Prima pagină - Vindecarea glandei tiroide (Medium Medical)
Top 50 vânzări | Noutăți pe site | Cărțile ADEVĂR DIVIN | Discount până la 50%! | În viitor | Contact 
 Top 50 vânzări 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
la newsletter-ul Editurii Adevăr Divin!
Cumpărături
Coșul este gol
3391 produse pe stoc
  Domenii
  • Alimentație și naturism
  •   - Agricultură
      - Diete
      - Fitoterapie
      - General
      - Grupele sanguine
      - Medicina naturistă
        - General
        - Homeopatie
        - Valeriu Popa
      - Hrană vie
      - Vindecarea cancerului
      - Vindecarea diabetului
  • Dezvoltare personală
  •   - Automotivare
      - General
      - Eneagrama
      - Legea atracției
        - Colecția Secretul
        - General
      - Relații
      - Sănătate
      - Suflet și spirit
  • Divinație
  •   - Chiromanție
      - General
      - Grafologie
      - I Ching
      - Interpretarea viselor
      - Morfopsihologie
      - Numerologie
      - Simbolistică
      - Tarot
  • Ezoterism
  •   - Alchimie
      - Călătorii astrale
      - Fizica cuantică
      - General
      - Magie
      - Metafizică
      - Rozicrucienii
      - Societăți secrete
      - Spiritism
  • Filozofie
  • Inițiere spirituală
  •   - Copiii cei noi
      - General
  • Inspirație divină
  • Învățături spirituale
  •   - Astrologie
      - Feng Shui
      - General
      - Mudra-e și Mantra-e
      - Tao
      - Șamanism
      - Știință
      - Zen
      - Yoga
  • Maeștri spirituali
  •   - Edgar Cayce
      - General
      - Gurdjief
      - Jakob Lorber
      - Kahlil Gibran
      - O. M. Aïvanhov
      - Osho
      - Masaru Emoto
      - Paulo Coelho
      - Ramana Maharshi
      - Rudolf Steiner
      - S. N. Lazarev
  • Mister
  •   - Anul 2012, 2013 și după ;-)
      - Civilizații dispărute
        - General
        - Atlantida
      - Conspirații
        - General
        - Jan van Helsing
      - General
      - Montauk
      - OZN-uri
      - Piramide
  • Muzică pentru suflet
  •   - Gheorghe Iovu
      - Frederic Delarue
  • Prosperitate și succes
  •   - Bani
      - General
      - Prosperitate
      - Succes
  • Psihologie
  •   - Autism
      - General
      - Hipnoză
      - Limbajul trupului
      - Metoda José Silva
      - NLP
      - Parenting
      - Psihogenealogie
      - Psihoterapie
      - Puterea cuvintelor
      - Puterea gândului
  • Religie
  •   - Budism
        - Dalai Lama
        - General
        - Hinduism
        - Învățături din Tibet
      - Creștinism
        - Apostoli
        - Arsenie Boca
        - Calendare
        - Evanghelii
        - General
        - Iisus Hristos
        - Învățături ale părinților români
        - Muzică religioasă
        - Nicolae Steinhardt
        - Sfinți
      - General
      - Islamism
      - Iudaism (Kabbala)
      - Shintō
  • Spiritualitate
  •   - Curs de Miracole
      - Dacii
      - General
  • Terapii complementare
  •   - Acupunctură
      - Aromoterapie
      - Atingere Cuantică
      - Ayurveda
      - Bioenergie
        - Aura umană
        - Chakre
        - Corpuri subtile
        - General
      - Cristaloterapie
      - Cromoterapie
      - EFT (Tehnici de Eliberare Emoțională)
      - Gestalt
      - General
      - Hidroterapie
      - Kinetoterapie
      - Magnetoterapie
      - Masaj
      - Meloterapie
      - Qi Gong
      - Radiestezie
      - Reflexologie
      - Reiki
      - Remediile florale Bach
      - Su Jok
      - Terapia craniosacrală (TCS)
      - Urinoterapie
  • Viața de după moarte
  •   - Entități
      - General
      - Viețile anterioare
  • Vindecare spirituală
  •   - General
      - Karma
      - Îngeri
      - Spiritele naturii
  • Și altele...
  •   - Biografii
      - Cărți de colorat
      - Cărți pentru copii
        - General
        - Preșcolari
        - Religioase
      - Eseistică
      - Ficțiune
      - General
      - Hobby / Timp liber
      - Istorie
      - Memorii
      - Non Ficțiune
      - Poezie
      - Reviste
      - Romane
      - Suport de pahar
    - Top 50 vânzări
    - Noutăți pe site
    - Cărțile ADEVĂR DIVIN
    - În viitor
    - Lista produse
      Despre noi
    • Contact
    • Datele firmei
      Site-uri prietene
    Abraham-Hicks.com
    Despre îngeri cu Doreen Virtue
    Reiki - Aurelian Curin
    Cursuri și Terapii cu Daniela Cumpănici
    Psiholog Elisabeta Vultur
    Artist fotograf:
    portret, studio, evenimente în Brașov

    www.FotoMars.ro

     
     
    Vindecarea glandei tiroide (Medium Medical)
    Adevărul din spatele Bolii lui Hashimoto, Bolii lui Graves, insomniei, hipotiroidismului, nodulilor la tiroidă și Bolii Epstein-Barr

    » Coperta
    În carte autorul ne revelează o perspectivă complet diferită asupra epidemiei actuale de boli ale tiroidei. Încurajându-și cititorii să devină propriii lor experți în domeniul tiroidei, el le explică în detaliu cauza reală a problemelor lor de sănătate, inclusiv a tuturor inflamațiilor, bolilor autoimune și a zeci de alte simptome și afecțiuni, după care le oferă o trusă de prim ajutor care le poate schimba întreaga viață, ajutându-i să își vindece glanda tiroidă și să își recapete sănătatea și vitalitatea. Abordarea lui diferă de toate celelalte și așa cum îți pot confirma deja milioane de fani și de adepți care îl urmeaz㠖 este o abordare care dă rezultate foarte bune.
    Afișat de 23783 ori.
    Cotație articol: excelent (5/5; 12 voturi)
    NeinspiratMediocruMediuBunExcelent



    •Preț raft:45.00 RON
    •Reducere:10%
    •Preț site:40.50 RON *
    Contact
    Descriere Cuprins Fragmente Condiții de livrare

    Capitolul 1

    Adevărul despre glanda tiroidă

    Te trezești devreme pentru marea zi. Te îmbraci cu atenție, mănânci un mic dejun consistent și lași un mesaj pentru șeful tău pentru a-i reaminti că vei întârzia. În mașină, în drum spre cabinetul medicului, simți un firicel de speranță la gândul că data viitoare când te vei afla la volanul mașinii, vei avea un control ceva mai mare asupra vieții tale.

    Poate că doctorul îți va da în sfârșit un răspuns, explicându-ți de ce ți-ai pierdut somnul, de ce nu reușești să îți controlezi deloc greutatea, de ce te lupți cu ceața mentală, de ce îți cade părul sau de ce te simți tot timpul atât de obosit. În sfârșit, te gândești, voi înțelege de ce am aceste bufeuri de căldură, de ce am extremitățile mâinilor și picioarelor atât de reci, de ce mi-au devenit unghiile fragile și pielea uscată, de ce am palpitații la inimă, picioare agitate, probleme cu memoria, puncte care îmi plutesc prin fața ochilor, mușchii slăbiți, fluctuații hormonale, amețeli, furnicături și amorțeală, de ce aud un bâzâit sau un țiuit în urechi, de ce mă dor toate și de ce sufăr de anxietate sau de depresie. În sala de așteptare, abia reușești să te concentrezi asupra revistei pe care o ții în mână, așteptând să fii chemat în cabinetul medicului.

    În sfârșit, sosește și momentul cel mare. Ești condus în sala de examinare, unde iei loc și încerci să respiri adânc. Câteva minute mai târziu sosește și doctorul. După câteva momente de conversație ușoară, îți dă verdictul:

    - Suferi de tiroidita lui Hashimoto.

    Te simți ușurat auzind că simptomele de care suferi au un nume… dar acesta nu îți spune nimic în privința problemei tale.

    - Ce este asta? întrebi.

    - Analizele sângelui arată că ai o prezență ridicată a anticorpilor pentru tiroidă. Dacă adăugăm și nivelul ridicat al hormonului care stimulează tiroida (TSH), glanda tiroidă mărită pe care am văzut-o la ultima examinare și simptomele de hipotiroidie pe care le manifești, totul indică faptul că sistemul tău imunitar a devenit confuz. Noi numim acest lucru: reacție autoimună, ceea ce înseamnă că organismul tău îți atacă tiroida, ca și cum aceasta ar fi o prezență străină. Acest lucru inflamează glanda și o distruge în timp, reducându-i treptat funcționalitatea.

    Parcă nu te mai simți la fel de ușurat în timp ce îți imaginezi această glandă micuță și inocentă de la baza gâtului tău atacată de propriul tău sistem imunitar. Ți-ai dori ca diagnosticul să poată fi la fel ca pantofii pe care i-ai comandat online și pe care i-ai returnat când ai văzut că te strâng. Nu mi s-au potrivit, ai indicat în caseta de returnare, și astfel ai scăpat de ei, fiind liber să îți alegi o altă pereche, mai potrivită. De această dată însă, ești nevoit să privești în față realitatea.

    - Cum s-a întâmplat așa ceva?

    - Este posibil să ai o susceptibilitate genetică la autoimunitate, declanșată de diferiți factori de mediu precum bacteriile, dieta sau stresul.

    - Totuși, nu înțeleg… De ce s-ar ataca organismul meu pe el însuși? Cum s-a născut această confuzie?

    - Ei bine, îți răspunde doctorul, cauza exactă a bolilor autoimune nu este cunoscută. Îți oferă apoi un zâmbet plin de simpatie. Dar cercetările avansează de la o zi la alta. Acum, haide să discutăm despre medicamente.

    În timp ce te afli la volanul mașinii pe drumul de întoarcere, nu te simți deloc mai bine decât la venire. Dimpotrivă, te simți trădat. Cum a putut propriul tău corp să îți facă așa ceva? Cu ce ai greșit ca să meriți un sistem imunitar care a luat-o razna? În cine să mai ai încredere, dacă nici măcar în propriul tău corp nu poți avea!?

    Poate că scenariul de mai sus nu descrie exact povestea ta. Poate că ai fost diagnosticat cu boala lui Graves, o boală autoimună, după cum ți-a spus doctorul, care face ca tiroida să funcționeze excesiv.

    Poate ți s-a spus că suferi de hipotiroidie, de o producție deficitară de hormoni tiroidieni, lucru indicat de o analiză a sângelui sau intuit de un doctor de medicină funcțională care știe să interpreteze semnele. Poate că ai un nodul la tiroidă, un chist sau chiar o tumoare. Dacă îți întrebi doctorul cum s-a întâmplat acest lucru, el îl răspunde că este posibil să îmbătrânești prematur, mesaj destul de dramatic, mai ales dacă ai 20 sau 30 și ceva de ani.

    Poate că doctorul tău nu s-a oprit la un diagnostic al tiroidei. Pe lângă boala lui Hashimoto sau a lui Graves, hipotiroidie sau hipertiroidie, tiroidită sau o tumoare, poate că mai suferi și de boala Lyme, de artrită reumatoidă (AR), de fibromialgie, sau poate treci prin perimenopauză sau menopauză. Alți doctori ți-ar putea spune că ești ipohondru și că totul exist㠄numai în mintea ta”, lucru care te rănește cel mai tare, dat fiind că ești primul care și-ar dori să nu ai nici un fel de probleme. Într-un astfel de caz, ți se pare că nu ai cui să te plângi, căci nimeni nu te ascultă.

    Poate că, atunci când ai fost prima dată la medic, analizele și examinarea fizică nu au revelat nici o problemă de sănătate. Te-ai dus de la un medic la altul, în căutare de răspunsuri, dar nimeni nu ți-a găsit nimic. Ai început să îți pierzi încrederea în medici, dar și în tine însuți. Convins pentru o vreme că simptomele tale există doar în mintea ta, ai citit tot ce ai găsit în literatura de specialitate și ai ajuns la propriile tale concluzii referitoare la sănătatea ta. Ai încercat să îți schimbi dieta și ai simțit o anumită ușurare, dar fiecare zi continuă să fie un efort, căci în continuare nu te simți la apogeu.

    Poate că te-ai simțit prea nervos la gândul de a-ți vizita doctorul în legătură cu oboseala, anxietatea, ceața mentală și amețelile pe care le simți. Ai citit mai multe articole despre glanda tiroidă și te întrebi dacă aceasta este cauza problemelor tale.

    Alternativ, astfel de simptome persistente și inexplicabile, sau poate o boală identificată a tiroidei, ar putea afecta o persoană dragă de lângă tine. Asiști astfel la drama unei ființe iubite afectată de această boală cronică și îți dorești să o poți face să dispară cumva, astfel încât ruda sau prietenul tău să revină la persoana care a fost înainte.

    Poate că ești tu însuți doctor și te doare inima să vezi pacient după pacient în dureri cronice sau într-o stare de disconfort. Citești ultimele teorii legate de autoimunitate și de sănătatea glandei tiroide. Citești printre rânduri simptomele, nu consideri că analizele sângelui oferă un răspuns final, le prezinți pacienților tăi ultimele instrumente de gestionare a bolii cronice și observi medicamentele care nu le oferă nici o alinare, dar continui să aștepți un studiu revoluționar care să rezolve o dată pentru totdeauna misterele glandei tiroide.

    Dacă ai trăit o experiență similară unuia din scenariile de mai sus, află că nu ești singurul, ci doar unul din milioanele de oameni care se confruntă cu simptome misterioase pe care comunitățile medicale au început să le conecteze cu boala glandei tiroide. Deși povestea ta este cât se poate de personală, iar detaliile ei particulare sunt unice, aparținându-ți numai ție, alături de tine există milioane de oameni care nu sunt dispuși să accepte decât adevărul suprem referitor la sănătatea glandei tiroide.

