3543 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Imaginează-ți raiul Experiențele de moarte iminentă, promisiunile lui Dumnezeu și uimitorul viitor care te așteaptă |  » Coperta | În această carte minunată, John Burke face o sinteză a vastei literaturi referitoare la experiențele de moarte iminentă, examinându-le în lumina Bibliei și arătându-ne cum ne pot ajuta acestea să ne trăim viața din perspectiva eternității care ne așteaptă la sfârșitul ei.
| Afișat de 18807 ori. |
| Preț raft: | 45.00 RON | |
Reducere: | 10% | Preț site: | 40.50 RON
* | |
Contact
|
Cuvânt Înainte
Imaginează-ți
raiul
Gândește-te cum ar fi să înțelegi cu adevărat ce reprezintă el! Experiența
m-a învățat că foarte mulți oameni din întreaga lume ar fi dispuși să se
prezinte pentru a asculta o prelegere pe tema raiului. Foarte mulți dintre ei
sunt dispuși să citească lucrări despre rai. Indiferent dacă recunosc acest
lucru sau nu, practic toți oamenii își doresc să știe cum va fi viața după
moarte. La urma urmelor, rata mortalității pe pământ este de sută la sută!
După ce am
publicat cartea 90 de minute în rai: O
poveste adevărată despre viață și moarte, în care mi-am descris experiența
în timpul căreia un camion uriaș cu 18 roți a trecut peste mine, după care am
fost declarat mort timp de 90 de minute, timp în care am făcut o vizită în rai
foarte mulți oameni m-au întrebat de ce nu am descris mai pe larg raiul.
Adevărul este că eu am descris în carte tot ce mi s-a întâmplat cât timp m-am
aflat acolo, dar nimic mai mult. Orice alte informații mi s-ar fi părut false
și nelalocul lor. Ceea ce am experimentat eu a reflectat perfect ceea ce
susține Biblia despre rai. De altfel, astfel de crâmpeie din lumea de dincolo
au fost experimentate de foarte mulți alți creștini. Reacțiile oamenilor la
poveștile lor personale sunt extrem de variate, mergând de la o neîncredere
absolută de tip fariseic și până la o acceptare oarbă. Unii oameni de știință au
reacții pline de condescendență, de aroganță sau chiar de răutate în raport cu
experiențele de moarte iminentă.
Care este
așadar adevărul legat de rai, și cine ni-l poate spune?
Biblia
prezintă numeroase exemple de oameni care au murit și s-au întors apoi la
viață. În consecință, poate că nu ar trebui să fim surprinși în condițiile în
care numărul acestor experiențe a crescut dramatic în urma progreselor făcute
de știința medicală modernă. În anii din urmă s-a produs o veritabilă avalanșă
de oameni care și-au recunoscut deschis experiențele trăite în rai. Deloc
întâmplător, un om cu adevărat pasionat de Scripturi ar trebui să fie tentat de
examinarea acestor experiențe în lumina Bibliei. Ei bine, John Burke a acceptat
această provocare! El nu s-a limitat să tragă concluzii bazate pe
subiectivismul său personal, ci a verificat în ce măsură pot fi considerate
legitime și corecte aceste relatări la prima mână referitoare la viața de după
moarte.
Așa se
face că s-a născut în sfârșit o carte care analizează cu claritate datele
existente referitoare la rai și la iad, respectiv la ceea ce i se întâmplă
omului după ce corpul său fizic moare. Burke a analizat un grup extrem de
divers de cazuri, examinând cu atenție fiecare experiență de moarte iminentă.
Concluzia lui a fost că nici unul dintre acești indivizi nu și-a revelat prea
ușor cunoașterea detaliată a vieții de după moarte. Dimpotrivă, ei au făcut
acest lucru cu mare greutate. Mulți dintre ei au fost martori recalcitranți
(deloc dispuși să recunoască ce au văzut), dar incontestabil martori oculari.
Cu toții s-au simțit uluiți și au fost transformați de ceea ce au văzut, au
auzit și au simțit în timpul experienței lor.
Nu pot
decât să îl felicit din toată inima pe John Burke pentru capacitatea lui de a
analiza atât de detaliat un subiect extrem de controversat, la începutul
secolului XXI. El a făcut acest lucru cu compasiune, cu înțelegere și cu o
atitudine de deschidere față de toți cei care își doresc să afle adevărul.
A fost un
privilegiu pentru mine să fiu intervievat de moderatorul de radio/TV Sean
Hannity în urmă cu câțiva ani. Acesta își dorea să afle mai multe despre rai.
I-am împărtășit vizita mea fascinantă până la porțile raiului în urma
catastrofalului accident pe care l-am suferit. Hannity mi s-a părut extrem de
interesat, după care mi-a pus următoarea întrebare:
- Este
raiul plictisitor?
Celălalt
invitat al emisiunii sale din acea seară a fost pastorul Bisericii Saddleback
Rick Warren, autorul unui best-seller. Warren a râs în hohote auzind întrebarea
lui Hannity:
- Nu poți
fi serios! Raiul este un loc fabulos. Nu există nimic plictisitor acolo!
După care
a continuat povestind extraordinarele activități care se petrec în căminul lui
Dumnezeu.
Raiul este
un loc cât se poate de real. Cu cât aflăm mai multe despre el, cu atât mai
intens ar trebui să ne dorim să ajungem în el. Așa cum am sugerat nu o dată,
raiul este un loc special pregătit pentru oamenii pregătiți pentru el. După ce
își prezintă cercetările și comentariile critice, Burke pune întrebarea
supremă: tu te simți pregătit pentru viața de după moarte? Gândește-te că
ultima ta respirație pe pământ este echivalentă automat cu prima ta respirație
într-o altă lume! Burke consideră că această tranziție reprezintă o sărbătoare
dacă te simți pregătit să o realizezi. El spune: Oamenii nu își pot imagina
raiul; de aceea, ei nu își trăiesc viața pe pământ ca și cum și-ar dori să
ajungă în el. Cât de adevărat! Experimentarea raiului a fost cea mai reală
experiență pe care am trăit-o vreodată. Nu mi-am dorit nici o clipă să mă
întorc înapoi. Cine a ajuns vreodată acolo nu își mai dorește să revină pe
pământ. După ce m-am întors totuși, mi-am intensificat exponențial eforturile
de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă darul gratuit al raiului oferit prin intermediul
lui Iisus Christos.
