pag. 28-29
ASTA ÎNSEAMNÃ CÃ...
Viața ta devine mai bună după ce TU însuți devii mai bun și nimic în viață nu se va schimba în bine dacă tu nu te schimbi.
Nu va fi un proces facil, pentru că necesită o autoevaluare cât mai
cinstită a modului în care ți-ai crescut și educat copiii. Trebuie să
devii mai bun cu mult, mult timp înainte ca efectul să înceapă să se
propage la copiii tăi. Dacă proprii tăi copii au scăpat de sub control,
ești singurul care poartă responsabilitatea acestui fapt. Gândește-te la
ceea ce ai făcut greșit ca părinte și angajează-te să faci tot ce este
necesar pentru a-ți îmbunătăți abilitățile de părinte și a crește un
copil responsabil, cu o viață rodnică.
Reține, copiii tăi sunt responsabilitatea ta.
Să începem, nu-i timp de pierdut!
CÂTEVA ATENȚIONÃRI
• Atenționarea #1
Am început să devin alergic când aud părinți povestind cât de
grozave sunt odraslele lor. Nimic nu-mi creează o senzație de greață mai
acută decât o persoană care-mi ține un discurs nesfârșit despre cât de
drăguț este copilul său sau câte realizări are. Bleah! Cred că și tu
simți la fel uneori. De aici apare și marea mea problemă: Nu-ți pot
explica modul în care înțeleg eu că trebuie crescuți și educați copiii
fără a-ți descrie mai întâi felul în care i-am crescut eu însumi pe ai
mei. Nu-ți pot vorbi despre sfaturile pe care trebuie să le dai copiilor
tăi fără a ți le spune mai întâi pe cele ce le-am dat propriilor mei
copii. Prin urmare, vei auzi multe despre băieții mei. Scuze! Dar nu te
teme, nu voi flecari fără oprire despre cât de rupți din soare sunt. E o
promisiune. Și mi-e ușor s-o țin, pentru că nu au fost deloc cei doi
fantastici. Au fost niște copii și atât. In unele zile s-au comportat
foarte bine, în altele mi-am dorit să-i strâng de gât. In cele mai
multe, însă, au fost doar copii. Acum sunt oameni în toată firea, iar eu
sunt mândru că le sunt părinte. Dar, crede-mă, o bună parte din
copilărie au fost niște tâmpiți. Voi face tot posibilul pentru a menține
un echilibru între descrierea copiilor nătângi care au fost și
descrierea adulților responsabili care au devenit, în așa fel încât să
nu încerci și tu aceeași senzație de greață de care vorbeam mai sus. îmi
doresc să ții minte din poveștile despre copiii mei lecțiile ce se
desprind din context. Și îți promit, nu va exista poveste fără lecție.
• Atenționarea #2
Acord extrem de multă importanță disciplinei. Cred că trebuie
trasate niște limite clare în ceea ce privește comportamentul acceptabil
și cel de neacceptat. Când limitele sunt încălcate, există consecințe.
Iar consecințele trebuie suportate indiferent de timpul nostru
disponibil, de disconfortul pe care ni-l dă impunerea lor, de
sentimentele noastre. Când ai marcat o limită și ai convenit cu fiul sau
fiica ta că acea limită nu trebuie încălcată, ți-ai asumat un
angajament. Dacă ai dificultăți în a impune suportarea consecințelor,
atunci cu siguranță vei urî din suflet cartea asta.
• Atenționarea #3
Vorbesc, după cum vezi, în termeni generali. Emit afirmații
generale, care se aplică celor mai mulp indivizi, în cele mai multe
situații. Există excepții, desigur. Recunosc. Sunt conștient că există
și câteva situații care constituie excepția. Deci, nu te deranja să le
evidențiezi pentru mine. Nu neg că există... |