    În pofida dificultăților legate de experiența ta personală, simți nevoia să îți continui căutarea. Indiferent de câte ori ți s-a spus că boala autoimună constă într-un atac al corpului împotriva sa, indiferent câte autorități susțin că problemele glandei tiroide sunt genetice, indiferent câți alții te-au făcut să te îndoiești de suferințele tale, câte griji ți-ai făcut tu însuți că ești cumva „defect” sau cât te-ai întrebat dacă nu cumva nu încerci suficient de mult să te vindeci, ceva te împinge de la spate, făcându-te să crezi că ceva nu este în regulă în toată această poveste.

    De ce s-ar ataca organismul tău pe el însuși? Dacă este adevărat că problemele glandei tiroide sunt genetice, de ce s-au răspândit ele doar în ultimele generații? Cum este posibil ca toată suferința ta fizică să existe doar în mintea ta, sau să fie un fel de răzbunare cosmică?

    Cu siguranță trebuie să existe o explicație mai bună, te gândești, niște revelații care să dea sens întregii povești. Cel puțin, așa îți spune inima.

    Și are dreptate.

     

    Jocul aruncării vinovăției la unul la altul

    Doresc să te asigur că nu tu ești vinovat pentru simptomele sau pentru boala ta.

    Ai înțeles? Doresc să repet acest lucru, căci condiționarea opusă este incredibil de puternică: nu tu ești vinovat pentru simptomele sau pentru boala ta.

    Nu tu ți-ai creat boala. Nu tu ai atras-o și nu tu ai manifestat-o. În nici un caz nu ți-ai imaginat-o. Nu te simți bolnav pentru că ești nebun, leneș, „defect”, plictisit, sau pentru că ai voința slabă. Nu tu ai atras simptomele asupra ta prin gânduri negative sau prin focalizarea pe teamă. Genele tale nu au nimic de-a face cu problemele cu care te confrunți. Nu îți refuzi subconștient vindecarea pentru că îți dorești atenția celor din jur. Suferința ta nu este o pedeapsă de la Dumnezeu sau de la univers, nici o răsplată karmică pentru ceva ce ai făcut în această viață sau într-o alta.

    Mai mult decât atât, corpul tău nu te-a trădat. Simptomele și bolile glandei tiroide nu reprezintă o revoltă a corpului tău împotriva ta. El nu te-ar trăda niciodată. Corpul nu face altceva decât să lucreze zi și noapte pentru a te susține – căci te iubește necondiționat.

    Nici chiar cele mai avansate informații referitoare la glanda tiroidă de pe piață nu descriu aceste adevăruri fundamentale. De ce? Deoarece trăim într-o societate în care toată lumea dă vina pe altcineva. Oamenii încearcă întotdeauna să umple golurile, indiferent dacă dispun sau nu de soluțiile corecte. Noi putem trăi fără probleme cu misterele universului, conștienți că deși nu deținem toate răspunsurile referitoare la timp și la spațiu, putem aștepta ca generațiile următoare să descopere aceste răspunsuri. Dacă suntem afectați însă de un lucru care ne influențează direct, cum ar fi o durere fizică, absența răspunsurilor nu ne mai satisface deloc.

    De aceea, noi avem tendința să umplem acest gol. Atunci când ceva nu merge așa cum trebuie, ne dorim o explicație, cât mai rapid posibil. Spre exemplu, dacă un proiect dă greș la serviciu, toată lumea dorește să știe cine este de vină. La baza acestei dorințe stă un principiu foarte nobil: responsabilitatea. Cu cât obținem mai rapid răspunsurile pe care le căutăm, ne gândim noi, cu atât mai ușor vom putea evita pe viitor repetarea unor greșeli similare.

    Ce se întâmplă însă dacă dăm vina pe cine nu o merită? De pildă, ce se întâmplă dacă în graba de a afla de ce sunt greșite datele dintr-o fișă de lucru, un manager dă vina pe tine, președintele executiv, susținând că instrucțiunile tale au fost greșite de la bun început? Ce se va întâmpla dacă de acum înainte, toți subalternii și șefii tăi (ba poate chiar și tu însuți) își vor pierde încrederea în sarcinile transmise de tine? În mod paradoxal, ceilalți se vor simți mai confortabil, căci au obținut un răspuns și au dat vina pe cineva.

    Dar dacă acest răspuns este greșit din start? Dacă instrucțiunile tale au fost corecte de la bun început, adevăratul vinovat fiind un virus de calculator, lucru pe care nimeni nu și-a dat osteneala să îl stabilească, iar acum toată lumea dă vina pe tine?

    Exact așa se petrec lucrurile cu boala glandei tiroide. Ideea de a nu avea o explicație pentru faptul că un segment din ce în ce mai mare de populație suferă dureri sau o stare de disconfort pe termen lung lezează imaginea autoritară a establishment-ului medical, așa că acesta se vede nevoit să umple cu orice preț acest gol. În absența altor răspunsuri, cercetătorii creează teorii precum cea a autoimunității, care aruncă povara vinovăției pe corpul bolnavului. Aceste concepții medicale greșite sunt Marile Erori asociate cu bolile cronice, pe care le vom explora în Partea a II-a a cărții de față. Ele sunt bazate pe bune intenții. Știința medicală își dorește să le prezinte oamenilor un motiv pentru care aceștia suferă de insomnie, se îngrașă necontrolat sau suferă de o oboseală copleșitoare, astfel încât bolnavii să nu mai creadă în misterul simptomelor lor.

    Problema este că aceste teorii au rapid priză la public, iar dacă sunt repetate de suficiente ori, ele devin erori unanim acceptate, nemaifiind puse la îndoială. Așa se face că cercetarea medicală modernă operează pe premisa că prezumția autoimunității este corectă, explorând diferitele motive pentru care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă. Această premisă nu poate conduce la răspunsuri, căci boala autoimună nu are nimic de-a face cu un atac al corpului împotriva sa, iar boala glandei tiroide nu are nimic de-a face cu procesul de îmbătrânire, cu genetica, emiterea de gânduri negative, ancorarea în anumite emoții sau consumul anumitor alimente care declanșează inflamații.

    Primirea unui diagnostic referitor la glanda tiroidă este dificilă la orice vârstă. Primirea mai multor diagnostice care te fac să crezi că organismul tău te-a trădat, atacându-se pe el însuși, este o povară foarte greu de dus. La fel de neplăcute sunt și simptomele misterioase care nici măcar nu au un nume, astfel încât să îți poți explica măcar parțial ce se întâmplă în corpul sau în mintea ta.

    Dacă te afli la vârsta pensionării, această povară pare extrem de nedreaptă. Tocmai când ai reușit să te degrevezi de o bună parte din obligații și simți că poți începe să te bucuri plenar de viață, apar aceste simptome care te împiedică să o faci.

    Dacă problemele tiroidei apar la 30, 40 sau 50 de ani, ele te pot face să te simți îmbătrânit înainte de vreme. Viața pe care te-ai străduit din greu să ți-o construiești – familia pe care ți-ai făcut-o, cariera ta – încep să se destrame. Ajungi să te întrebi astfel cum ai putea avea grijă de cei care depind de tine, făcând tot ceea ce trebuie să faci.

    Dacă te afli la o vârstă la care abia ai devenit adult, apariția acestor simptome ți se pare o sentință pe viață. Aflat la începutul unei căsnicii sau al carierei, ori poate chiar înainte de a fi apucat să îți întemeiezi o familie sau să ai o viață profesională, ești silit dintr-o dată să treci pe banca de rezerve, întrebându-te cum te vei putea susține vreodată sau cum vei putea iniția ori menține o relație.

    Indiferent în ce etapă a vieții apar aceste simptome, tu ai deja foarte multe lucruri de făcut. Ultimul lucru din lume de care ai nevoie este să crezi că ți-ai atras singur boala prin comportamentul, gândurile sau emoțiile tale greșite. De altfel, această convingere este extrem de departe de adevăr. Prin urmare, putem scoate auto-vinovăția din start din această ecuație. În continuare, îți propun să vorbim despre adevărații factori care stau la baza îmbolnăvirii glandei tiroide, astfel încât să descoperim în final și soluțiile pentru vindecarea acesteia.

     

    Tiroida și virușii

    Nu putem decât să sperăm că în următoarele două sau trei decenii, comunitățile medicale vor deține testele și răspunsurile care ți-ar putea aduce o alinare autentică. Din păcate, dacă suferi chiar acum, nu cred că ești dispus să mai aștepți 20 sau 30 de ani pentru a obține aceste răspunsuri. Cu siguranță, ai așteptat suficient de mult. Ai suferit mai mult decât suficient. Ai avut suficientă răbdare. A sosit timpul să afli adevărul și să descoperi răspunsurile referitoare la cauzele reale ale suferinței tale.

    Dacă ai fost diagnosticat cu boala lui Hashimoto, hipotiroidie sau orice altă problemă legată de glanda tiroidă, există o probabilitate foarte mare să nu primești un tratament adecvat, căci atât timp cât nu cunosc cauza reală a îmbolnăvirii tiroidei, comunitățile medicale nu pot oferi remedii care să o corecteze.

    Chiar dacă ți-ai făcut analizele cerute în general pentru tiroidă, iar acestea ți-au ieșit normale, este posibil totuși să ai un deficit sau o superactivitate a glandei tiroide, căci analizele curente nu sunt în totalitate corecte.

    Unii terapeuți și medici mai intuitivi încep să înțeleagă acest lucru, căci au văzut prea mulți pacienți cu simptome clasice de hipotiroidie, în pofida analizelor care nu indică ceva nelalocul lui, așa că ajung la concluzia corectă că mult mai mulți oameni suferă de probleme ale glandei tiroide decât arată diagnosticele tradiționale. Acești specialiști încep să creadă că boala glandei tiroide tinde să devină o pandemie.

    Din păcate, nici chiar cele mai avansate informații referitoare la tiroidă din zilele noastre nu sunt suficiente. Mai mult decât atât, cea mai mare parte dintre ele sunt greșite. Din cauza faptului că boala glandei tiroide este înțeleasă greșit, chiar și cele mai recente cărți referitoare la sănătatea acestei glande sunt depășite, chiar înainte ca ele să ajungă pe rafturi. Experții consultați de reporteri la programele de știri continuă să propage teorii referitoare la tiroidă care sunt complet învechite.

    Mi-aș dori ca răspunsurile corecte să fie cunoscute de acești experți, astfel încât să te poți face bine! Din păcate, ele nu sunt cunoscute, și este important să înțelegi acest lucru pentru a nu-ți mai pierde timpul prețios încercând să studiezi resursele curente, căci acestea sunt bazate pe teorii referitoare la bolile cronice care ar trebui să fie considerate demult depășite. Dacă o carte îți spune că boala lui Hashimoto sau cea a lui Graves se datorează faptului că organismul tău se atacă singur (așa cum pretind toate cărțile moderne de specialitate), gândește-te la ea ca la o relicvă. Orice încercare de a înțelege teoriile legate de glanda tiroidă echivalează cu o căutare printr-un anticariat. Aceste teorii sunt simple vechituri ce pot fi colectate pentru a-ți aminti cum gândeau oamenii din vremurile de demult. Altminteri, nu te vor ajuta cu nimic să îți rezolvi problemele din prezent.

    Deși informațiile care există la ora actuală pe piață nu ajută pe nimeni, ele îi conduc pe foarte mulți oameni pe căi greșite. De ce spun acest lucru? Din două motive: 1) aceste surse operează pe premisa că bolile autoimune reprezintă un atac al organismului împotriva sa, lucru extrem de departe de adevăr, așa cum vom vedea imediat, și 2) cu cât specialiștii se focalizează mai mult asupra tiroidei, cu atât mai puțin înclinați se simt ei să facă un pas înapoi și să vadă imaginea de ansamblu.

    Iar această imagine este într-adevăr mult mai amplă.

    Teoriile moderne nu sesizează decât momeala, similară unei rațe din lemn plasată într-un iaz ca să atragă rațele sălbatice, pentru a le putea împușca mai ușor. Această momeal㠖 ideea greșită că glanda tiroidă este de vină pentru nenumăratele boli – reprezintă o distragere a atenției. Dacă ne luăm binoclul de la ochi și urcăm pe o movilă mai înaltă, observăm că există un loc sigur pentru păsările care știu să îl caute. Ce vreau să spun prin această metaforă este că tu te poți salva pe tine și pe cei dragi dacă știi unde să găsești adevărul legat de glanda tiroidă.

    Este tiroida oamenilor atacată? Da, este. Reprezintă ea un aspect important al stării de sănătate? Mai mult chiar decât ai putea crede. Este o tiroidă compromisă motivul pentru care milioane de oameni suferă de boli? Nu!

    Acesta este adevărul fundamental care trece neobservat în jurnalele medicale, pe Internet și în literatura de specialitate de ultimă oră: nu problemele tiroidei sunt cauza supremă a îmbolnăvirii oamenilor. Dimpotrivă, ele sunt doar un alt simptom al adevăratei lor boli.

    Cauza îmbolnăvirii tiroidei este cu mult mai amplă decât această glandă micuță de la baza gâtului. Problemele asociate cu aceasta nu explică miriadele de simptome pe care le poate experimenta cineva, căci tiroida nu este sursa ultimă a acestora. Există ceva mult mai invaziv, care afectează întregul organism, ceva omniprezent, care este responsabil pentru lunga listă de simptome atribuite glandei tiroide: virusul tiroidei.

    Orice om care are acest virus comun fie experimentează deja probleme ale acestei glande, fie urmează să le experimenteze. Iar virusul nu afectează exclusiv glanda tiroidă. Atunci când ajunge în aceasta, el se află deja în cea de-a treia etapă a evoluției sale, dar ți-a afectat deja sănătatea inclusiv înainte, chiar dacă nu ți-ai dat seama de acest lucru. Virusul cauzează foarte multe simptome și condiții, nu doar pe cele asociate direct cu tiroida, așa că este posibil ca toate problemele tale legate de sănătate să fi avut ca singură cauză această sursă. Chiar dacă a ajuns la nivelul tiroidei, virusul nu se oprește aici. Scopul lui este să meargă mai departe și să îți dea peste cap întregul sistem nervos, generând zeci de alte simptome misterioase care vor genera un haos și mai mare în organismul tău.

    Din fericire, acum că deții adevărul prin citirea acestei cărți, tu ai puterea de a opri acest haos.