Mă rog cu
ardoare ca un număr cât mai mare de oameni să citească această analiză
echilibrată, relevantă și pătrunzătoare a raiului așa cum este descris acesta
în Biblie, dar și în relatările puținilor oameni care au avut norocul de a
experimenta raiul în timpul unei separări temporare de pământ, acceptând astfel
nevoia urgentă de a se pregăti pentru adevărata lor pătrundere în eternitate.
Așadar, imaginează-ți raiul
- Don
Piper,
Iunie 2015
Introducere
Doctorii
ne-au spus că mama nu mai avea decât câteva zile de trăit. De-a lungul celor
două săptămâni cât timp aceasta a zăcut pe patul de spital, le-am citit mamei
și sorei mele manuscrisul needitat al cărții Imaginează-ți raiul. Nu știu dacă mama m-a auzit, dat fiind că se
afla într-o stare de comă, dar comentariul sorei mele la sfârșit a fost: Mi-aș
dori să pot pleca cu ea. Și eu simțeam același lucru, nu în sensul morbid că
mi-aș fi dorit să mor, ci cu entuziasmul unui copil care se trezește în
dimineața zilei de Crăciun dorindu-mi viața efervescentă din lumea de
dincolo. Nu pot decât să sper că în urma citirii acestei cărți vei simți
același lucru ca și mine. Deși toți oamenii se așteaptă să moară, nu toți
anticipează cu aceeași speranță viața din lumea de dincolo. Motivul cred eu
este că nu sunt foarte mulți cei care își pot imagina această viață. Ei bine,
cartea de față Imaginează-ți raiul te
va ajuta să faci exact acest lucru.
Raiul și
experiențele de moarte iminentă (EMI) în timpul cărora oamenii mor din punct
de vedere clinic, sunt resuscitați, iar apoi pretind că au văzut un crâmpei din
lumea de dincolo a devenit un subiect fascinant și controversat în deceniile
din urmă. De regulă, ni se spune să îi credem pe cuvânt pe cei care vin cu
astfel de relatări, dar personal nu am fost niciodată înclinat să îi cred cu
adevărat pe toți cei care susțin că au ajuns în rai. În consecință, această
carte s-a născut foarte lent. De-a lungul ultimilor 35 de ani am citit sau am
auzit aproape 1000 de povești legate de experiențele de moarte iminentă (în
total, acestea sunt de ordinul milioanelor). Fără să vreau, am sesizat că
există anumite elemente comune ale acestora, cum ar fi descrierile detaliate și
uluitoare ale unor medici, profesori, piloți de avioane comerciale, copii și
alți oameni din toate categoriile sociale și din toate țările globului. Deși nu
erau absolut similare, aceste relatări prezentau mai mult sau mai puțin aceeași
imagine, dintr-un unghi ușor diferit.
În acești
35 de ani ai vieții mele de adult, am trecut de la o carieră în inginerie la
una de pastor. Cu cât am studiat mai mult scripturile creștine, atât individual
cât și la seminar, cu atât mai fascinante și mai neverosimile mi s-au părut
experiențele de moarte iminentă. Acestea mi s-au părut fascinante deoarece descriu efectiv imaginea referitoare la lumea
de dincolo pe care o regăsim în scripturi. Pe de altă parte, ele mi s-au părut neverosimile deoarece interpretările
date de oameni experiențelor pe care le-au trăit se pot îndepărta enorm de
relatările din scripturi, ba chiar se pot afla la extrema opusă acestora.
După ce am
citit sute de relatări referitoare la EMI, am început să sesizez diferența
dintre experiențele raportate și interpretările date lor. În timp ce
interpretările variază, esența experiențelor trăite corespunde întotdeauna
descrierilor din scripturi. De fapt, cu cât am studiat mai mult acest subiect,
cu atât mai clară mi-a devenit concluzia că imaginea descrisă în scripturi cu
referitoare la viața de după moarte reprezintă experiența comună pe care o
descriu toate experiențele de moarte iminentă.
Unii
creștini susțin că experiențele de moarte iminentă ar trebui să fie respinse,
întrucât aceste relatări referitoare la lumea de dincolo neagă adevărul absolut
al scripturilor, încercând să adauge ceva în plus la revelația lui Dumnezeu.
Personal, nu sunt de acord cu ei (cu tot respectul). Așa se face că am inclus
referințe scripturale pretutindeni în această carte, pentru a ilustra astfel
cât de mult corespund acestea cu experiențele trăite de oameni. Adaugă aceste
experiențe culoare și detalii care ne ajută să înțelegem mai bine viața care va
urma după încheierea celei fizice? De bună seamă!
Gândește-te
astfel: scripturile ne spun că întreaga creație cântă slava lui Dumnezeu (vezi
Psalmul 19:1). Atunci când asiști însă personal la un apus glorios al soarelui,
în cele mai explozive culori, sau atunci când vezi albastrul fabulos al
oceanului hawaiian și plajele aurii ale insulei mărginite de munții maiestuoși,
poți experimenta cuvintele în alb și negru ale scripturii într-o manieră extrem
de colorată, care îl slăvește încă și mai mult pe Dumnezeu. Experiențele de
moarte iminentă nu neagă și nu modifică afirmațiile scripturale, ci doar
colorează imaginea creată de acestea. De bună seamă însă, la fel ca în cazul
oricărui alt dar al lui Dumnezeu, este posibil ca oamenii să nu înțeleagă
plenar ce anume dorește Acesta să le reveleze, să își interpreteze în mod
greșit experiența sau chiar să venereze darul, în locul Celui care li l-a
oferit.
