www.FotoMars.ro

Legea - Voinţa lui Dumnezeu - este ţelul spre care omul tinde fără încetare; trebuie să ne forţăm să o cunoaştem şi să ne supunem ei, căci nu există interes mai bine înţeles decât acela de a se uni voluntar cu entitatea care stabileşte armonia universală: această uniune de spirit, de inimă şi de voinţă între creatură şi Creator constituie adevărata Yoga, ce stă la baza filosofiei din Bhagavad-Gita şi a „comuniunii" creştine: este scopul, încoronarea vieţii oricărei fiinţe.
Legea este imuabilă, la fel ca Voinţa divină. Când Planul Universului este deja conceput, sistemul lui de forţe calculat, iar mişcarea evoluţiei sale stabilită, Brahma, Sfântul Duh, îi lasă locul lui Vişnu, Fiul, care construieşte ceea ce gândirea a conceput şi animă toate formele prevăzute, şi în sfârşit, Shiva, Tatăl, intră în scenă pentru a conferi nemurire fiinţelor. Arhitectul Divin nu revine niciodată asupra propriilor calcule, nici asupra intenţiilor; înţelepciunea lui nu cunoaşte obscuritatea şi nici eroarea; ceea ce a considerat el excelent îl decretează, iar voinţa lui este ferită de fluctuaţiile umane. Ceea ce a fixat el rămâne, iar omul poate conta pe stabilitatea cea mai desăvârşită a legilor Naturii.
Dacă Legea nu ar fi imuabilă, lumea ar fi ameninţată în permanenţă de perturbare şi de distrugere. Dacă o singură crenguţă din Arborele Legii ar înceta să existe, domeniul acestei crenguţe ar înceta să existe. Dacă gravitaţia ar fi suspendată, corpurile ar intra într-o dezordine îngrozitoare şi chiar corpurile aflate la suprafaţa planetelor ar fi azvârlite departe, în spaţiu, de forţa centrifugă.
Dacă legile care fac din Soare centrul minunat al forţelor vieţii ar înceta să lucreze, Moartea s-ar răspândi în întregul sistem solar.
Dacă prin termenul miracol se înţelege „suspendarea legii", se poate afirma cu toată îndrăzneala că miracolul nu există. Când un fapt pare să se producă împotriva legilor naturale, trebuie să tragem concluzia că a intervenit vreo lege necunoscută, care se opune legii violate în aparenţă - Karma, rădăcină a tuturor legilor, nu poate fi decât imuabilă;