    În capitolele care vor urma din Partea I, „Revelații referitoare la glanda tiroidă”, vom examina în detaliu virusul tiroidei: cum funcționează acesta, cum generează el simptomele cu care te confrunți și ce trebuie să știi dacă ți-ai făcut analizele pentru tiroidă sau dacă ai încercat medicamentele pe care le prescriu în general doctorii pentru problemele asociate cu aceasta. În Partea a II-a, „Marile greșeli care te împiedică să te vindeci”, vom analiza principalele erori care conduc la înțelegerea greșită a simptomelor și a bolilor cronice, împiedicând astfel vindecarea acestora. În partea a III-a, „Regenerarea glandei tiroide”, vei descoperi o trusă cu instrumente pentru vindecarea acestei glande. Vom examina ce trebuie să știi dacă ți-ai extirpat deja tiroida, complet sau parțial, cum poți opri evoluția virusului, și vei afla câteva secrete pentru vindecarea și revitalizarea glandei tale tiroide, dar și a restului organismului tău. Între aceste secrete se va număra și Metoda de Reabilitare a Glandei Tiroide de 90 de Zile, precum și o serie de rețete menite să ajute acest proces.

    În sfârșit, din Partea a IV-a, „Secretele somnului”, vei afla cum poți să îți depășești problemele legate de somn, de la trezirea în timpul nopții și până la trezirea de dimineață fără a te simți odihnit sau chiar la incapacitatea de a pune geană pe geană de-a lungul întregii nopți. Problemele legate de somn sunt citate adeseori ca un simptom al tulburărilor tiroidiene, dar adevărul este că insomnia are cauze mult mai profunde. Somnul este un mister pentru comunitățile medicale, dar reprezintă o componentă chintesențială a vindecării de virusul tiroidei și a procesului de menținere a sănătății pe viitor. De aceea, am decis să îi acord o întreagă secțiune în cadrul acestei cărți. Cu toții merităm un somn odihnitor, iar acesta ne stă la dispoziție, dacă știm ce trebuie să facem.

     

    Noul expert în domeniul glandei tiroide: tu însuți

    În această carte vei găsi numeroase răspunsuri clare pe care le-ai așteptat foarte mult timp. Ele provin de la o sursă superioară și îți explică cum ai ajuns să te îmbolnăvești și ce poți face pentru a inversa acest proces. De altfel, poți spune că ai început deja acest proces. Aflarea adevărului reprezintă întotdeauna primul pas.

    Când vei ajunge la ultima pagină a cărții, vei deține cunoștințe la nivel de expert referitoare la glanda tiroidă, care vor depăși cu mult teoriile existente la ora actuală pe piață. Vei fi astfel mai informat ca oricine altcineva în privința acestei glande. La urma urmelor, ce este un expert în domeniul glandei tiroide? Este el o persoană care cunoaște foarte bine ipotezele care circulă la ora actuală, sau una care înțelege realitatea profundă care stă la baza bolii și vindecării acestei glande? În scurt timp vei începe să înțelegi realitatea care stă la baza funcționării glandei tale tiroide, dar și a restului organismului tău, și te vei putea folosi de acest adevăr pentru a te vindeca singur. Cu alte cuvinte, tu vei fi noul expert în glanda tiroidă.

    Iar lucrurile nu se opresc aici. Pe măsură ce te vei transforma, ceilalți vor asista la acest proces, și te vor întreba care este secretul tău. La supermarket, la librărie, online sau în mediul prietenilor și al familiei, îi vei putea călăuzi pe ceilalți către adevărul legat de glanda tiroidă. Vei contribui astfel la nașterea unei veritabile mișcări a vindecării. Expertiza ta va ajuta foarte mulți oameni, mult mai mulți decât îți imaginezi la ora actuală, sau chiar decât vei ajuta direct (căci fenomenul va continua să se răspândească prin intermediul acestora).

    Haide așadar să începem.

     

    Capitolul 2

    Factorii care declanșează boala virală a tiroidei

    Dacă te confrunți cu o problemă a glandei tiroide, ți-ai pus probabil anumite întrebări, de gen: „Cum s-a întâmplat acest lucru? De ce eu? De ce acum?”

    De altfel, sunt convins că chiar și înaintea apariției actualelor simptome te-ai confruntat cu diferite dificultăți. Noi trecem prin foarte multe probleme de-a lungul vieții: despărțiri, trădări, decesul celor dragi, îngrijirea membrilor de familie bolnavi, problemele financiare, traumatismele și multe altele. Încă de când eram mic, am asistat la astfel de încercări dificile, tensiuni și conflicte prin care au trecut toți cei din jurul meu. Am văzut extrem de multă suferință, așa că știu cât de greu le este celor care trec prin ea.

    Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, a venit o zi în care ai început să nu te mai simți bine. Energia ta a început să scadă, nu ai mai încăput în blugi, inima ta a început să bată haotic, fără să o poți opri, părul a început să îți cadă în ghemotoace din ce în ce mai mari la duș, ai început să ai frisoane sau bufeuri de căldură, mușchii au început să te doară, nu te-ai mai putut concentra iar memoria ta a început să devină neclară.

    Poate că a trebuit să îți dai demisia de la slujbă, să renunți la cursuri, să nu mai poți avea grijă de copiii tăi așa cum ți-ai dori, să spui adio anumitor prieteni sau oportunități, ori să îți declini responsabilitățile, căci ți-a devenit din ce în ce mai greu să funcționezi pur și simplu.

    Poate că momentul în care ți-au apărut simptomele asociate cu glanda tiroidă ți s-a părut nepotrivit: tocmai când viața ta era mai dificilă, te-ai mai și îmbolnăvit pe deasupra, pierzându-ți și ultima fărâmă de echilibru.

    Sau poate că simptomele ți-au apărut din senin. Totul mergea perfect, când deodată, fără nici un avertisment, viața ta a încetat să mai fie cea pe care o știai. Peste noapte, nu ai mai fost persoana de altădată.

    În ambele scenarii – fie că boala a fost ultima picătură care a umplut paharul, fie că a apărut din senin – la baza ei au stat niște factori care au declanșat-o. Aceștia sunt întotdeauna diferite evenimente, experiențe emoționale, factori de mediu și alte circumstanțe care îi dau virusului glandei tiroide exact combustibilul de care are nevoie pentru a intra într-o stare activă de înmulțire, conducându-te la criza stării de sănătate prin care treci la ora actuală.

     

    Cum funcționează factorii care declanșează boala

    Atunci când cineva contractează virusul glandei tiroide, obiectivul acestuia este să treacă rapid din sânge în nodulii limfatici, iar apoi într-un organ (cum ar fi ficatul), urmat de glanda tiroidă, iar în final de sistemul nervos central. Procesul se poate derula în etape, ceea ce explică de ce este posibil să fi avut perioade mai bune și mai proaste de-a lungul evoluției bolii. În diferite momente ale evoluției sale, virusul se poate ascunde în organism, înmulțindu-se discret și așteptând momentul ideal pentru a face următoarea mișcare. Ce anume determină aceste „momente ideale” pentru el? Factorii de declanșare.

    Îți mai amintești de primul moment în care parcă nu ai mai fost tu însuți, sau cel în care simptomele care până nu demult ți se păreau ușor de gestionat s-au agravat? S-au petrecut acestea în timpul unor griji financiare majore, după un divorț, după o traumă sau după ce ai născut? Aceștia sunt doar câțiva dintre cei mai comuni factori de declanșare a bolii, care pot activa virusul glandei tiroide din starea sa latentă, trecând într-un mod de atac și conducând la o problemă a tiroidei, la fel ca un urs grizzly care iese din hibernare.

    Nu este deloc o coincidență faptul că boala glandei tiroide apare de regulă atunci când te simți deja sub o mare presiune. Asta nu înseamnă însă că ai atras boala din cauza stresului prin care treci. Nici vorbă de așa ceva. Nu tu i-ai spus subconștient corpului tău să se îmbolnăvească prin focalizarea asupra gândurilor sau emoțiilor tale negative. Pur și simplu, astfel de experiențe intense declanșează reacții fiziologice precise, cum ar fi secreția anumitor hormoni, inclusiv a unui exces de adrenalină, care acționează ca un combustibil pentru virus. Simultan, aceste experiențe și evenimente îi semnalează virusului că sistemul tău imunitar nu mai este la fel de puternic ca de obicei, așa că poate profita de acest lucru.

    Există însă și alți factori de declanșare a bolii, care nu au nimic de-a face cu starea emoțională. Este posibil să îți fi eliminat o plombă cu metal din gură, eliberând astfel mercurul din aceasta (unul din alimentele favorite ale virusului tiroidei) în sânge. Sau poate că ai fost expus la un alt aliment favorit al virusului, cum ar fi un insecticid sau un pesticid, ori o substanță care secătuiește sistemul imunitar, cum ar fi mucegaiul.

    Vei auzi din alte surse că virușii se multiplică prin auto-replicare. Această informație este însă greșită. Indiferent de ceea ce au descoperit până acum știința și cercetarea medicală, adevărul este că virușii au nevoie de hrană, fie sub forma hormonilor, fie sub cea a toxinelor sau chiar a anumitor alimente pe care le consumi (vezi capitolul 21, „Concepții greșite și ce anume trebuie să evităm”) pentru a se putea reproduce.

    Deși fiecare factor individual poate scoate virusul din starea sa latentă, situația cea mai frecvent întâlnită este cea în care mai mulți astfel de factori colaborează unii cu alții, de multe ori de-a lungul anilor. Să spunem spre exemplu, că problemele tale au apărut în copilărie, când ai fost influențat de stresul prin care treceau părinții sau persoanele care te îngrijeau. După ce ai crescut, poate că ai trecut tu însuți printr-o relație dificilă sau două, printr-un accident de mașină, printr-o perioadă în care nu ai mai mâncat corect sau în care ți-ai pierdut somnul. Toate aceste dificultăți combinate ți-au secătuit organismul, creând astfel o oportunitate ideală pentru ca virusul glandei tiroide – pe care l-ai fi putut contracta în orice perioadă din viața ta, de la naștere până la perioada școlii sau chiar la o masă recent㠖 să înceapă să se reproducă rapid.

     

    Lista factorilor de declanșare a bolii

    Pe măsură ce citești lista de mai jos cu cei mai comuni factori de declanșare a bolii virale a glandei tiroide, vezi dacă ți se aprind niște beculețe de avertizare. Începe să capete mai mult sens apariția simptomelor tale în lumina acestei perspective noi?

    Nu uita că mulți din acești factori de declanșare se numără printre cei de care nu ai fost conștient la vremea respectivă. Este posibil să fi fost expus la pesticide fără să fi avut habar, să fi avut un deficit nutrițional pe care analizele sângelui nu l-au detectat sau să fi experimentat un alt factor de declanșare, precum curățarea chimică a covoarelor tale, pe care nu ai considerat-o un eveniment major din viața ta.

    În timp ce te gândești la acești factori, este posibil ca piesele de puzzle să contureze o imagine nouă. Vei înțelege astfel de ce te-ai îmbolnăvit într-o anumită perioadă din viața ta. Factorii de declanșare a bolii sunt enumerați în ordinea prevalenței lor, cei mai comuni fiind în vârful listei, iar cei mai puțin comuni în partea de jos a acesteia.

    1. Mucegaiul: Expunerea prelungită la mucegai într-o clădire în care îți petreci multe ore pe zi, cum ar fi locuința personală sau biroul, poate secătui sistemul imunitar, permițând virusului tiroidei să profite de acest lucru.

    2. Plombele dentare cu mercur: Dacă ai plombe metalice (numite și plombe cu argint), fii foarte prudent atunci când le scoți. Mercurul pe care îl conțin tinde să rămână stabil acolo unde se află, dar procesul de eliminare a plombelor poate conduce la deversarea sa în fluxul de sânge, hrănind astfel virusul. Dacă dorești să îți înlocuiești plombele metalice, cere-i dentistului să ți le înlocuiască pe rând.

    3. Mercurul în alte forme: Dat fiind că mercurul este unul din alimentele favorite ale virusului glandei tiroide, evită-l sub orice formă. Spre exemplu, evită să mănânci prea multe alimente marine, cum ar fi peștii mari precum tonul și peștele-spadă, care conțin cantități semnificative de mercur. De aceea, consumul frecvent al acestor alimente îți poate împinge la limită sistemul imunitar, conducând la o infestare cu virusul glandei tiroide. De asemenea, mercurul are tendința de a se transmite de la o generație la alta, îmbolnăvind nenumărate generații succesive, fapt pe care medicii îl atribuie în mod greșit unor cauze genetice. În plus, fii precaut în privința expunerii curente la mercur, căci chiar și în epoca noastră modernă suntem în permanență vulnerabili la contactul cu acest metal extrem de toxic. Fă cercetări și nu accepta tot ce ți se oferă, nici pentru tine, nici pentru copiii și pentru familia ta.

    4. Deficitul de zinc: Deficitul de zinc poate fi moștenit la rândul lui, putându-se agrava de la o generație la alta. Dacă se întâmplă să ai un deficit considerabil de zinc, acesta poate contribui la îmbolnăvirea cu virusul glandei tiroide.

    5. Deficitul de vitamina B12: Chiar dacă analizele sângelui îți arată că ai un nivel normal de vitamina B12, acest lucru nu înseamnă automat că organismul tău poate folosi această substanță, absorbind-o atunci când are nevoie de ea. Este posibil ca deficitul de vitamina B12 să fie foarte mare la nivelul sistemului nervos central, al ficatului sau al altor organe, permițând astfel înmulțirea rapidă a virusului glandei tiroide.

    6. Pesticidele și erbicidele, inclusiv DDT: Expunerea la aceste otrăvuri din surse precum gazonul, grădinile, parcurile și terenurile de golf stropite, îți poate slăbi organismul și poate conduce la hrănirea virusului glandei tiroide cu toxine care îl fac să se înmulțească rapid. Pesticidele și erbicidele, îndeosebi DDT-ul, se transmit și ele de la o generație la alta, generând simptome confundate de medici cu cele genetice.

    7. Insecticidele de acasă: Spray-urile pentru țânțari, furnici, gândaci de bucătărie și alte otrăvuri folosite cu scopul de a ucide insectele sunt la fel de otrăvitoare și pentru oameni. Aceste toxine se pot acumula în organe, conducând la depresie și la alte probleme de sănătate, inclusiv la activarea virusului glandei tiroide.