Am inclus în
această carte peste o sută de povești ale unor oameni care au trecut prin
starea de moarte clinică sau iminentă, au fost resuscitați, după care au
relatat istorii absolut uimitoare. Pe unii i-am intervievat personal, dar cele
mai multe povești le-am compilat în urma lecturilor mele. Prin urmare, nu pot
garanta personal autenticitatea tuturor poveștilor și credibilitatea tuturor
autorilor lor. Voi cita anumite relatări numai din cauza corelației pe care am
stabilit-o personal cu experiențele altora și cu descrierile din scripturi,
fără a fi însă neapărat de acord cu interpretările sau cu concluziile lor. De
altfel, chiar dacă anumite povești s-ar dovedi a fi frauduloase (precum aceea a
băiatului care a inventat o experiență de moarte iminentă numai pentru a le
capta atenția celor din jurul lui), nu sunt foarte interesat de acest lucru,
căci toate poveștile pe care le-am ales pot fi înlocuite cu multe altele, care
descriu mai mult sau mai puțin aceleași lucruri. De altfel, eu nu recomand în
nici un caz formarea unei imagini globale asupra lumii de dincolo pornind de la
un număr redus de interpretări personale ale anumitor oameni. Intenția mea este
diferită: de a-ți arăta o realitate absolut uimitoare, despre care cred că mi-a
fost revelată direct de Dumnezeu.
Doresc să
precizez că deși scriu din perspectiva unui creștin absolut convins, realitatea
este că nu am fost întotdeauna un credincios. Am studiat toate religiile lumii,
și fiind eu însumi un fost sceptic, pasiunea mea este să îi ajut pe alți
sceptici să ia în considerare numeroasele argumente care m-au făcut pe mine să
cred. Prin urmare, dacă încă mai ești sceptic în privința existenței lui
Dumnezeu, a lumii de dincolo sau chiar a liderilor religioși, te asigur că
această carte este pentru tine. Vei găsi în ea o înțelegere profundă a imaginii
raiului prezentată de Biblie, dar nu trebuie să îți faci griji, căci această
carte nu este în nici un caz un manual de teologie. După cum ai constați
citind-o, ea este mai degrabă un roman. Chiar dacă nu vei crede tot ce vei citi
în ea, cel puțin vei afla că există milioane de relatări care i-au convins pe
cei mai sceptici medici, pe profesorii universitari atei și pe mulți alții (ale
căror povești le vei citi) că raiul există cu adevărat.
Este oare
posibil ca unii oameni să inventeze povești sau detalii pentru a-și vinde
cărțile? Da, este. Din acest motiv, am preferat să aleg numai relatările
oamenilor care nu sunt (în esență) motivați de profit: medici ortopezi, piloți
de avioane comerciale, profesori, neurochirurgi adică persoane care nu au
nevoie de bani și care se bucură de o mare credibilitate, pe care și-ar putea-o
pierde cu ușurință dacă s-ar descoperi că au inventat astfel de povești. Am
inclus de asemenea copii; persoane din alte culturi și religii, îndeosebi
musulmani, hinduși și budiști; precum și oameni care nu au scris cărți. În mod
paradoxal, cu toții descriu mai mult sau mai puțin aceeași imagine a lumii de
dincolo. Acesta este principalul meu motiv de a scrie această carte, pentru a
te ajuta să îți imaginezi raiul astfel
încât să înțelegi cât de înțelept este să ajungi în el, să îți planifici
această tranziție și să te asiguri că vei fi pregătit pentru a ajunge cu
siguranță în el într-o bună zi.
La două
zile după ce le-am citit această carte mamei și sorei mele la spital, mama și-a
dat ultima suflare. Eu și sora mea ne aflam în salon, așa că am putut-o
îmbrățișa și binecuvânta pe mama, sărbătorind marele moment împreună cu ea,
întrucât știam că în ceasul morții sale, ea s-a născut practic a doua oară, devenind
mai vie ca oricând până atunci! Nici un om care trăiește pe pământ nu își poate
imagina acest gen de viață.
Prin
urmare, alătură-te mie în această călătorie și haide să
ne imaginăm împreună raiul.
Capitolul 1
Dacă ai ști ce te așteaptă!
M-am trezit speriat. Cât era ora? M-am uitat către măsuța
de lângă pat, dar luaseră ceasul de pe aceasta. De fapt, unde îmi erau toate
lucrurile? Orarul trenului. Ceasul meu! Am privit în jur. Mă aflam într-o
încăpere micuță, pe care nu am mai văzut-o până atunci.
Incidentul
s-a petrecut în anul 1943, la baza militară Camp Barkley din Texas.
Protagonistul poveștii este George Ritchie, care s-a înrolat în armată pentru a
lupta împotriva naziștilor. Ajuns la baza militară, el a aflat că Armata urma
să îl trimită la școala medicală, împlinindu-i astfel visul! Vremea și
antrenamentul dificil și-au lăsat însă amprenta asupra lui, iar Ritchie a făcut
o dublă pneumonie chiar în săptămâna în care ar fi trebuit să fie trimis la
școala de medicină din Richmond. În dimineața zilei în care trebuia să ia
trenul către Richmond, el s-a trezit în mijlocul nopții scăldat în sudoare, cu
inima bătându-i nebunește și cu o temperatură de 41 de grade. Dus la spital, el
a leșinat în timpul radiografiei.
Unde mă aflu, s-a întrebat Ritchie, și cum am ajuns aici?
Am încercat să îmi aduc aminte. A, da, aparatul cu raze
X! M-au dus la laboratorul pentru radiografii și
probabil că am leșinat, sau
ceva de genul acesta.
Trenul! Aveam să ratez plecarea trenului! Am sărit
imediat din pat, alarmat și căutându-mi hainele
Când m-am întors, am încremenit.
Cineva zăcea întins pe patul meu.
M-am apropiat. Era un bărbat tânăr, cu părul șaten scurt,
care nu se mișca deloc. Bine, dar era imposibil! Adineauri m-am aflat eu însumi
pe acel pat! Pentru o clipă, m-am luptat să înțeleg acest mister [al bărbatului
de pe patul meu]. Întreaga poveste mi se părea însă prea ciudată, și oricum nu
aveam timp pentru ea!
