www.FotoMars.ro

Dacă dorinţa ta este aceea de a demonstra Cine Eşti cu Adevărat - şi unul dintre modurile prin care consideri că poţi să o faci este să contribui la a pune capăt suferinţei celorlalţi, la a aduce vindecare unei planete şi a influenţa într-un mod pozitiv viitorul celor pe care îi iubeşti -, atunci nu te vei simţi împovărat de o „sarcină prea mare", ci mai degrabă entuziasmat de oportunitatea pe care Viaţa ţi-a adus-o în cale în această Perioadă Perfectă pentru Progres.
 A treia invitaţie este de a-i face, ca parte a procesului tău de evoluţie personală, pe acei numeroşi membri ai speciei tale care sunt deja treziţi să devină conştienţi de acest lucru şi apoi să-i inspiri să înceapă să acţioneze pe baza acestui lucru pentru a crea un exemplu şi a-i inspira printr-un comportament conştient pe cei care sunt încă adormiţi - şi să faci toate aceste lucruri pentru că asta este ceea ce îţi cere evoluţia ta personală.

 Mulţumesc! Înţeleg. Dar tot rămâne o întrebare. Dacă mulţi oameni s-au trezit deja, de ce nu acţionează astfel? îmi spui că niciunul dintre ei - nici măcar unul - nu ştie că este treaz? Ei cred în continuare că doar „visează" ceea ce uneori li se pare a fi un coşmar numit „buletinul de ştiri" pe Pământ?

 Nu. Mulţi dintre ei ştiu că ceea ce se întâmplă este real şi sunt conştienţi de cine sunt şi de ceea ce ar trebui să facă pentru a trezi restul speciei.

 Bine, atunci întrebarea mea rămâne în continuare. Dacă există atât de mulţi oameni care ştiu că s-au trezit, de ce este lumea în felul acesta? Eu sunt exemplul perfect. În fiecare zi fac ceva, spun ceva sau gândesc ceva care nu seamănă în niciun fel cu comportamentul cuiva care e „treaz". Dacă eu ştiu că sunt treaz, aşa cum afirmi, atunci de ce mă comport astfel?

 Pentru că a fi treaz şi a şti ceea ce ştii... şi a integra pe deplin tot ceea ce ştii în viaţa ta... sunt două lucruri diferite.
 Uneori - mai ales când eşti foarte tânăr sau acţionezi imatur - e mai mare tentaţia să te prefaci că nu ştii ceea ce ştii. Sau, pur şi simplu, să ignori faptul că ştii.
 Şi uneori pur şi simplu uiţi.
 Ţi-a spus vreodată tatăl tău „De ce ai face un astfel de lucru dacă ştii că nu e bine"?

 Desigur. Am auzit asta de o sută de ori.

 Poate de mai multe ori decât atât.
 Uite, specia ta este foarte tânără. Sunteţi ca nişte copii. Sunteţi copilaşii Universului. Aşa că faceţi lucruri despre care ştiţi că nu sunt bune pentru voi fiindcă vi se pare mai amuzant pe moment. Sau pur şi simplu uitaţi ce vi s-a spus.
 Aceasta este povestea experienţei colective a speciei voastre pe Pământ. Şi tu ai acceptat să fie experienţa ta ca individ, chiar dacă ştii că nu e bine.
 Pur şi simplu nu observi comportamentele dăunătoare ale altor persoane, te implici şi tu în astfel de comportamente.
 Dar acum ar fi bine pentru tine să elimini comportamen-tele copilăreşti.
 
 Ştiu.

 Şi ştiu că ştii. Asta îţi şi spun.
 Chiar şi cei care înainte nu au ştiut ştiu acum. Devine prea evident, chiar şi pentru cei mai imaturi membri ai noii tale specii, să nu vadă, să nu-şi dea seama sau să pretindă că nu ştiu.
 Însă tot nu acţionezi ca şi cum ai şti. Nu integrezi ceea ce ştii. Deci ştii, dar nu acţionezi ca şi când ai şti că ştii.
 Eşti conştient de Cine Eşti şi de Ce Este Adevărat, dar comportamentul tău nu reflectă acest lucru. Continui să te comporţi ca un somnambul.