    8. Un deces în familie: Orice traumă emoțională poate slăbi sistemul imunitar, făcând glandele suprarenale să secrete hormonii asociați cu emoțiile „negative”, care pot hrăni virușii. Îndeosebi decesul unei persoane dragi este unul din principalii factori de declanșare a bolii glandei tiroide.

    9. Inima rănită sau trădarea: Un divorț dificil, o despărțire sau o trădare reprezintă alți factori care slăbesc sistemul imunitar și declanșează secreția de hormoni ai stresului, creând astfel rețeta ideală pentru hrănirea virusului glandei tiroide.

    10. Îngrijirea unei persoane dragi bolnave: Puține poveri sunt mai mari decât îngrijirea unei persoane dragi care se stinge sub ochii tăi, suferind foarte mult. În astfel de cazuri, aproape că poți simți durerea acesteia. Și această experiență poate slăbi sistemul imunitar, întărind virusul glandei tiroide.

    11. Medicamentele cu prescripție medical㠄care stimulează sarcina virală”: Antibioticele și benzodiazepinele pot slăbi sistemul imunitar, hrănind virusul glandei tiroide. Dacă suspectezi faptul că ai deja virusul, discută cu doctorul tău și reevaluează împreună cu el medicamentele pe care ți le prescrie.

    12. Medicamentele prescrise excesiv: Luarea unor doze prea mari de medicamente, îndeosebi combinate, poate crea un cocteil exploziv, care poate copleși sistemul imunitar, deschizând astfel poarta pentru un atac viral. Dacă ai mai mulți doctori care îți prescriu medicamente diferite, asigură-te că toți știu ce alte medicamente ți-au prescris ceilalți și verifică dozele prescrise, astfel încât acestea să fie ideale.

    13. Schimbările hormonale: O schimbare hormonală majoră, cum ar fi cea din perioada pubertății, a sarcinii sau a nașterii, poate hrăni virusul glandei tiroide cu unul din alimentele sale favorite: hormonii. O abundență a acestor hormoni care circulă liber prin fluxul de sânge îi poate oferi virusului glandei tiroide combustibilul de care are nevoie pentru a înflori. Din cauza presiunii generate de schimbarea hormonală, sistemul imunitar poate fi dat la rândul lui peste cap, oferindu-i astfel virusului un avantaj în plus. Acest factor de declanșare este principalul motiv pentru care mulți adolescenți și multe femei care au născut recent cad pradă bolii.

    14. Abuzul de droguri recreaționale: Drogurile ilegale care conțin toxine pot da peste cap sistemul imunitar și pot hrăni o infecție cu virusul glandei tiroide.

    15. Greutățile financiare: Atunci când devii îngrijorat că ți-ai putea pierde casa sau slujba, că nu-ți vei mai putea plăti facturile sau că trebuie să muncești în plus pentru a-ți acoperi niște cheltuieli neașteptate, aceste emoții negative pot deveni copleșitoare. Teama de eșec, de moarte, de pierderea imaginii de sine, și rușinea pot fi implicate la rândul lor în aceste experiențe, slăbind capacitatea sistemului imunitar de a stăvili infecția cu virusul glandei tiroide.

    16. Rănile fizice: O gleznă sucită, un picior rupt, un accident de mașină sau alte răni și traumatisme fizice pot epuiza organismul, lăsând cale liberă virusului glandei tiroide să iasă din adormirea sa, înmulțindu-se rapid. Dacă ai nevoie și de o operație chirurgicală, virusul vede în aceasta o oportunitate în plus, căci operațiile sunt însoțite de regulă de un aport de antibiotice.

    17. Curățarea profesională a covoarelor: Multe covoare tradiționale conțin toxine, la care se adaugă soluțiile de curățare care conțin substanțe chimice de sinteză extrem de toxice pentru organismul uman. Prin urmare, curățarea chimică a covoarelor adaugă noi otrăvuri la cele existente. Inhalarea zilnică a acestor gaze toxice ore în șir în fiecare zi poate slăbi sistemul imunitar, trezind și hrănind virusul glandei tiroide. Dacă ești extrem de sensibil la aceste substanțe chimice, cel mai bine ar fi să renunți complet la covoare. În caz contrar, optează pentru covoarele ecologice, pentru soluțiile de curățare organice și pentru curățătoriile ecologice de covoare.

    18. Zugrăvitul proaspăt: Majoritatea vopselurilor proaspete umplu aerul cu gaze toxice. Dacă stai într-o casă sau într-un birou recent zugrăvite și fără o circulație foarte bună a aerului, aceste toxine îți pot slăbi sistemul imunitar, activând virusul glandei tiroide. Alege întotdeauna vopsele fără VOC sau cu conținut redus de VOC (VOC înseamnă substanțe organice volatile), și chiar și așa, aerisește bine camera înainte de a sta în ea.

    19. Înotul din timpul verii: Algele roșii care se acumulează în lacuri și pe țărmul mării atunci când este foarte cald afară creează un deficit de oxigen care poate conduce la o înmulțire a bacteriilor, slăbind astfel sistemul imunitar și activând virusul adormit al glandei tiroide. Dacă îți propui să ieși la scăldat vara, citește cu grijă eventuale indicatoare referitoare la algele roșii.

    20. Deșeurile: Deșeurile din gropile de gunoi și din alte surse toxice pot conține metale grele și alte substanțe nocive, care ajung în lacurile din apropiere, îndeosebi când este foarte cald afară. Înotul în aceste ape contaminate te expune la aceste toxine și îți slăbește capacitatea sistemului imunitar de a lupta împotriva virusului glandei tiroide.

    21. Insomnia: Tulburările prelungite ale somnului perturbă organismul, oferind în timp virusului glandei tiroide oportunitatea de a se înmulți considerabil. (De altfel, principiala cauză a problemelor cu somnul sunt de cele mai multe ori chiar infecțiile virale. Pentru informații suplimentare referitoare la aceste probleme și la cauzele insomniei, dar și la modalitățile de vindecare a ei, vezi Partea a IV-a a cărții, „Secretele somnului”.)

    22. Mușcăturile și înțepăturile de insecte: Mușcătura unui păianjen, înțepătura unei albine, mușcătura unei căpușe sau alte astfel de incidente pot lăsa în piele veninul sau chiar o parte din insectă, care se pot infecta. Această infecție slăbește imediat sistemul imunitar, iar dacă ai deja în organism virusul glandei tiroide, iar momentul este oportun pentru acesta, virusul poate profita răspândindu-se în organismul tău.

     

    Adevărul legat de factorii de declanșare a infecției virale la nivelul glandei tiroide

    Nu pot decât să sper că citirea listei de mai sus te-a ajutat să înțelegi mai bine circumstanțele îmbolnăvirii tale. Atunci când înțelegi de ce te-ai îmbolnăvit, acest lucru te ajută să te vindeci mai ușor. Prin eliminarea misterului legat de îmbolnăvirea ta într-o anumită perioadă a vieții, tu preiei din nou controlul asupra puterii tale interioare.

    Dacă ai fost pe la diferiți doctori sau ai citit foarte multe lucruri despre sănătatea glandei tiroide, ai aflat cu siguranță faptul că experții bănuiesc că o parte din factorii de mai sus sunt într-adevăr implicați în boala tiroidei, ba chiar că ei stau la baza îmbolnăvirii acestei glande. Doresc să fiu foarte clar: acești factori nu trebuie să fie confundați cu cauzele simptomelor generate de virusul glandei tiroide. Indiferent ce ai auzit și ce factor ți-a declanșat boala, nu el este principalul motiv care te-a făcut să te îmbolnăvești. Mai mult, acești factori nu aruncă vina asupra ta. Nu ei sunt cauza bolii tale, și nu viața pe care ai dus-o.

    Un factor de declanșare nu este altceva decât un factor de declanșare. Doresc să repet acest lucru: un factor de declanșare nu este altceva decât un factor de declanșare. Pentru ca el să poată hrăni virusul glandei tiroide, acesta trebuie să existe deja în organismul tău. (Vei afla mai multe informații referitoare la ușurința cu care te poți infesta cu acest virus din capitolul următor.) Metaforic vorbind, virusul glandei tiroide este ca un incendiu, în timp ce un factor de declanșare este ca benzina aruncată în foc. Ea face ca flăcările să devină mai mari și să se răspândească mai rapid.

    Așa se explică de ce este posibil ca doi soți să fie expuși în același timp mucegaiului, dat fiind că trăiesc, respiră și chiar îl consumă în aceeași casă, dar soțul să își păstreze o sănătate perfectă, iar soția să se îmbolnăvească, fapt care îi nedumerește la culme pe experții în mucegai și în sănătate. În mod evident, soția a avut din start virusul glandei tiroide în organismul ei, iar mucegaiul nu face decât să i-l activeze, în timp ce soțul nu l-a avut. Alternativ, o familie alcătuită din cinci persoane poate fi expusă zilnic mucegaiului, dar numai trei membri se îmbolnăvesc. Aceștia aveau din start virusul glandei tiroide în organismul lor, iar acesta este activat de mucegai, generând probleme de sănătate majore. Dacă toți membrii familiei se îmbolnăvesc, acest lucru arată că toți au fost infestați cu virusul glandei tiroide. Ce-i drept, există varietăți de mucegai atât de toxic încât nici un om expus la el nu se va simți perfect. Cu toate acestea, dacă o persoană (sau mai multe) expusă acestui mucegai toxic de acasă, de la serviciu, din mașină sau dintr-o altă sursă se îmbolnăvește mai tare decât altele, acest lucru arată de regulă că ea avea din start virusul glandei tiroide, iar mucegaiul i-a secătuit sistemul imunitar, permițându-i virusului să profite.

    Deși virusul pe care eu îl numesc „virusul glandei tiroide” apare uneori în discuțiile medicale referitoare la problemele glandei tiroide, acest agent patogen incredibil de comun nu este identificat de regulă ca atare, fiind considerat secundar bolii glandei tiroide. Nimeni nu își dă seama că virusul atacă glanda tiroidă și provoacă tot haosul de la nivelul acesteia. Observatorii au remarcat pur și simplu că anumitor oameni care au probleme cu tiroida le ies pozitive testele care arată că sunt infestați cu acest virus, ajungând la concluzia că între cele două aspecte ar putea exista o legătură vagă. Alți teoreticieni emit ipoteza că virusul ar putea declanșa reacția autoimună, dar nici această explicație nu este corectă. Acum, tu ești expertul în factorii de declanșare a bolii.

    Deși citirea listei factorilor de declanșare poate fi eliberatoare, ea poate conduce inclusiv la o reacție de copleșire. La urma urmelor, nimeni nu poate controla faptul că altcineva i-a frânt inima sau l-a trădat. Nimeni nu poate sili pe altcineva să trăiască de-a pururi. Nimeni nu poate preveni toate rănile și accidentele din viață. Înseamnă oare că trebuie să te îmbolnăvești ori de câte ori treci printr-un astfel de eveniment nefericit?

    Deloc. Intenția mea atunci când ți-am prezentat lista de mai sus nu a fost să te fac să devii speriat de viață. În această direcție, doresc să îți prezint un alt adevăr: noi avem dreptul dat de Dumnezeu să trecem prin dificultățile vieții fără a suferi suplimentar. Aceste dificultăți ne sunt necesare, fiind planificate chiar de sufletul nostru, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne prăbușim complet. În consecință, tu ai dreptul fundamental de a nu te teme de factorii de declanșare a bolii. Cu alte cuvinte, tu ai dreptul de a experimenta plenar viața fără a te îmbolnăvi.

    În acest caz, cum te poți folosi de această cunoaștere? Scopul listei factorilor de declanșare este doar de a-ți acutiza luciditatea, astfel încât să te protejezi pe tine și familia ta de acei factori de declanșare pe care îi poți evita. În plus, tu poți lua măsurile pe care le vei găsi în această carte pentru a îmblânzi virusul glandei tiroide, pentru a-ți întări sistemul imunitar și pentru a-ți resuscita glanda tiroidă. Dacă vei avea grijă de tine însuți, tu vei putea face cu ușurință față diferitelor provocări pe care ți le-a pregătit viața.

     

    Capitolul 3

    Cum operează virusul glandei tiroide

    De fapt, cât de ușor este să contractezi virusul glandei tiroide? Extrem de ușor. De pildă, este posibil să îl fi contractat atunci când ai împărțit o bere cu un prieten în timpul facultății, atunci când ai sărutat pe cineva, atunci când ai mâncat la restaurant o mâncare gătită de un bucătar infestat care și-a tăiat degetul, în urma unei transfuzii de sânge, a unei băi comune, a unui simplu strănut al unui coleg din școala elementară care te-a stropit, sau chiar din concepție, de la părinții tăi, căci nu este deloc o întâmplare rară ca virusul să se transmită de la o generație la alta.

    În timp ce primele tulpini ale virusului glandei tiroide erau mai greu de transmis de la o persoană la alta, fiind transmise de regulă prin intermediul sângelui și al salivei, cele mai recente mutații ale acestuia (există deja peste 60 de varietăți diferite) pot fi luate la fel de ușor ca răceala sau gripa. Sângele, saliva, lacrimile, un nas care curge, etc. – toate expunerile intenționate sau nu la aceste fluide corporale ale unui om infestat cu virusul în etapa contagioasă a acestuia conduc automat la contractarea lui. Așadar, nimic nu este mai ușor decât să fii infestat cu virusul glandei tiroide; este suficient un simplu strănut sau o băutură împărtășită din același pahar.

    De asemenea, este foarte posibil să contractezi virusul fără să fii conștient de acest lucru, căci în primele sale etape, virusul glandei tiroide nu conduce la alte simptome decât la o durere moderată în gât și la o oboseală ușoară. Poate că a existat o perioadă de o săptămână sau două când erai copil, adolescent sau adult (ori chiar un bebeluș), când te-ai simțit obosit fără nici un motiv aparent, după care starea proastă a trecut de la sine. Este posibil ca respectiva perioadă să ți se fi părut atât de banală încât să fi trecut complet neobservată de către tine sau de familia ta, astfel încât nici măcar nu îți mai aduci aminte de ea.

