o
zi obișnuită de lucru. El le-a spus copiilor să aștepte jos. Whitney s-a uitat
nedumerită la James, dar l-a urmat la parter. Când a văzut bradul cu luminițe
aprinse și vraful de cadouri de sub el, ea a rămas șocată. Uitase complet că
era Crăciunul.
James
a însoțit-o pe Whitney la medicul de familie, iar apoi la un neurolog și la mai
mulți specialiști, la care i-a trimis acesta. În final, diagnosticul a fost de
Alzheimer. Întreaga familie a fost devastată de această veste. Pe Whitney o mai
așteptau cel mult trei până la cinci ani de viață conștientă. Toți membrii
familiei erau într-o stare de șoc. Doctorii i-au recomandat lui James să pună
în ordine afacerile familiei atât timp cât Whitney încă mai era rațională.
Copiii
familiei, Timothy, în vârstă de 17 ani, Miley, în vârstă de 14 ani, și Kendra,
în vârstă de 12 ani, erau suficient de mari pentru a înțelege gravitatea
situației. Miley a început să petreacă ore în șir studiind online boala
Alzheimer, inclusiv devastările pe care le produce aceasta. Între două atacuri
de panică, Kendra a început să scrie liste cu lucrurile pe care trebuia să și
le amintească zilnic Whitney. Timothy a renunțat la liceu ca să își poată ajuta
mama, deși aceasta nu îi permitea să facă mare lucru.
Sora
lui Whitney, Sharon, a însoțit-o pe aceasta la o mulțime de medici alternativi,
căutând răspunsuri care să inverseze boala. Într-una din sălile de așteptare
ale unuia dintre aceștia, ea a frunzărit o revistă și a dat peste un articol
care îmi menționa numele, inclusiv faptul că mai mulți oameni s-au vindecat cu
ajutorul meu de diferite boli misterioase.
În
timpul primei mele conversații telefonice cu Whitney, Spiritul mi-a arătat două
buzunare mari cu mercur din emisfera stângă a creierului său. Acestea existau
acolo încă din copilărie. La ora actuală, mercurul se oxida rapid, provocând
scurgeri care se răspândeau cu repeziciune, distrugând țesutul cerebral și
accelerând boala.
Spiritul
i-a recomandat lui Whitney să înceapă imediat un regim de detoxificare de
metalele grele (cel pe care l-am recomandat în acest capitol), dublat de o
dietă foarte săracă în grăsimi (deoarece grăsimile circulă prin sânge și
oxidează mai rapid mercurul). Dieta bogată în antioxidanți din fructe și legume
și săracă în grăsimi urma să îi încetinească și chiar să îi oprească procesul
de oxidare, conducând în timp la o detoxificare completă de mercur.
Whitney
a eliminat toate proteinele de origine animală din dieta ei (datorită
grăsimilor pe care le conțin acestea) și nu a mai consumat decât grăsimi de
origine vegetală din fructe de avocado, nuci, semințe și uleiuri vegetale (turnate
cu mare economie peste salate). Ea a încorporat în dieta ei fructe de toate
tipurile, îndeosebi afine de pădure, precum și mari cantități de frunzoase
verzi precum spanacul, varza kale și coriandrul. Whitney avea de asemenea voie
să consume cartofi, cartofi dulci și alte legume care conțin amidon.
În
timp, noua dietă sănătoasă, detoxificantă, bogată în glucoză și în antioxidanți
pe care a adoptat-o Whitney i-a oprit acesteia procesul de oxidare, iar
simptomele bolii Alzheimer au început să se inverseze.
Timothy
s-a reînscris la liceu și și-a luat o slujbă de week-end la un magazin local de
produse organice, astfel încât să poată cumpăra astfel de produse cu discount.
Miley și-a schimbat cercetările pe Internet, căutând de data aceasta rețete
vegetariene. În sfârșit, Kendrei i-a dispărut anxietatea și s-a alăturat sorii
sale în bucătărie, experimentând diferite shake-uri vegetale.
La
șase luni de la începerea acestui program, memoria lui Whitney a revenit la
nivelul de dinainte de acel Crăciun fatidic.
La
un an, memoria ei era mai bună decât înainte de nașterea lui Timothy.
Dietele
moderne la modă nu ar fi inclus niciodată cantitatea de fructe și de alimente
bogate în amidon de care avea nevoie Whitney pentru a câștiga lupta cu boala
Alzheimer. Ei i s-ar fi recomandat probabil o dietă bogată în proteine, și
implicit în grăsimi, care i-ar fi accelerat boala (nu ar fi inversat-o).
Odată
oprit progresul bolii Alzheimer a lui Whitney, familia acesteia s-a relaxat
mult. La ora actuală nu prea se mai întâmplă ca Whitney să își uite cheile, iar
atunci când se întâmplă totuși, ea, James și copiii încep să râdă, fără să își
facă griji.