Infirmierul! Poate că hainele mele se aflau în camera
lui! M-am grăbit să ies din micul meu salon și am privit în jur
Un sergent venea către mine [pe coridor], ducând o tavă
cu instrumente medicale acoperite cu o pânză. Probabil că nu știa mare lucru,
dar eram fericit să găsesc pe cineva treaz la acea oră din noapte, așa că m-am
îndreptat imediat către el.
- Scuzați-mă, domnule sergent, i-am spus, l-ați văzut
cumva pe infirmierul care răspunde de această unitate?
Nu mi-a răspuns. De fapt, nici măcar nu s-a uitat la
mine. A continuat să vină către mine, privind înainte, fără să încetinească
deloc.
- Ai grijă! i-am strigat.
Sergentul
a trecut însă prin George, fără să îl trântească la pământ și fără să își
răstoarne tava cu instrumente. Cum era posibil? Lui George nu îi păsa. Singurul
gând care îl obseda era să nu își rateze trenul către Richmond. La urma
urmelor, școala medicală nu îl putea aștepta. Hotărât să ajungă cu orice preț
la Richmond, chiar dacă aveam să piardă trenul, George s-a îndreptat către ușa
spitalului.
M-am trezit afară, fără măcar să îmi dau seama prea bine
cum, călătorind mai rapid decât am făcut-o vreodată în întreaga mea viață. Nu
îmi mai era la fel de frig cum îmi fusese ceva mai devreme. De fapt, nu îmi era
nici frig, nici cald.
Privind în jos, am rămas uimit să descopăr că nu pășeam
pe sol, ci pluteam pe deasupra unor tufișuri de mesquite. Baza militară Camp
Barkley rămăsese mult în urmă, iar eu goneam pe deasupra deșertului înghețat și
întunecat. Mintea îmi spunea că ceea ce mi se întâmpla era imposibil, dar
totuși
aceste lucruri se întâmplau.
Am văzut sub mine luminile unui oraș, inclusiv
semafoarele de la intersecții. Mi s-a părut ridicol! O ființă umană nu poate
zbura fără un avion. De altfel, eu zburam oricum la o înălțime mult prea joasă
pentru a mă afla într-un avion
Am trecut apoi pe deasupra unui râu foarte mare. am văzut
un pod lung și înalt, iar pe malul opus cel mai mare oraș pe care l-am văzut în
viața mea. Mi-am dorit instantaneu să cobor și să cer informații de la cineva
Am sesizat o lumină albăstruie intermitentă. Venea de
la o firmă luminoasă situată deasupra unei uși a unei clădiri cu un etaj și
acoperișul roșu. Pe vitrină era un afiș care făcea reclamă la berea Pabst
Ribbon. Pe ușă scria Cafenea, iar luminile din interior luminau trotuarul de
afară.
Un bărbat s-a apropiat, mergând în pas rapid pe trotuarul
din fața cafenelei.
M-am gândit: Cel puțin voi afla în ce oraș sunt și în ce
direcție trebuie să merg. Chiar în timp ce această idee îmi trecea prin minte,
m-am trezit instantaneu lângă acel bărbat, întrucât gândurile mele deveniseră
una cu realitatea
- Vă rog, îmi puteți spune în ce oraș mă aflu? am
întrebat.
Bărbatul și-a văzut însă de drum.
- Vă rog, domnule, am insistat. Nu sunt din partea locului
și v-aș rămâne recunoscător dacă
Am ajuns în dreptul cafenelei, iar bărbatul a apăsat pe
mânerul ușii. Oare era surd? Mi-am pus mâna stângă pe umărul lui.
Aceasta a trecut însă prin el
Tulburat
de faptul că mâna sa a trecut prin corpul acelui bărbat, George s-a sprijinit
de un stâlp, încercând să se gândească la ceea ce i se întâmpla
Acela a fost
momentul în care prin minte i-a trecut pentru prima dată gândul că ar putea fi
mort. Sergentul care trecuse prin el
corpul tânărului întins pe patul său
De îndată
ce a început să înțeleagă adevărul, George s-a decis să se întoarcă la trupul
său. Cum s-a gândit la acest lucru, el a părăsit orașul de lângă râu,
întorcându-se la baza militară chiar mai rapid decât la venire. Ajuns la bază,
a început să își caute cu frenezie corpul, prin toate saloanele spitalului
militar. Fusese inconștient atunci când a fost plasat în acea cameră mică, așa
că nu știa unde se afla aceasta. Singurătatea pe care a simțit-o în acel oraș
străin a început să se transforme acum într-o stare din ce în ce mai intensă de
panică, întrucât nu reușea să își găsească propriul corp.
Nici timpul
nu i se mai părea același, în această lume în care regulile referitoare la
spațiu, viteză și masa solidă păreau complet suspendate. George nu mai reușea
să își dea seama dacă experiențele pe care le trăia durau o fracțiune de
secundă sau ore în șir. În final, el a ajuns la un bărbat întins pe un pat,
care avea un inel pe mâna stângă, cu o bufniță micuță din aur pe un oval din
onix negru. George și-a recunoscut propriul inel! Bărbatul era înfășurat
într-un lințoliu!
Realitatea
era că George se simțea atât de plin de viață încât mult timp nu a putut
accepta faptul că era mort. Abia acum a trăit el această revelație! Disperat,
s-a scufundat în patul în care se afla corpul său.
Lumina din
cameră a început să devină din ce în ce mai strălucitoare.
M-am uitat uimit cum această strălucire devine din ce în
ce mai intensă, venind parcă de nicăieri și părând să emane pretutindeni
simultan
Lumina era incredibil de strălucitoare; era ca și cum un milion de
lămpi ar fi fost aprinse în același timp. Deși eram fascinat, prin minte mi-a
trecut un gând foarte prozaic, născut probabil din vreo prelegere de la cursul
de biologie pe care l-am urmat la universitate: Îmi pare bine că nu am ochi
fizici în acest moment, altminteri această lumină orbitoare mi-ar fi distrus
retina într-o fracțiune de secundă.