    Alternativ, este posibil ca virusul să își fi făcut mai activ cunoscută prezența după perioada sa de incubare, făcându-te să treci printr-o lună întreagă de oboseală extremă, febră, dureri de gât sau de cap, glande umflate, ori chiar o urticarie. Deși îți poți aduce aminte de această perioadă de boală prelungită, în cele din urmă aceasta a trecut de la sine.

    În realitate, chiar și după dispariția primelor simptome, virusul s-a instalat din ce în ce mai bine în organismul tău, continuând să își multe locul de reședință și să se înmulțească, până când – într-o bună zi, săptămâni sau poate decenii mai târziu, atunci când factorii de declanșare și circumstanțele exterioare favorabile s-au suprapus – el a ajuns la nivelul glandei tiroide, cea mai bună platformă pentru ca el să devină suficient de puternic pentru a-ți provoca inflamații sau pentru a-ți ataca sistemul nervos.

     

    Ce este virusul glandei tiroide?

    Este posibil ca o parte din informațiile de mai sus să ți se pară familiare. Un virus pe care îl poți lua cu ușurință în timpul colegiului, când împărtășești cu alții băuturile și dormitorul, asociat cu sărutul și care conferă oboseală, febră și dureri de gât timp de luni de zile… Nu-i așa că-ți amintește de mononucleoză (numită și febra glandulară sau „boala sărutului”)? Ei bine, chiar despre asta vorbim.

    Așa este: agentul patogen pe care eu îl numesc „virusul glandei tiroide” este exact cel care cauzează mononucleoza: virusul Epstein-Barr (VEB). Ceea ce nu știu încă comunitățile medicale este faptul că mononucleoza este etapa a doua a evoluției virusului nostru, care are de fapt patru etape. În etapa a treia, acesta atacă glanda tiroidă, fapt care explică 95% din problemele acestei glande. (Celelalte 5% sunt asociate cu expunerea la radiații în timpul radiografiilor cu raze X ale pieptului, dentare, etc.; tomografiile axiale computerizate; alimentele și apa contaminate; călătoriile cu avionul; telefoanele celulare; moștenirea genetică de la părinții și de la bunicii expuși radiațiilor; și radiațiile atmosferice continue care cad pe pământ, generate de dezastrele nucleare din trecut).

     

    Tipurile de viruși Epstein-Barr

    Epstein-Barr este un virus din familia herpesului care există de peste o sută de ani. În tot acest timp, el a trecut prin nenumărate generații de oameni, suferind mutații și îmbunătățindu-și diferiții hibrizi și diferitele tulpini. Aceste tulpini (așa cum spuneam mai devreme, există peste 60 la număr) pot fi împărțite în șase categorii cu un grad de severitate din ce în ce mai mare, în fiecare existând aproximativ zece tipuri de viruși. Cercetările și știința medicală nu au găsit până acum decât patru din aceste tulpini, toate din aceeași categorie. Atunci când Anthony Epstein, Yvonne Barr și Bert Achong au anunțat descoperirea VEB în anul 1964, ceea ce au descoperit ei a fost de fapt ceea ce eu numesc virușii nr. 6 și 7 din Grupa a doua. (Această numerotare nu trebuie confundată cu cea oficială a virușilor herpesului, care numește virusul Epstein-Barr: HHV-4. Acest număr nu face decât să identifice virusul ca o categorie de ansamblu.) La scurt timp după descoperirea de referință a VEB, finanțarea pentru alte cercetări a fost tăiată, și totul s-a oprit aici. La ora actuală, decenii mai târziu, comunitățile medicale continuă să ignore faptul că există atâtea grupuri de viruși și mutațiile suferite de aceștia.

    Unele tulpini ale VEB (cele din Grupa 1) sunt extrem de slabe și se deplasează încet. Multe dintre ele nu conduc decât cel mult la o durere de cap și adeseori nu ajung la nivelul glandei tiroide. Alte tulpini sunt însă mai agresive și se deplasează mai rapid. Ele sunt responsabile pentru o bună parte din cele mai teribile boli ale epocii noastre, inclusiv pentru scleroza multiplă și pentru diferite cancere. Dacă dorești să afli mai multe despre aceste grupuri de VEB, poți găsi aceste informații în capitolul intitulat „Virusul Epstein-Barr, sindromul oboselii cronice și fibromialgia” din prima mea carte, Medium Medical.

    Aceste tipuri diferite de VEB explică de ce virusul generează manifestări atât de diferite de la un om la altul, dar și gama largă de probleme ale glandei tiroide care au apărut. Spre exemplu, gușa apare din cauza primei tulpini virale din Grupa 1. Pe de altă parte, hipertiroidia și boala lui Graves apar datorită varietăților de VEB din Grupele 4 și 5. Aceste tulpini sunt foarte agresive, silind glanda tiroidă să producă mai mult țesut pentru a se apăra, generând astfel o supraproducție de hormoni tiroidieni. Tulpinile VEB din Grupele 4 și 5 reprezintă inclusiv cauza cancerului tiroidian (poți găsi mai multe informații referitoare la maniera în care apare acest cancer în capitolul 6, „Cancerul tiroidian”). Tumorile benigne, nodulii și chisturile sunt cauzate de varietățile VEB din Grupele 2-6. În sfârșit, tiroidita lui Hashimoto și hipotiroidia pot fi cauzate de oricare tulpină VEB, din orice grupă.

    Virusul Epstein-Barr se răspândește într-o manieră atât de epidemică în momentul de față că în următorii 20 de ani va ajunge la aproape 100 de varietăți, cele mai noi dintre acestea lovindu-i îndeosebi pe tineri. Este deja suficient de rău faptul că 17% dintre studenții de colegiu nu se mai întorc la școală după un an sau doi din cauza efectelor asupra sănătății lor generate de ultimele mutații ale VEB. Ei sunt nevoiți să rămână acasă, luptându-se cu simptomele debilitante ale virusului, mulți dintre ei fiind diagnosticați cu boala Lyme, despre care vom vorbi mai târziu în această carte. Fără să înțeleagă ce se întâmplă cu ei, acești studenți sunt cuprinși de disperare, neștiind cum vor reuși să se întrețină sau să ducă viața pe care și-au imaginat-o. Iar acum, gândește-te la numărul copiilor și tinerilor care vor fi trași pe banca de rezerve în următoarele două decenii, dat fiind că virusul suferă mutații atât de rapide.

    Tocmai de aceea, acest virus necesit㠖 mai mult ca oricând – întreaga noastră atenție. A sosit timpul să devii un expert prin citirea cărții de față. Înțelegerea modului în care operează acest virus este singura modalitate prin care te poți proteja pe tine și pe cei dragi de problemele potențiale pe care le poate cauza acesta.

     

    Otrăvurile virale

    Până să citești despre etapele evoluției VEB din secțiunea următoare, există o serie de concepte pe care este bine să le înțelegi. Este vorba de deșeurile toxice pe care le creează virusul pe măsură ce se înmulțește, care pot genera probleme în Etapele a Treia (în care virusul atacă glanda tiroidă) și a Patra (când el atacă sistemul nervos central). Aceste deșeuri sunt unul din principalele motive pentru care virusul generează atât de multe probleme.

    Deșeuri virale: pe măsură ce își consumă alimentele favorite, între care se numără metalele grele toxice, excesul de adrenalină și chiar ouăle, virusul excretă propriile sale deșeuri toxice. Cu cât se înmulțește mai mult, producând noi și noi celule virale, cu atât mai multe deșeuri produc acestea și cu atât mai grave sunt problemele pe care le generează ele, cum ar fi înfundarea valvei mitrale și crearea palpitațiilor la inimă.

    Celulele virale moarte: celulele virale au o durată de viață de aproximativ șase săptămâni, după care mor. Aceste celule virale moarte sunt la rândul lor toxice, iar pe măsură ce VEB se înmulțește, numărul lor crește direct proporțional. Te poți gândi la celulele virale moarte ca la niște carapace de crabi aduse de apă pe plajă, fie complet goale, fie cu niște carne putrezită rămasă în ele. Dat fiind că celulele VEB își schimbă forma, aceste „cadavre” au la rândul lor forme diferite. Acumularea de celule virale moarte în ficat și în sistemul limfatic creează o stare de amorțeală a acestora, conducând adeseori la oboseală, creștere în greutate, retenția fluidelor, constipație, balonare, bufeuri de căldură, palpitații cardiace, ceață mentală și simptome asociate cu perimenopauza/menopauza. Atunci când o persoană are o sarcină virală foarte mare în organism, celulele moarte sfârșesc prin a ajunge în intestine. Sutele sau miile de celule virale moarte din eșantioanele de fecale duse la analize îi uimesc adeseori pe tehnicienii de laborator și pe medici, care le confundă cu paraziții intestinali.

    Neurotoxinele: în etapele finale ale evoluției virusului, VEB produce neurotoxine, niște otrăvuri care perturbă funcția sistemului nervos. Aceste neurotoxine fac parte integrantă din reziduurile vâscoase (un fel de biofilm) create de virus. Ele se răspândesc și inflamează nervii, putând genera dureri atroce. (Neurotoxinele există inclusiv în celulele virale moarte, dacă acestea mai conțin ceva „carne”, ieșind din ele și răspândindu-se prin organism.) Aceste excreții ale VEB sunt alcătuite din ceea ce consumă virusul, cum ar fi mercurul și alte metale grele toxice, iar când acest combustibil iese „pe partea opus㔠a virusului, el devine încă și mai corupt, mai perturbator și mai alergenic, aproape la fel de mult ca și veninul unui păianjen sau al unui șarpe otrăvitor. VEB produce niște neurotoxine extrem de nocive, care au puterea de a distruge și de a ucide celulele sănătoase din organe și din țesuturile conective. Dacă virusul consumă din nou neurotoxinele excretate pe care le găsește în calea sa, aceste materiale toxice sunt recondiționate, iar puterea lor nocivă crește direct proporțional, putând distruge și mai abitir celulele, sau irita și inflama nervii încă și mai intens. VEB se folosește de aceste otrăvuri în perioadele strategice din Etapa a Treia, iar apoi continuu în Etapa a Patra, pentru a împiedica sistemul imunitar să mai identifice și să atace celulele virale propriu-zise.

    Dermatotoxinele: similare neurotoxinelor, aceste otrăvuri sunt excretate de VEB atunci când se hrănește cu cuprul și unele pesticide precum DDT-ul din ficat. (La fel ca în cazul neurotoxinelor, dermatotoxinele pot rămâne în celulele virale moarte, scurgându-se în timp în organism.) Dat fiind că VEB tinde să reducă eficacitatea ficatului și a sistemului limfatic, făcându-le disfuncționale, acestea nu mai reușesc să filtreze corect aceste otrăvuri, astfel încât toxinele tind să iasă prin piele, cauzând iritații, dureri, mâncărimi și/sau urticarii. Aceste dermatotoxine interne sunt foarte diferite de versiunile cunoscute ale dermatotoxinelor, care sunt niște substanțe chimice nocive care afectează pielea din exterior. Dermatotoxinele VEB provin din interior și ies prin piele, putând conduce la un diagnostic precum eczema, psoriazisul sau artrita psoriazică. Dat fiind că DDT-ul și cuprul, la fel ca alte toxine, se pot transmite de la o generație la alta, chiar și ficatul noilor născuți poate conține aceste substanțe, motiv pentru care mulți bebeluși se îmbolnăvesc de eczeme, psoriazis sau icter, fapt care nu încetează să uimească lumea medicală.

     

    Etapele evoluției Virusului Epstein-Barr

    Așa cum spuneam mai devreme, VEBB evoluează în patru etape, iar boala glandei tiroide apare întotdeauna în Etapa a Treia. Înțelegerea detaliată a tuturor etapelor te poate ajuta să înțelegi mai bine prin ce treci, dar și cum poți preveni această evoluție.

     

    Etapa Întâi: Stadiul inițial

    Atunci când cineva contractează VEB (sau dacă se naște cu el), virusul plutește prin fluxul de sânge, rămânând de regulă adormit. Dacă ai contractat VEB, dar te afli în această etapă incipientă, cel mai probabil nu ți se pare că ești bolnav. Între simptomele pe care le poți experimenta se numără agitația, o ușoară oboseală și o susceptibilitate ceva mai mare la răceli, gripă, dureri de gât și la nivelul urechilor. În cazul oamenilor care au contractat o tulpină mai puțin agresivă de VEB sau care au un sistem imunitar foarte robust, virusul poate rămâne în această etapă inițială latentă în fluxul de sânge, fără să cauzeze aproape nici un disconfort, de-a lungul întregii vieți.

    În cazul celor care au contractat o tulpină mai agresivă a VEB, care va sfârși prin a cauza probleme ale tiroidei și alte simptome, acesta este numai începutul însă. În astfel de cazuri, virusul se înmulțește discret în sânge, sporindu-și efectivele de-a lungul zilelor, săptămânilor, lunilor sau chiar anilor, și așteptând circumstanțele potrivite și factorii necesari de declanșare pentru a trece la Etapa a Doua: mononucleoza, urmată de o infestare a organelor precum ficatul și splina.

    Din fericire, această evoluție nu este un dat absolut necesar. Nu este deloc inevitabil ca odată contractat, virusul Epstein-Barr să treacă direct în organe. În această primă etapă, el este vulnerabil. Dacă știi că ai intrat în contact cu o persoană aflată în faza contagioasă a mononucleozei și dacă descoperi măsurile antivirale din Partea a III-a, „Regenerarea glandei tiroide”, acesta este momentul ideal pentru a scăpa de virus și pentru a menține sub control eventualele celule virale rămase.

     

    Etapa a Doua: Etapa Războiului

    VEB devine adeseori activ și intră în Etapa a Doua a evoluției sale, care începe cu mononucleoza, atunci când persoana infestată trece printr-un moment dificil. Așa se explică de ce atât de mulți studenți se îmbolnăvesc de mononucleoză după ce petrec până dimineața, atunci când studiază foarte mult sau nu mai au o dietă foarte adecvată de când au plecat de acasă. Dintre toate bolile care fac ravagii în colegii și universități, nu există alta mai prevalentă și mai devastatoare ca mononucleoza, care reprezintă începutul Etapei a Doua a virusului Epstein-Barr. Ceea ce nu ne spun statisticile este că 70% dintre studenții de colegiu fac mononucleoză în timpul celor patru ani de școală.

    De bună seamă, este perfect posibil să faci mononucleoză și înainte sau după colegiu. Dacă ai o problemă cu glanda tiroidă, dar nu îți amintești să fi suferit de mononucleoză, gândește-te că este posibil să fi avut această boală când erai copil mic. Deși în zilele noastre doctorii încep să pună diagnosticul de mononucleoză copiilor de 6, 7 sau 8 ani, în trecut ei nu puneau această etichetă decât copiilor mai mari. În acea epocă, era împotriva „regulilor” să pui diagnosticul de mononucleoză unui copil mai mic de șase ani, indiferent de analizele sângelui. Acesta este un caz clasic de decizie birocratică din domeniul medical care poate împiedica progresul. În cazul copiilor mici și al bebelușilor, mononucleoza era etichetată drept „febră reumatic㔠sau „febră glandulară”, deși vorbim efectiv de aceeași boală: Etapa a Doua (cea activă) a infecției cu VEB.

    Alternativ, este posibil să fi făcut mononucleoză când erai adult, iar dacă a fost un atac minor, să nu îți fi dat seama ce a fost. Mulți oameni nu experimentează decât o senzație neplăcută la nivelul gâtului și o oboseală ușoară timp de o săptămână. Aceste simptome trec de la sine, iar ei nu își dau seama că au suferit de mononucleoză.

    Această fază a evoluției virusului este una infecțioasă. Dacă ai virusul Epstein-Barr în organism și nu l-ai moștenit de la părinții tăi (adică dacă nu l-ai avut de la naștere), înseamnă că l-ai luat de la cineva din viața de zi cu zi care avea mononucleoză, indiferent dacă știa sau nu acest lucru. Atunci când ai intrat tu însuți în faza mononucleozei, nici dacă te-ai fi dus la doctor nu este sigur că acesta ți-ar fi pus acest diagnostic. Analizele sângelui pentru această boală nu sunt foarte sigure, așa că depinde de interpretarea fiecărui doctor referitoare la anticorpii care apar în sânge sau la inconsistențele subtile referitoare la numărul de celule albe, care nu sunt predate la facultatea de medicină. Așadar, este cât se poate de posibil ca nimeni să nu îți fi pus vreodată eticheta de „mononucleoză”.

    În timpul mononucleozei, sistemul imunitar al organismului se războiește cu virusul Epstein-Barr. Acesta din urmă nu mai rămâne invizibil, la fel ca în Etapa Întâi, când nu a generat aproape nici un simptom, ci începe să secrete o substanță chimică are anunță sistemul imunitar că există un invadator prezent. Este ca și cum ar sufla într-o trompetă. În acest moment, scopul VEB este să atace sistemul limfatic, care este mecanismul de apărare al corpului. Sistemul imunitar reacționează prin trimiterea unor celule care să identifice și s㠄marcheze” virusul printr-un hormon care demarchează celulele virale din sânge și din limfă ca invadatori. În continuare, el trimite niște celule soldați care să caute și să ucidă celulele virale marcate.

    Cât timp durează această bătălie, persoana experimentează simptomele mononucleozei, care pot fi ușoare sau severe, în funcție de tulpina și de varietatea virusului contractat. Aceste simptome, între care se numără durerile de gât, febra, durerile de cap și urticaria, nu sunt în nici un caz semne că organismul tău se revoltă împotriva ta, ci dimpotrivă, sunt indicii care arată că sistemul tău imunitar încearcă să îți vină în ajutor. Uneori, ele apar și dispar, ceea ce înseamnă că sistemul tău imunitar reușește să țină o vreme virusul sub control, după care își adună puterile pentru o nouă bătălie.

    La un moment dat, virusul primește mesajul că nu poate rămâne activ pentru totdeauna, așa că începe să își caute din nou un sălaș pe termen lung în interiorul organismului. În cele din urmă, după circa o săptămână (sau poate mai multe luni) de mononucleoză, el își alege unul sau mai multe organe și se instalează în ele, ieșind complet din fluxul de sânge. Acest lucru oprește războiul cu virusul, iar VEB intră în a doua fază a Etapei a Doua, în care rămâne latent, dar totuși viu și alert, așteptând un mediu mai favorabil și un factor care să îi permită declanșarea următorului atac.

    Din păcate, acest joc de-a v-ați ascunselea nu împiedică virusul să cauzeze probleme. Dacă cineva se află în Etapa a Doua a evoluției VEB și nu urmează protocolul antiviral extrem de eficient pe care îl vei găsi recomandat mai târziu în această carte, virusul sfârșește în ficat în timpul acestei faze de cuibărire. De ce tocmai în ficat? Deoarece acesta este principalul filtru al organismului, în care se acumulează toxine precum mercurul, dioxinele, grăsimile nesănătoase și alte otrăvuri transmise de la generațiile anterioare, precum și alte deșeuri, iar acestea se întâmplă să fie exact alimentele favorite ale VEB, care îi permit să rămână în viață și să se regenereze.

    Dacă încerci să înțelegi cum te-a afectat virusul în această etapă a evoluției sale, întreabă-te dacă a existat un moment în care ai început să te îngrași în pofida unei diete relativ sănătoase și a exercițiilor fizice, sau dacă ai trecut printr-o perioadă în care ai început să te simți mai obosit și mai agitat decât de obicei, poate chiar lipsit de motivație și cu o ușoară ceață mentală. Acesta a fost probabil momentul în care VEB s-a instalat confortabil în cea de-a doua fază a Etapei a Doua. VEB și toxinele sale toxice s-au acumulat în ficatul tău, făcându-l să devin㠄leneș”, iar un ficat ineficient explică în bună măsură creșterea misterioasă în greutate și schimbările energetice și asociate cu claritatea mentală (vei găsi mai multe informații referitoare la acestea în capitolul 5).

    Din păcate, doctorul sau antrenorul tău nu ți-ar fi putut spune că principala cauză a îngrășării tale a fost acumularea VEB în ficat, întrucât testele curente pentru VEB sunt concepute pentru a detecta exclusiv prezența virusului în sânge, nu și în organe. În schimb, este foarte posibil ca doctorul tău să fi dat vina pentru îngrășarea ta pe perimenopauză sau pe hormoni, iar dacă ține cont de teoriile cele mai recente, pe glanda tiroidă. La rândul lui, este posibil ca antrenorul tău de la sală să fi pus creșterea ta în greutate pe seama lipsei tale de voință sau a meselor de seara târziu. Nici unul nici altul nu au avut dreptate însă. Această creștere în greutate nu a fost vina ta.

    Atunci când VEB se instalează confortabil într-un organ, testele de sânge arată o infecție trecută cu acest virus, nu una prezentă. Educația medicală modernă îi învață pe studenți că în această etapă virusul nu mai cauzează probleme. Nimeni nu realizează însă că virusul nu numai că nu a dispărut, dar chiar s-a instalat mai adânc în organism, ieșind din modul său activ și războinic. El continuă să fie cât se poate de viu și de în formă, dar pe un alt nivel și într-o manieră diferită. Această interpretare greșită a analizelor sângelui pentru VEB i-a permis acestui virus să se strecoare printre crăpăturile sistemului, împiedicând comunitățile medicale să înțeleagă plenar cât de nociv este acesta. Cu tot respectul, nu pot să nu declar că aceasta este una din cele mai grave erori din istoria medicinii.

    Această situație nu se va putea schimba decât cu o finanțare masivă a cercetării care să schimbe interpretarea nivelului limfocitelor, bazofilelor, neutrofilelor, monocitelor și chiar a trombocitelor, împreună cu cel al anticorpilor pentru VEB, astfel încât specialiștii să poată determina ce înseamnă de fapt diferitele nuanțe ale variațiilor acestor celule în analizele sângelui. Cu alte cuvinte, este nevoie de o veritabilă revoluție a manierei de citire și de interpretare a analizelor sângelui. O „infecție trecut㔠este probabil cât se poate de activă și de prezentă într-o altă parte din corp dacă aceste celule albe din sânge arată că s-au luptat cândva cu ea. Spre exemplu, specialiștii ar trebui să determine dacă există o activitate neobișnuită a limfocitelor atunci când analizele arată o „infecție trecut㔠cu VEB tratată cu antibiotice. O astfel de activitate arată de regulă că VEB este foarte activ în diferite organe, acesta fiind explicația simptomelor pacientului. Nu trebuie să uiți că datorită faptului că analizele sângelui sunt încă imperfecte, așa cum vei afla în capitolul 7, „Testele ambigue pentru evaluarea tiroidei”, se poate întâmpla frecvent ca analizele sângelui să nu arate nimic nelalocul lui în condițiile în care organismul pacientului este infestat cu VEB. În alte situații, indiciile există în analizele sângelui, dar specialiștii nu știu cum să le interpreteze. Se pregătește VEB să treacă din ficat în glanda tiroidă? Se află el deja la nivelul acestei glande, dând naștere unui nodul sau unei hipotiroidii? Este el pe punctul de a declanșa o altă boală din cele enumerate în capitolul 5? În multe cazuri, marcatorii există, dar trebuie interpretați ca atare. Abia când vor face acest lucru vor putea stăvili comunitățile medicale epidemia de VEB.

    Alte probleme care pot apărea ca rezultat al cuibăririi VEB în ficat sunt: nivelul ridicat al A1C; diabetul de tip 2; nivelul ridicat al colesterolului; hepatita A, B, C și D; fibromul; inflamarea ficatului; apariția unei sensibilități la alimente care nu au creat anterior probleme; și un nivel scăzut al acidului clorhidric din stomac, care conduce automat la balonare, constipație, digerarea dificilă a hranei și un tract intestinal toxic. Acestea din urmă sunt puse adeseori pe seama așa-zisului sindrom al intestinelor permeabile, o teorie greșită a medicilor despre care am discutat pe larg în cartea Medium Medical.

    În cazul unora, virusul se instalează exclusiv la nivelul ficatul în acest moment al evoluției sale. În cazul multor altora, el se instalează simultan în splină și/sau în organele reproducătoare. Dacă s-a instalat în splină (un alt filtru al organismului), VEB inflamează în timp acest organ. Astfel apare splina mărită (splenomegalia) și anormalitățile splinei care dau senzația de balonare sau sensibilitate în partea stângă a corpului, chiar sub coaste.

    Atunci când VEB pătrunde în organele reproducătoare ale unei femei, el poate conduce la fibroame, sindromul ovarian polichistic și complicații legate de naștere. În cazul bărbaților, o țintă comună a VEB este prostata, în care virusul se îngroapă adânc, fapt care poate conduce pe termen lung la cancer. Așa este: VEB este cauza ascunsă a cancerului la prostată.

    Această perioadă de cuibărire specifică Etapei a Doua poate dura de la o lună la 20 de ani. Ea depinde de tulpina virusului contractat, de grupul acestuia, dar și de condițiile de viață și de expunerea la factorii de declanșare a bolii. În cazul multor oameni, VEB rămâne în stare semi-latentă în ficat timp de decenii, fără să treacă la etapa următoare până când persoana trece de 50 de ani, îndeosebi dacă este o varietate mai puțin agresivă de virus. În cazul altora, VEB poate progresa de la mononucleoză la infestarea ficatului și apoi a glandei tiroide în doar trei luni. Un scenariu extrem de comun este cuibărirea timp de 4-5 ani.

    Indiferent cât timp durează perioada de cuibărire, virusul așteaptă cu răbdare. În final, atunci când apare în sfârșit factorul (sau factorii) de declanșare – de pildă atunci când persoana trece printr-o perioadă de durere sufletească profundă sau printr-un traumatism fizic, atunci când ia o doză prea mare de medicamente sau când apare orice alt factor din lista de mai sus – virusul simte excesul de hormoni ai stresului care însoțesc tensionarea sistemului imunitar. El identifică vulnerabilitatea și începe să treacă la acțiune. Următoarea sa țintă este glanda tiroidă.

     

    Etapa a Treia: Atacarea glandei tiroide

    În acest moment, unii oameni experimentează ceea ce pare să fie o altă criză ușoară de mononucleoză. De bună seamă, ea nu apare ca atare în analizele sângelui, întrucât persoana a avut deja mononucleoză, așa că doctorii nu sesizează decât anticorpii care indică o infecție din trecut și stabilesc că virusul nu mai poate fi activ.

    Și totuși, acesta devine cât se poate de activ, umplând ficatul cu toxine care sunt eliberate în sistemul limfatic și în fluxul de sânge, inducând o stare de confuzie limfocitelor care protejează glanda tiroidă. Acestea sunt special concepute pentru a proteja zona glandei tiroide (și amigdalele, dacă este necesar). Ceea ce nu au descoperit încă cercetările și știința medicală este faptul că glanda tiroidă are propriul său sistem imunitar individualizat și că aceste limfocite specifice tiroidei reprezintă o componentă principală a acestuia. În timp, virusul distrage și secătuiește întregul sistem imunitar, într-o măsură suficient de mare pentru ca sistemul imunitar al glandei tiroide să fie chemat să se disperseze în alte părți ale corpului pentru a ajuta sistemul general, fapt care face ca aceste limfocite speciale să părăsească zona glandei tiroide. Este ca și cum ofițerii generalului ar fi chemați din tabără pentru a intra în bătălie, lăsându-l pe general expus în cortul său. De îndată ce limfocitele glandei tiroide devin active în alte părți ale corpului, VEB poate profita, pătrunzând în glanda tiroidă.

    Când virusul se instalează în tiroidă, simptomele de mononucleoză dispar, căci VEB începe să se îngroape adânc în interiorul țesutului tiroidian, provocând probleme ale acestei glande confundate adeseori cu simptomele generate de procesul de îmbătrânire, de bolile autoimune și de menopauză. Aceste celule mature ale virusului își schimbă forma în acest moment, răsucindu-se și infiltrându-se literalmente ca niște burghie în interiorul glandei tiroide, omorând celulele acesteia și producând cicatrice profunde glandei.

    Pe măsură ce aceste celule mor și sunt înlocuite, carcasele lor pătrund în fluxul de sânge, fiind confundate la analizele sângelui cu spirocheții precum bacteria Borrelia, din cauza formei lor. În consecință, foarte mulți oameni primesc diagnosticul de boala Lyme.