Nu, m-am corectat, nu lumina.
El.
Numai El putea fi atât de strălucitor, încât să nu te
poți uita la El. Într-adevăr, am sesizat că lumina orbitoare era de fapt un
Bărbat care a intrat în cameră, sau mai bine zis, o Ființă alcătuită în
întregime din lumină
De îndată ce L-am văzut, prin minte mi-a trecut un gând
foarte ferm: Ridică-te! Cuvântul provenea din interiorul meu, dar avea o
autoritate pe care gândurile mele obișnuite nu au avut-o niciodată. M-am
ridicat imediat în picioare, și atunci am înțeles cu o claritate uluitoare: te
afli în prezența Fiului lui Dumnezeu!
George
și-a amintit atunci de Iisus, Fiul lui Dumnezeu, despre care învățase în
copilărie la Școala de Duminică, și despre care crezuse că era delicat, bun,
blând, un fel de om foarte slab. Persoana din fața lui era însă Puterea
personificată, dublată ce-i drept de o iubire necondiționată care l-a
copleșit imediat.
Era o iubire incredibilă, care îmi depășea orice
imaginație. Ea știa toate lucrurile urâte pe care le-am făcut de-a lungul
vieții certurile mele cu mama vitregă, firea mea explozivă, gândurile sexuale
pe care nu mi le puteam controla, toate celelalte gânduri răutăcioase și
egoiste care mi-au trecut vreodată prin minte și acțiunile corespondente, de
când m-am născut și până în prezent, etc. dar totuși mă iubea și mă accepta
așa cum eram.
Atunci când spun că El știa totul despre mine, nu fac
decât să afirm un simplu fapt ușor de observat, căci în acea cameră am putut
vedea odată cu prezența Lui luminoasă toate episoadele din viața mea de
până atunci. Practic, le-am revăzut simultan, deși atunci când vorbesc despre
el nu le pot descrie decât unul câte unul. Tot ce mi s-a întâmplat vreodată în
această viață mi-a trecut pur și simplu prin fața ochilor, în același moment
Nu îmi dau seama nici astăzi cum a fost posibil așa ceva
Transfigurat, m-am revăzut în fața tablei la ora de
ortografie din clasa a treia. Am privit momentul în care mi-am primit insigna
de Cercetaș în fața plutonului meu; discuția cu Papa Dabney de pe veranda casei
din Moss Side
Am vizualizat sute și mii de alte scene similare, toate
proiectate de acea Lumină, într-o existență ce părea complet ieșită în afara
timpului. În mod normal, aș fi avut nevoie de săptămâni pentru a putea urmări
toate acele scene
Toate detaliile celor 20 de ani de viață ai mei mi-au
fost prezentate astfel într-o manieră explicită, pentru a le putea contempla
Ce ai
făcut cu viața ta? Ce îmi poți arăta?...
La fel ca orice altceva emana din El, și această
întrebare avea o legătură directă cu iubirea: cât de mult ai iubit în viața ta?
Ți-ai iubit semenii, așa cum te iubesc Eu pe tine? în totalitate?
Necondiționat?
Sincer să fiu, nici măcar nu mi-am imaginat vreodată că
o astfel de iubire este posibilă. Cineva ar fi trebuit să îmi spună! m-am
gândit indignat. Acesta a fost momentul în care am înțeles în ce constă esența
vieții.
Eu ți-am
spus.
Cum? Când? Încă îmi mai doream să mă justific în fața
Lui. Cum era posibil să îmi fi spus acest lucru, iar eu să nu îl fi auzit?
Ți-am spus
acest lucru prin viața pe care am trăit-o Eu pe pământ; prin moartea pe care am
avut-o. Dacă vei continua să te uiți la mine, vei vedea din ce în ce mai multe
lucruri.
Viața de după viață
Potrivit
relatării sale, George Ritchie a văzut într-adevăr mult mai multe lucruri, pe
care le vom explora în paginile care urmează: o frumusețe care depășește cu
mult cele mai favorite destinații de vacanță din dimensiunea fizică; oameni
care trăiesc și acționează într-o lume nu foarte diferită de a noastră, dar
impregnată cu o iubire infinită, cu scop și semnificație, prin comparație cu care
pământul fizic pare o simplă umbră a adevăratei Vieți care va urma. Atunci când
Ființa de Lumină plină de iubire l-a trimis înapoi pe pământ, după turul său
prin lumea de dincolo, George a declarat: Din momentul cel mai singuratic al
existenței mele m-am trezit proiectat în cea mai perfectă lume pe care mi-aș fi
putut-o imagina vreodată. Lumina lui Iisus a intrat în viața mea și a
impregnat-o complet; ideea de a mă separa din nou de El mi se părea
insuportabilă.
După ce a
fost declarat mort timp de nouă minute, George s-a trezit înapoi în corpul său
fizic, cu un lințoliu tras deasupra capului. Dr. Francy a semnat o declarație
notarială a decesului său, pe care George a prezentat-o mai târziu la toate
conferințele la care a vorbit despre experiența sa. Câțiva ani mai târziu,
George și prietenii săi s-au întors cu mașina în Texas, venind din Virginia.
George nu a trecut niciodată prin Vicksburg, Mississippi, dar de îndată ce a
ajuns în acest oraș, l-a recunoscut imediat. El a insistat ca șoferul să îi
urmeze directivele și și-a condus prietenii către cafeneaua cu acoperișul roșu
și cu reclama la Pabst Blue Ribbon din vitrină, pe care o mai vizitase odată,
dar într-o altă dimensiune a realității.