    Cu cât virusul pătrunde mai adânc în interiorul glandei tiroide, cu atât mai greu îi este sistemului imunitar să îl marcheze pentru a-l distruge. De altfel, neurotoxinele, dermatotoxinele, deșeurile virale și celulele moarte otrăvitoare ale virusului încearcă să distragă sistemul imunitar, care nu își mai poate folosi în totalitate resursele pentru a opri celulele active ale virusului, îndeosebi dacă persoana consumă așa-numita „dietă americană standard” sau dacă se confruntă cu unul din factorii de declanșare enumerați în capitolul 2. (Etapa a Treia este cea în care persoana se poate îmbolnăvi de lupus, din cauza neurotoxinelor, deșeurilor virale și mai ales dermatotoxinelor în exces eliberate în această etapă. Voi explica mai detaliat această condiție medicală în capitolul 5.)

    Înainte de a trece la prezentarea mai multor detalii legate de glanda tiroidă, doresc să precizez că o parte din celulele virusului rămân întotdeauna în urm㠖 continuând să campeze în ficat, splină și/sau sistemul reproducător – chiar dacă cea mai mare parte a celulelor virusului s-au deplasat ca să colonizeze tiroida. Celulele VEB rămase continuă să se hrănească cu sursele alimentare din aceste organe, ceea ce înseamnă că mult după apariția haosului la nivelul glandei tiroide virusul continuă să afecteze organele respective, generând un ficat leneș, stagnant sau gras; infertilitate; palpitații cardiace; disconfort digestiv; sau ceață mentală. În plus, virusul se înmulțește rapid în interiorul glandei tiroide, eliminând din ce în ce mai multe deșeuri, toxine și chiar excreții, iar cum principalele filtre pentru aceste substanțe nocive sunt ficatul și splina, aceste organe devin încă și mai împovărate în Etapa a Treia decât până atunci.

    În unele cazuri de boală a tiroidei, atacul viral asupra acestei glande rămâne moderat, fie pentru că persoana a contractat o tulpină a virusului mai puțin agresivă, fie pentru că nu a fost expusă foarte multor toxine de-a lungul vieții, fie pentru că nu a întâlnit foarte mulți factori de declanșare a bolii. O astfel de persoană experimentează doar o formă minoră de hipotiroidie, care apare datorită infiltrării virusului în țesutul tiroidian, fapt care reduce secreția hormonului specific pe care îl produce glanda. Dat fiind că acest proces este foarte lent, derulându-se de-a lungul mai multor ani, hipotiroidia este înlocuită adeseori cu un diagnostic de gen: „Îmbătrânești, ce să-i faci…”.

    Așa cum vei afla din următoarele două capitole, această hipotiroidie nu are în sine un efect foarte profund asupra sănătății, căci organismul uman este foarte bine echipat pentru a compensa deficitul de hormoni tiroidieni. De fapt, milioane de femei suferă de o hipotiroidie ascunsă (de care nu au habar), pentru simplul motiv că acest lucru nu le dă viața peste cap. Hipotiroidia nu este decât unul din simptomele generate de VEB. Aproape toți oamenii la care virusul Epstein-Barr ajunge la nivelul tiroidei experimentează mai devreme sau mai târziu o reducere a activității acestei glande. Așa se explică de ce această afecțiune este atât de răspândită la nivel global, fără ca cercetările și știința medicală să își poată explica adevărata ei cauză.

    În cazul în care persoana experimentează și alte simptome debilitante pe lângă hipotiroidie, acest lucru se datorează faptului că virusul devine din ce în ce mai activ în interiorul corpului. Contrar celor mai recente opinii ale surselor medicale, marea majoritate a simptomelor asociate cu hipotiroidia nu sunt legate de leziunile produse la nivelul glandei tiroide, ci sunt chiar simptome produse de VEB. Înțelegerea acestui adevăr te poate ajuta foarte mult să te vindeci.

    În timp, și dacă tulpina virală este mai agresivă, VEB poate câștiga din ce în ce mai multă putere și forță, forând în interiorul glandei tiroide cu o intensitate sporită. Acest lucru inflamează glanda tiroidă (tiroidită), explicând tiroida mărită pe care o au foarte mulți oameni. Așa cum vei afla din Partea a II-a, „Marile greșeli care te împiedică să te vindeci”, inflamația nu este un semn că organismul a luat-o razna, dar nici o cauză sau o explicație a altor boli. Ea este doar unul din simptomele leziunilor și/sau invaziei produse de o prezență străină.

    La nivelul tiroidei, inflamația apare din cauza ambilor factori: distrugerea (leziunile) cauzată de celulele virale îngropate în ea și prezența (invazia) virusului propriu-zis. Ca reacție, sistemul imunitar creează anticorpi care atacă celulele VEB, pe care comunitățile medicale îi confundă cu un atac al sistemului imunitar pentru a distruge țesutul tiroidian. Această confuzie se îndepărtează foarte mult de la adevăr. Acești anticorpi nu distrug țesutul tiroidian, ci celulele virale, adevărata cauză a inflamației. Acești anticorpi sunt exact opusul ideii că sistemul imunitar funcționează greșit, distrugând corpul. Dimpotrivă, ei arată că organismul lucrează din greu pentru a te proteja de acest invadator viral.

    Tiroidita lui Hashimoto este o formă mai avansată de hipotiroidie. Deși unele surse susțin că boala lui Hashimoto este cea care cauzează hipotiroidia, realitatea este exact pe dos. Evenimentele din viața curentă, stresurile asupra sistemului imunitar, dieta și ceilalți factori din capitolul 2 determină cât de rapid poate avansa virusul de la simpla hipotiroidie (mici leziuni și o funcționare relativ ineficientă a glandei tiroide) la boala lui Hashimoto plenar dezlănțuită (inflamarea gravă și leziuni ample la nivelul glandei tiroide). Nașterea unui copil este unul din factorii cei mai comuni de declanșare a bolii lui Hashimoto, fapt care explică de ce atât de multe mame tinere fac această boală.

    Pe de altă parte, boala glandei tale tiroide poate merge într-o altă direcție, către hipertiroidie și/sau către boala lui Graves. Așa cum spuneam mai devreme, acestea sunt cauzate de diferite varietăți de VEB, care silesc în Etapa a Treia glanda tiroidă să producă mai mult țesut, și implicit mai mulți hormoni tiroidieni, care au un impact unic asupra sănătății, așa cum vom vedea mai târziu în această carte. Ceea ce contează este că și de această dată, corpul tău este de partea ta. Problemele sunt cauzate de virusul Epstein-Barr (virusul glandei tiroide), nu de proasta funcționare a sistemului tău imunitar.

    În toate aceste cazuri asociate cu Etapa a Treia a evoluției VEB, virusul se poate deplasa foarte rapid către următoarea sa țintă, sau bătălia poate continua ani la rând pe terenul glandei tiroide, cu perioade de pauză, în funcție de factorii de care vorbim în permanență în această carte, cum ar fi de factorii de declanșare, deficitele, toxinele, etc. La fel ca în cazul mononucleozei, se întâmplă frecvent ca în Etapa a Treia simptomele să alterneze cu perioade de respiro, căci virusul și sistemul imunitar continuă să încerce să se surclaseze reciproc. Printre simptomele pe care le poți experimenta în această perioadă se numără oboseala, ceața mentală, palpitațiile cardiace, balonarea, confuzia, bufeurile de căldură, anxietatea, problemele legate de somn, durerile cronice în gât, alte dureri, febra ușoară, furnicăturile și amorțeala, subțierea părului, unghiile fragile, pielea uscată și amețeala, fără a se limita la acestea. (Pentru o listă mai exhaustivă și explicarea tuturor simptomelor, vezi capitolul 5.) Toate acestea sunt simptome virale, unele fiind cauzate de virusul dintr-un alt organ, nu de la nivelul tiroidei.

    Prioritatea sistemului imunitar în timpul acestei bătălii continue este să protejeze glanda tiroidă. Dacă virusul se află de ceva vreme în interiorul acesteia, se întâmplă frecvent să apară noduli pe această glandă. Acestea sunt închisori din calciu create de corp pentru a încerca să încercuiască virusul. În timp, dacă celulele virale captive rămân extrem de active, nodulii se pot transforma în chisturi. Alternativ, se poate întâmpla ca mici chisturi să apară pe țesutul cicatrizat al glandei tiroide, care se pot transforma în tumori benigne. În cazul varietăților foarte agresive ale VEB (din fericire mai rar întâlnite) din Grupele 4 și 5, în tiroidă pot apărea tumori canceroase, care arată de regulă că persoana are un nivel foarte ridicat de toxine în organele sale.

    Atunci când țintește glanda tiroidă, scopul virusului este să slăbească sistemul endocrin. O tiroidă compromisă silește glandele suprarenale să funcționeze excesiv pe termen lung, iar excesul de adrenalină produs de acestea este un veritabil festin pentru virus. VEB folosește adrenalina și cortizolul pentru a deveni mai mare și mai puternic. El continuă să aștepte de pe această platformă factorul de declanșare potrivit (cum ar fi o inimă frântă sau un divorț) ori combustibilul adecvat (cum ar fi excesul de adrenalină sau prea multe sandviciuri cu ouă și brânză) pentru a avansa către scopul său suprem: sistemul nervos central. Din fericire, acest proces nu este inevitabil, putând fi oprit, inversat și controlat.

     

    Etapa a Patra: Boala Misterioasă

    La fel ca în cazul tranziției de la Etapa a Doua la cea de-a Treia, unele celule virale rămân în spate, continuând să genereze probleme, în timp ce cele din primele rânduri creează noi dificultăți. Cu alte cuvinte, pe măsură ce virusul începe să afecteze persoana neurologic, el continuă să distrugă glanda tiroidă, dar și organele în care s-a instalat în Etapa a Doua. Virusul Epstein-Barr poate trece din Etapa a Treia în a Patra într-o singură zi, ceea ce înseamnă că nici nu a atacat bine glanda tiroidă că atacă aproape simultan și sistemul nervos central.

    Din fericire, foarte mulți oameni nu ajung deloc în această etapă. Dacă te vei folosi de informațiile din această carte, vei putea menține virusul în Etapa Întâi, a Doua sau a Treia, fără a ajunge în ultima sa fază de evoluție, cea mai debilitantă dintre toate. De altfel, chiar dacă ai intrat deja în această ultimă etapă, nu-ți face probleme, căci există metode pentru a te simți mai bine. Te asigur că bătălia poate fi câștigată.

    Pe măsură ce virusul va suferi noi mutații și va continua să infiltreze în rândul populației, din ce în ce mai mulți oameni cu vârste din ce în ce mai mici vor ajunge la Etapa a Patra a evoluției virusului, dacă nu vor cunoaște pe cineva familiarizat cu adevărul descris în aceste pagini. Tot mai mulți adolescenți și tineri sunt afectați astăzi de simptome misterioase precum oboseala, confuzia, anxietatea, depresia, deznădejdea, durerile de stomac și gândurile haotice. Uneori, aceste probleme sunt ignorate, alteori sunt puse pe seama tulburărilor specifice adolescenței, sau capătă etichete precum sindromul deficitului de atenție/hiperactivității (ADHD), sindromul bipolar, Candida sau depersonalizare. Aceste diagnostice sunt însoțite adeseori de prescrierea de medicamente, dar acestea nu îi ajută prea mult pe tineri, întrucât nu se adresează cauzei virale care stă la baza simptomelor lor. Adeseori, tineri primesc un diagnostic greșit, lucru valabil pentru toți cei care suferă de VEB în Etapa a Patra a evoluției sale.

    Spre exemplu, în cazul ADHD-ului, este posibil ca adevărata cauză a bolii să fie ceața mentală și starea de confuzie generată de virus, care împiedică persoana să se concentreze. Neurotoxinele VEB îi conferă acesteia gânduri haotice și agitație interioară. „Adevăratul” ADHD este cauzat de mercur. Un alt diagnostic greșit poate fi sindromul bipolar. Este posibil ca cineva să experimenteze perioade de oboseală neurologică epuizantă și o depresie indusă de neurotoxine, care alternează cu perioade de activitate intensă care apar atunci când virusul este ținut ceva mai bine sub control de sistemul imunitar, conferindu-i acestuia suficientă energie pentru a manifesta întreaga anxietate generată de virus. La rândul ei, Candida este confundată adeseori cu disfuncțiile ficatului cauzate de VEB, care generează probleme intestinale. Nu este vorba așadar de această ciupercă benefică, de paraziți sau de un „intestin (așa-zis) permeabil”. (Pentru mai multe informații referitoare la adevăratul ADHD – nu cel cauzat de virus, de adevărul legat de Candida și de sănătatea sistemului digestiv, și de depresie, vezi capitolele consacrate acestora în prima mea carte, Medium Medical.)

    În ceea ce privește depersonalizarea, aceasta este confundată cu deznădejdea, detașarea și incapacitatea de focalizare a atenției. Ceea ce se ascunde adeseori în spatele acestor simptome sunt neurotoxinele VEB, care scurtcircuitează comunicațiile neurologice, interferând cu creierul adolescenților, care încă încearcă să se dezvolte. Creierul nu este pe deplin dezvoltat decât după vârsta de 20 de ani. De aceea, aceste probleme generate de Etapa a Patra a VEB sunt foarte larg răspândite, făcându-i pe foarte mulți tineri să se simtă izolați și pe cei apropiați lor să se simtă incapabili de a-i ajuta. Acesta este unul din cele mai mari dezastre care se petrec la ora actuală în lume, care ar putea fi evitat însă, dacă informațiile referitoare la VEB s-ar răspândi.

    Indiferent de vârstă, dacă te confrunți cu una din aceste probleme sau cu o boală misterioasă precum fibromialgia, sindromul oboselii cronice, artrita reumatoidă (AR), țiuitul în urechi, vertijul, boala lui Meniere, fibromul pulmonar, fibromul chistic, boala interstițială a plămânilor, sindromul Ehlers-Danlos, alte boli ale țesuturilor conective, sarcoidoza, sindromul picioarelor agitate sau scleroza multiplă, poți spune că ești deja un expert în perturbațiile fizice și emoționale cauzate de Etapa a Patra a VEB.