În cartea
sa, Întoarcere din viitor, George
spune: Nu am nici o idee cum va fi viața care va urma. Practic, eu m-am aflat
doar la poarta celeilalte dimensiuni, așa că nu am văzut decât un mic crâmpei
din ea. A fost suficient însă pentru a mă convinge definitiv de două lucruri:
pe de o parte, că existența noastră nu încetează după moartea corpului fizic,
ci dimpotrivă, conștiința noastră devine încă și mai acută; și pe de altă
parte, că felul în care ne petrecem viața pe pământ, și îndeosebi relațiile pe
care ni le construim, sunt mult mai importante decât cunoașterea pe care o
achiziționăm aici.
După
această experiență care i-a schimbat literalmente viața, George a reușit să
ajungă în sfârșit la facultatea de medicină, după care a lucrat timp de 13 ani
ca medic, iar în final a creat o organizație care s-a dovedit un fel de
precursoare a Peace Corps. La vârsta de 40 de ani, George Ritchie și-a dat
doctoratul în psihiatrie. Peste ani, dr. Raymond Moody a ascultat o conferință
a dr. Ritchie la Universitatea din Virginia referitoare la experiența sa. Moody
nu mai auzise niciodată până atunci despre așa ceva, dar a studiat lucrările
lui Platon despre nemurire în timp ce și-a dat doctoratul în filozofie.
Dr. Moody
și-a pus studenții (era profesor universitar de filozofie) să citească despre
teoriile referitoare la supraviețuirea post-mortem. Spre uimirea lui, el a
descoperit că fiecare student din circa 30 avea o poveste personală similară
celei a dr. Ritchie. Moody a început să colecționeze astfel de relatări, iar
în anul 1975 a inventat expresia experiență de moarte iminentă (EMI),
publicându-și descoperirile în best-seller-ul internațional Viața de după viață. Moody a scris că
speră ca lucrarea sa să aducă mai multă lumină asupra acestor experiențe
misterioase, care sunt mult mai comune decât se crede la prima vedere.
Patru ani
mai târziu, am văzut cartea Viața de după
viață pe noptiera părinților mei și am început să o răsfoiesc. În acele
zile tata murea de cancer, și chiar dacă nu eram foarte interesat de Dumnezeu,
de lumea de dincolo sau de orice alt subiect asociat cu acestea, realitatea era
că moartea bătea la ușa familiei mele. În acea noapte am citit cartea din
scoarță în scoarță, sceptic, dar șocat de faptul că atât de mulți oameni trăiau
astfel de experiențe de moarte iminentă. Moody a intervievat sute de oameni
care susțineau că au trăit experiențe de moarte iminentă. Deși nu existau
relatări absolut identice, multe dintre ele împărtășeau caracteristici comune.
Moody a descris suita celor mai comune dintre acestea.
Aceasta
începe cu momentul în care un muribund atinge apogeul unei stări de angoasă
fizică extrem de intensă, iar uneori își aude medicul declarându-l mort.
Instantaneu, el descoperă că nu se mai află în interiorul corpului său fizic,
deși de cele mai multe ori continuă să se afle în mediul din imediata apropiere
a acestuia. El își observă acum propriul corp de la distanță, ba chiar asistă
la eforturile personalului medical de a-i resuscita trupul. La început se simte
confuz și nu își dă seama că a murit, dar în scurt timp se adaptează la noua sa
stare existențială. El observă că are în continuare un corp, cu o natură și
capacități foarte diferite însă de cele ale fostului său corp fizic. În cele din
urmă, alte spirite apar și se oferă să îl ajute în diferite feluri. Spre
exemplu, spiritul își regăsește alți membri de familie și prieteni decedați.
Urmează apoi apariția unei ființe de lumină mai strălucitoare decât soarele,
descrisă unanim ca emanând o iubire unică și fără egal. Ființa îi pune
întrebări comunicate prin gândurile spiritului, călăuzindu-l să își examineze
propriile acțiuni, moment în care multe spirite decedate își vizualizează o
retrospectivă a întregii vieți fizice.
Mai
departe, spiritul întâlnește în cale un fel de hotar între viața terestră așa
cum o cunoaște el și viața eternă. Ajuns aici, el descoperă că trebuie să se
întoarcă pe pământ, întrucât nu i-a sosit încă sorocul de a muri. Date fiind
pacea, bucuria și iubirea care îl înconjoară de pretutindeni, el protestează,
nedorind să se întoarcă pe pământ. Deși opune rezistență, se trezește însă
înapoi în corpul său fizic și își continuă viața.
După ce am
terminat de citit cartea, am rămas uluit în patul meu. Trebuie să descopăr neapărat dacă există măcar un grăunte de adevăr în
toată povestea asta. Nu există nimic mai important decât acest lucru!
Este
ciudat că trebuie să trecem printr-o moarte iminentă sau printr-o tragedie
pentru a ne gândi la viața eternă, dar așa stau lucrurile. Propria tragedie din
familia mea m-a determinat să explorez cu toată seriozitatea acest subiect.
De-a lungul anilor care au urmat am studiat ingineria, dar simultan mi-am pus
mintea analitică la treabă, studiind toate informațiile pe care le-am putut găsi
despre Dumnezeu. Cu această ocazie, am descoperit că există într-adevăr motive
solide de a crede în El, atât timp cât ne dorim cu adevărat să le găsim.
Începând
din acel moment, mi-am reorientat cariera, căutând o biserică pentru persoane
care se îndoiesc, la fel ca mine, întrucât eram convins că Dumnezeu ne iubește
necondiționat pe fiecare în parte, și oricum, marea majoritate a oamenilor sunt
la fel ca mine, în sensul că nu realizează cât de sublimă poate deveni viața
atunci când îl pui în centrul ei pe Dumnezeu, lucru valabil chiar în această
dimensiune fizică, dar cu atât mai mult în lumea de dincolo.
Este raiul plicticos?
Spre
surpriza mea, marea majoritate a oamenilor au o imagine oribilă asupra raiului,
indiferent dacă sunt sau nu creștini. În cel mai bun caz, ei cred că raiul este
un fel de experiență eterică, destrupată, nefizică, pe un fel de norișori albi,
eventual dublată de iubire, bucurie și absența suferinței. Să fim serioși însă:
nimeni nu se poate umple de entuziasm
atunci când se gândește la o astfel de imagine! De fapt, nici măcar nu ne-am
putea imagina că ne-ar putea plăcea vreodată
o astfel de experiență! În cel mai rău caz, oamenii se gândesc la rai ca la o
liturghie plicticoasă care nu se mai termină niciodată, în care trebuie să stai
și să asculți cântece de slavă adresate lui Dumnezeu de-a pururi! Mie însumi
o astfel de imagine mi se pare absolut oribilă și eu sunt pastor!!
Felul în
care îți imaginezi raiul îți influențează întreaga viață: prioritatea pe care o
acorzi iubirii, dorința ta de a-ți sacrifica plăcerile pe termen scurt de
dragul bunăstării pe termen lung, maniera în care privești suferința, lucrurile
de care te temi sau nu, etc. Personal, sunt absolut convins că noi nu ne putem
imagina în nici un fel (deși ar trebui să încercăm măcar) cât de magnific, de
spectaculos și de amuzant este raiul, și cât de multe lucruri pe care le iubim
din această viață ne așteaptă acolo, alături de altele, pe care, la fel, nu ni
le putem imagina deocamdată. După cum spune Scriptura: Cele ce ochiul n-a
văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit
Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (1 Corinteni 2:9). Asta nu înseamnă însă că
nu ar trebui să ne forțăm imaginația dincolo de limitele ei obișnuite pentru a
încerca să înțelegem aceste lucruri.
În ultimii
30 de ani am studiat Biblia, marile religii ale lumii, filozofia și un număr
enorm de experiențe de moarte iminentă. Concluzia pe care am tras-o a fost că
elementele comune ale experiențelor de moarte iminentă sunt un dar de la
Dumnezeu, care colorează imaginea revelată de profeți și de Iisus în Biblie. Personal,
sunt convins că unul din motivele pentru care foarte mulți oameni (creștini sau
nu) duc o viață materialistă și egocentrică este incapacitatea lor de a-și
imagina în mod corect viața care va urma după aceasta. Ei nu își pot imagina
raiul, așa că nu își trăiesc actuala viață cu scopul de a ajunge în el. Și
totuși, toți marii eroi ai credinței au căutat o viață mai bună, adică pe cea
cerească. De aceea, Dumnezeu nu se rușinează să fie numit Dumnezeul lor, căci
le-a pregătit o cetate (un oraș) (Evrei 11:16). Imaginarea și viața trăită în
rai nu este opțională pentru Dumnezeu. Dimpotrivă, ele reprezintă speranța pe
care Acesta și-ar dori să ne-o inoculeze, astfel încât să o avem mereu în fața
ochilor noștri, pentru a ne inspira să ne trăim actuala viață în acord cu ea.
La ora
actuală noi avem capacitatea de a ne imagina
raiul așa cum nu am mai făcut-o până acum, nu doar prin folosirea
imaginilor din Scriptură pe care ni le-a lăsat Dumnezeu, ci și pe baza
experienței noastre terestre (căci tot Dumnezeu a creat și această viață, și
nimic din ceea ce a creat El nu este mai puțin spectaculos decât celelalte
creații ale Sale). În sfârșit, medicina modernă aduce înapoi un număr din ce în
ce mai mare de oameni care s-au întors din moarte, pentru a ne oferi relatări
la prima mână care ne pot colora imaginea referitoare la rai, motivându-ne să
ne trăim viața din perspectiva eternității. Acesta este motivul pentru care
scriu această carte.
Iubirea de viață
Nu pot
decât să sper că vei începe să înțelegi cu ajutorul acestui dar oferit de
Dumnezeu numit imaginație că raiul nu este deloc imaginar, ci este mai real
decât lumea fizică pe care o cunoaștem noi. Poate că ești sceptic în privința
existenței lui Dumnezeu și a lumii de dincolo, sau poate că nu ești creștin.
Personal, scriu această carte din perspectiva unui creștin convins sută la
sută, dar te asigur că nu am fost întotdeauna așa. În paginile care vor urma voi
încerca să îți prezint ce anume afirmă Biblia despre rai și cum se
intersectează această imagine cu marea majoritate a experiențelor de moarte
iminentă (nu neapărat cu interpretările date
de cei care le-au trăit, ci mai degrabă cu esența experiențelor raportate). Intenția mea nu este de a
completa în vreun fel învățăturile oferite deja de scripturi, ci mai degrabă de
a te ajuta să îți imaginezi (să vizualizezi) aceste imagini. În acest scop, voi
include în carte mai multe referințe scripturale. În acest fel, în final vei
avea parte de o experiență senzorială mult mai bogată, similară vizionării unui
film pe un ecran 3-D de înaltă definiție, cu un sunet surround, în locul unui ecran alb-negru.
Deși
intenția mea este să scriu această carte dintr-o perspectivă creștină, este
foarte ușor să integrezi poveștile descrise în continuare inclusiv din alte
perspective religioase. Speranța mea este că vei citi paginile care urmează cu
o minte deschisă, indiferent de backgroundul tău cultural și religios, întrucât
am convingerea de neabătut că Dumnezeu (Creatorul) te iubește mai mult decât
îți poți imagina vreodată, așa că viața alături de El ți se va părea absolut
încântătoare!