    Foarte mulți pacienți care suferă de Etapa a Patra a VEB sunt acuzați că sunt nebuni, leneși, mincinoși și/sau că se autoamăgesc. Analizele sângelui, razele X, RMN-urile și tomografiile computerizate nu pot diagnostica această boală, fapt care îi lasă pe medici foarte confuzi în privința misterioaselor simptome neurologice ale pacienților lor. Membrilor de familie și prietenilor le vine la fel de greu să valideze pe cineva căruia medicii nu îi pot oferi vreo explicație pentru care nu reușește să își îndeplinească funcțiile normale. Aceasta este perioada în care cei care suferă de VEB se simt extrem de singuri, fiind conștienți că nu ar inventa niciodată durerile profunde pe care le simt, ceața mentală, amețelile, oboseala extremă și celelalte simptome, dar întrebându-se fără să vrea dacă nu cumva se amăgesc singuri, inventându-și boala sau cauzând-o într-un fel sau altul.

    Ei bine, nu-ți mai pune astfel de întrebări. Această carte conține explicația fizică reală a tuturor simptomelor tale. În Etapa a Patra a evoluției VEB, neurotoxinele virale inundă sistemul circulator al persoanei și călătoresc către creier, unde scurtcircuitează neurotransmițătorii; în plus, virusul inflamează sau atacă nervii din întregul corp, făcându-i să devină sensibili sau chiar alergici la neurotoxine. În consecință, se întâmplă frecvent ca persoana să experimenteze o stare de ceață mentală, pierderi ale memoriei, o stare de confuzie, de depresie, de anxietate, migrene, dureri la nivelul încheieturilor, dureri la nivelul nervilor, palpitații cardiace, puncte care plutesc prin fața ochilor, sindromul picioarelor agitate, un țiuit în urechi, insomnie, dificultatea de a-și vindeca rănile, și multe altele. Când vei ajunge la capitolul 5, vei afla numeroase detalii referitoare la aceste simptome și condiții.

    Atunci când nervii sunt răniți, fie din cauza unui accident, fie a VEB, ei trimit un hormon „de alarm㔠pentru a informa organismul că sunt expuși și că au nevoie de reparații. În timpul Etapei a Patra, VEB detectează hormonul și invadează imediat scena, pentru a se infiltra în cilii rădăcinii care atârnă din nervul rănit.

    Pe măsură ce virusul se instalează confortabil în sistemul nervos central (sau în jurul acestuia), el inflamează nervii. Intenția lui este să încetinească funcțiile întregului organism, astfel încât sistemul vascular (vasele de sânge) să nu mai poată livra suficient oxigen organelor. Oxigenul menține puternic sistemul nervos și este un accesoriu antiviral absolut necesar pentru vindecare. Atunci când oxigenul nu este prezent într-o cantitate suficientă în organism, el creează un teren ideal pentru înmulțirea și proliferarea VEB, contribuind astfel la problemele țesuturilor conective. Așa se explică de ce dietele bogate în grăsimi atât de la modă în zilele noastre sunt nocive pentru oamenii care suferă de simptome și de condiții neurologice, întrucât un nivel ridicat de grăsimi în fluxul de sânge reduce nivelul de oxigen, permițându-i virusului să înflorească.

    În Etapa a Patra, la fel ca și în celelalte faze ale sale, VEB este întotdeauna pregătit pentru acele momente din viața persoanei în care aceasta secretă o cantitate masivă de adrenalină, hormonul stresului pe care virusul îl iubește atât de mult. Orice experiență care induce o reacție de tip „luptă sau fugi”, orice reacție de team㠖 cum ar fi un accident de mașină, primirea unei vești proaste, un atac emoțional (eventual pe la spate), un divorț sau o altă despărțire traumatică, ori nașterea unui copil – acționează ca un combustibil pentru ca virusul să progreseze chiar mai departe în cadrul Etapei a Patra.

    Spre exemplu, dacă ți-a apărut un fibrom după o ceartă devastatoare cu partenerul tău, este posibil să crezi că ai manifestat singură boala prin emoțiile tale negative legate de respectivul eveniment. Nu te mai tortura însă. Acum îți poți percepe boala într-o lumină nouă, mult mai autentică. Dacă ai trecut printr-o perioadă de disperare, de durere sufletească și de depresie după cearta respectivă, din care nu ai mai putut ieși, nu se pune problema că ai dat dovadă de slăbiciune, fiind incapabilă să îți vezi mai departe de viață, la fel ca o persoan㠄normală”. Mai mult decât atât, nu tu ți-ai creat singură durerile musculare și starea de ceață mentală prin emoțiile tale negative. Tu ai avut pur și simplu o reacție umană firească și biologică la trauma suferită, de care virusul din sângele și din sistemul tău nervos s-a grăbit să profite. Pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, simptomele virale te-au lovit mai tare decât de obicei, generând o nouă traumă, ca să nu mai vorbim de povara fizică. (Pentru mai multe informații referitoare la sindromul stresului post-traumatic sau SSPT, vezi capitolul dedicat acestuia în cartea Medium Medical.)

    Este foarte important să înțelegi că indiferent ce evenimente din viața ta în care ai secretat foarte multă adrenalină ți-au produs diferite inflamații, tu nu ai fost captiv în cercul vicios al auto-îmbolnăvirii prin energia „negativ㔠pe care ai emanat-o sau prin gândurile tale „greșite”. Explicația întregului proces este cât se poate de fiziologică.

    Inflamațiile pot apărea inclusiv în urma bătăliei dintre sistemul tău imunitar și virus. Uneori, atunci când VEB este vânat din greu într-o anumită parte a corpului, el încearcă să compenseze pierderea suferită prin trimiterea unei alte proliferări din ciclurile 2 și 3 ale evoluției sale, reiterând simptome de altădată care te umplu de frustrare.

    Adeseori, doctorii confundă Etapa a Patra a evoluției VEB cu oboseala glandelor suprarenale. Deși această oboseală există cu adevărat, putând pune la grea încercare puterile bolnavului (i-am dedicat și eu un capitol întreg în prima mea carte), comunitățile medicale nu realizează deocamdată care este adevărata verigă lipsă. Indiferent ce auzi în alte părți în privința prevalenței oboselii glandelor suprarenale, aceasta nu reprezintă alfa și omega stării de sănătate. Oboseala glandelor suprarenale (ca și problemele glandei tiroide de altfel) nu explică nici pe departe toate problemele lumii.

    Adevărata epuizare care pune în pericol viața este oboseala neurologică, un simptom al Etapei a Patra a evoluției VEB pe care îl vom explora în detaliu în această carte, împreună cu alte simptome și condiții cauzate de VEB. Cercetarea medicală se află abia la primele stadii ale identificării acestui simptom, la nivelul său de suprafață.

    Comunitățile medicale nu înțeleg deocamdată cauza și sensul oboselii neurologice, sau legăturile acesteia cu evoluția VEB în ultima sa etapă, pentru simplul motiv că ele nu au habar că există o astfel de evoluție. Această oboseală neurologică este principala cauză pentru care 17% dintre studenții de colegiu care suferă de VEB nu se mai întorc la școală, și de multe ori nici la o viață normală, întrucât de-abia reușesc să supraviețuiască.

    Din fericire, Etapa a Patra a evoluției VEB nu este neapărat o sentință pe viață. Dacă înțelegi cauza reală care te îmbolnăvește și dacă începi să aplici instrumentele recomandate în această carte pentru restaurarea stării tale de sănătate, tu ai puterea de a-ți reface sistemul imunitar și de a redobândi controlul asupra vieții tale. Nu se pune doar problema redobândirii controlului asupra ficatului, sistemului reproducător, glandei tiroide sau sistemului tău nervos, ci chiar asupra întregii tale vieții.

     

    Conexiunea autoimună

    Să recapitulăm: nu sistemul tău imunitar este responsabil pentru hipotiroidia (activitatea glandei tiroide sub capacitatea ei), hipertiroidia (activitatea excesivă a glandei tiroide), tiroidita (inflamarea glandei tiroide) sau nodulii, tumorile, chisturile și țesuturile deteriorate ale glandei tale tiroide, ci virusul glandei tiroide – VEB – într-o etapă avansată a evoluției sale. Sistemul tău imunitar nu este vinovat nici măcar pentru tiroidita lui Hashimoto sau pentru boala lui Graves, considerate autoimune de medicina oficială. Și de această dată, cel vinovat este virusul. Sistemul tău imunitar este întotdeauna de partea ta. Înțelegerea acestui aspect este absolut critică pentru vindecarea ta. Ea reprezintă unul din cei mai importanți factori ai procesului de vindecare.

    Virusul Epstein-Barr explică nu doar bolile „autoimune” ale glandei tiroide, ci și alte afecțiuni autoimune. Dacă te simți îngrijorat că din cauza diagnosticului bolii lui Hashimoto sau Graves ai o tendință către autoimunitate în general, și deci către a face și alte boli autoimune, sau dacă suferi deja de alte condiții autoimune alături de acestea – liniștește-te. Există o probabilitate extrem de mare ca toate problemele tale să derive din aceeași sursă ca și cele ale tiroidei: VEB. Prin urmare, chiar dacă ai zece simptome sau etichete de boli diferite, cel mai probabil nu suferi de zece afecțiuni separate, ci de una singură: VEB. Dacă îți vei trata această boală, le vei trata pe toate. Această înțelegere este la fel de critică pentru procesul de vindecare.

    Virusul Epstein-Barr este responsabil pentru un număr copleșitor de mare de condiții așa-zis autoimune, inclusiv pentru sindromul oboselii cronice; fibromialgie; eczeme și psoriazis; artrita psoriazică; hepatitele A, B C și D; artrita reumatoidă și lupus. Nici una din aceste condiții nu se datorează agresiunii corpului tău, ci dimpotrivă, încercării sistemului tău imunitar de a combate adevăratul invadator din organismul tău. În capitolul 5 vom examina mai detaliat câteva din aceste boli. Până atunci, este bine să reții doar că înțelegerea virusului Epstein-Barr echivalează cu înțelegerea fenomenului autoimunității. Tot ce vei citi în această carte depune mărturie în această direcție.

    De asemenea, tot ce vei citi în capitolele care urmează te va ajuta să înțelegi mai bine unde te situezi în momentul de față și ce trebuie să faci pentru a avansa către un viitor mai bun și mai luminos. Vom începe această călătorie cu o serie de explicații menite să te ajute să îți înțelegi și să îți apreciezi mai bine glanda tiroidă, pentru tot ceea ce face aceasta pentru tine.


    A apărut în: 2018-07

    Opiniile cititorilor [1]:
    ionel valeriu nedelcu:
    O carte exceptionala. o recomand din suflet.
    22.09.2018

    e-Mail-ul dvs.
    Numele dvs.
    Mesajul:
     Articole de același autor, Anthony William: 
    Alimente care îți pot schimba viața în bine (Medium Medical)
    Recuperează-ți sănătatea personală și a celor dragi cu ajutorul puterilor vindecătoare ascunse ale fructelor și legumelor
    Medium medical
    Secretele din spatele bolilor cronice și misterioase și cum te poți vindeca în sfârșit


     Cele mai noi 9 articole la ,,Alimentație și naturism“ -> ,,General“ 
    Protocolul Wahls
    Cum am învins scleroza multiplă progresivă utilizând principiile Paleo și medicina funcțională
    Cum să nu mori
    Descoperă alimentele dovedite științific că previn și inversează boala
    Alimente care îți pot schimba viața în bine (Medium Medical)
    Recuperează-ți sănătatea personală și a celor dragi cu ajutorul puterilor vindecătoare ascunse ale fructelor și legumelor
    Studiul China
    Cel mai complet studiu despre nutriție realizat vreodată, cu implicații extraordinare asupra dietei, pierderii în greutate și sănătății pe termen lung
    Verde pentru viață
    Nutriție cu smoothie-uri verzi
    Mănâncă murdar ca să fii sănătos
    5 pași către imunizarea naturală
    Confesiunea unui nutriționist
    Mecanismele interioare ale slăbitului
    Vezi toate articolele de la domeniul ,,Alimentație și naturism“ -> ,,General“
     Cele mai noi 9 articole la Editura: Adevăr Divin  
    Cele șapte planuri ale existenței
    Filozofia care stă la baza tehnicii de Terapie Teta
    Autocontrolul prin sugestie conștientă
    Despre sugestie și despre aplicațiile acesteia
    Cere și ți se va da
    Învață să manifești Legea Atracției
    Protocolul Wahls
    Cum am învins scleroza multiplă progresivă utilizând principiile Paleo și medicina funcțională
    Codul emoțiilor
    Cum îți poți elimina emoțiile nerezolvate captive pentru a te bucura de o sănătate perfectă, de iubire și de fericire
    Afirmațiile pozitive
    Experimentează chiar acum tot ce poate fi mai bun în viață
    Medium medical
    Secretele din spatele bolilor cronice și misterioase și cum te poți vindeca în sfârșit
    Vezi toate articolele de la Editura: ,,Adevăr Divin“
     Cele mai noi 9 articole la colecția Vindecă natural  
    Protocolul Wahls
    Cum am învins scleroza multiplă progresivă utilizând principiile Paleo și medicina funcțională
    Cum să nu mori
    Descoperă alimentele dovedite științific că previn și inversează boala
    Alimente care îți pot schimba viața în bine (Medium Medical)
    Recuperează-ți sănătatea personală și a celor dragi cu ajutorul puterilor vindecătoare ascunse ale fructelor și legumelor
    Studiul China – Carte de bucate
    Peste 120 de rețete de preparate integrale, pe bază de legume și fructe
    Studiul China
    Cel mai complet studiu despre nutriție realizat vreodată, cu implicații extraordinare asupra dietei, pierderii în greutate și sănătății pe termen lung
    Verde pentru viață
    Nutriție cu smoothie-uri verzi
    HRANA VIE
    o speranță pentru fiecare
    Soluția pentru glicemie
    Programul ultrasănătos care te ajută să slăbești, să previi bolile și să te simți foarte bine chiar acum!
    Vezi toate articolele de la colecția ,,Vindecă natural“


    Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN

    Noutăți pe site


    Retipăriri

     
     
    Executat în 1.4942 secunde
    Sugestie: Apăsați CTRL+D pentru a adăuga acest site la favorite.