Hazeliene
din Singapore a descoperit direct adevărul acestei afirmații într-o zi în care
a leșinat, s-a lovit la cap și a murit, cel puțin la prima vedere. Iată
povestea ei în propriile sale cuvinte, în limba engleză (care nu este limba ei
natală):
M-am trezit subit într-un tunel extrem de întunecat, care
avansa ascendent, tot mai sus
După ce am ieșit prin acesta, întunericul s-a
transformat într-o lumină extrem de strălucitoare. Inițial am crezut că este
lumina soarelui, dar nu am văzut deloc astrul ceresc. Nu am nici o idee de unde
provenea acea lumină. Cineva a vorbit cu mine o vreme. I-am auzit vocea, care
venea direct din lumină. Știi ce am simțit când am văzut acea lumină? Atunci
când am văzut acea lumină strălucitoare, am simțit că cineva mă iubește
extraordinar de mult (nu am însă nici o idee cine a fost). M-am simțit
literalmente copleșită de acea lumină strălucitoare. În timp ce mă scăldam în
ea, am simțit o iubire așa cum nu am mai trăit vreodată până atunci. Lumina m-a
îmbrățișat cu multă căldură și cu o iubire inegalabilă. Cuvintele pe care i
le-am adresat luminii înainte de a mă trezi au fost: Mi-aș dori să rămân aici, dar am doi copii. De îndată ce am spus
aceste cuvinte, m-am trezit înapoi în corpul meu fizic
Să fi fost acea lumină
DUMNEZEU? De ce altfel m-aș fi simțit atât de copleșită? Am simțit atunci că
numai acea lumină mă putea iubi atât de necondiționat. Oamenii nu știu decât să
mă bată, să mă rănească, să mă critice, să mă insulte, și așa mai departe.
Nimeni nu m-a iubit vreodată la fel ca acea lumină. Nu îmi doresc nimic altceva
decât să ajung din nou înapoi acolo, împreună cu cei doi copii ai mei, pentru a
simți din nou acea iubire.
Sper că am
reușit să te conving de faptul că Dumnezeu/Creatorul te iubește într-o manieră
necondiționată și fără egal. El nu îți impune însă cu forța voința Lui, ci te-a
înzestrat cu un liber arbitru. Cu alte cuvinte, El ne lasă pe toți să decidem
dacă dorim să îl cunoaștem și să îl iubim la rândul nostru (așa cum vei vedea
în continuare). Nu pot decât să sper că îți vei face timp pentru a descoperi ce
anume susțin persoanele resuscitate din moartea clinică, și chiar medicina
modernă.
Dacă te
consideri creștin, sper ca această carte să îți ofere o imagine mai clară a
raiului decât ți-ai imaginat-o până acum. Iisus ne-a implorat să nu acumulăm
comori pe pământ și bunuri materiale efemere, ci să ne trăim fiecare zi cu un
ochi ațintit asupra eternității. La rândul lui, C.S. Lewis a spus: Dacă vei
citi istoria, vei descoperi că cei care au făcut cele mai multe lucruri bune
pentru această lume au fost exact creștinii care s-au gândit cel mai mult la
lumea de dincolo
Propune-ți să ajungi în rai și te vei bucura inclusiv de
viața trăită pe pământ; propune-ți să te desfeți exclusiv cu viața trăită pe
pământ și nu te vei bucura nici de una, nici de cealaltă.
Occidentalii
nu trăiesc decât cu gândul la pensionare. Ei au o viziune (o imagine mentală
creată în imaginația lor) referitoare la pensionarea pe care și-o doresc: o
casă pe un teren superb de golf, în munți sau pe o plajă; timp liber pentru a
juca golf, pentru a se ocupa de grădinărit, pentru a face plimbări cu iahtul
sau pentru a se ocupa de alte hobby-uri, precum și pentru a fi alături de
oamenii pe care îi iubesc. Dat fiind că își pot imagina acest ideal, ei
acționează pentru împlinirea lui, fac economii și chiar sacrificii de dragul
lui. De bună seamă, nu este nimic greșit în a-ți dori o pensionare cât mai
plăcută, dar aceasta nu durează mai mult decât câteva decenii (în cel mai bun
caz).
Ce s-ar
întâmpla însă dacă ne-am forma o viziune referitoare la Viața eternă care va
urma după cea fizică? Dacă am înțelege că viața noastră actuală nu reprezintă
decât un gust efemer pe vârful limbii noastre, prin comparație cu marele festin
al Vieții care va urma? Mai mult decât atât, ce s-ar putea întâmpla dacă
actuala viață fizică va conta într-adevăr pentru cea următoare? O astfel de
viziune ne-ar schimba dramatic maniera în care trăim, muncim, iubim și ne
sacrificăm nu-i așa? Mă rog ca acest lucru să ți se întâmple și ție, pe
măsură ce îți vei forma o imagine mai clară asupra raiului. Până atunci însă, ce
dovezi există că aceste experiențe de moarte iminentă nu sunt simple
halucinații sau un ultim zvâcnet al creierului muribund? De ce s-au convins
atât de mulți medici că ele sunt autentice? Haide să aflăm împreună...
George G. Ritchie și
Elizabeth Sherrill,
O întoarcere din viitor (Grand Rapids: Spire, o divizie a Baker Publishing Group, 1978), 36. Cu
permisiunea autorilor.
Raymond Moody, Viața de după viață, (New York: HarperCollins,
2001), pag.. 5.
A apărut în: 2019-07 |
Fii primul care își spune opinia! |
 | Viață după viață Investigarea unui fenomen: supraviețuirea dincolo de moartea corpului fizic |
|
|
|
|
|
|
|
|
 | La Ceruri și înapoi Relatarea extraordinară a unui medic despre moarte, ceruri, îngeri și revenirea la viață: Întâmplare adevărată |
|
|
 | Studiul China Cel mai complet studiu despre nutriție realizat vreodată, cu implicații extraordinare asupra dietei, pierderii în greutate și sănătății pe termen lung |
|
 | Viață după viață Investigarea unui fenomen: supraviețuirea dincolo de moartea corpului fizic |
|
|
|
|
|
 | Femei puternice Un ghid pentru femeile care doresc să trăiască o viață de succes |
|
 | Semne de sus Mesaje ale îngerilor care îți pot călăuzi alegerile în viață |
|
 | Viață după viață Investigarea unui fenomen: supraviețuirea dincolo de moartea corpului fizic |
|
|
 | Amintiri din rai Uimitoarele amintiri ale copiilor din perioada de dinaintea venirii pe pământ |
|
|
|
 | La Ceruri și înapoi Relatarea extraordinară a unui medic despre moarte, ceruri, îngeri și revenirea la viață: Întâmplare adevărată |
|
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|