PRACTICA ROȚII CONSOLIDATE
Pentru a integra Roata ca noțiune și
practică în viața noastră, ne este de ajutor să reflectăm la aceste concepte și
imersiuni experiențiale. Uneori, suntem pur și simplu prea obosiți să facem
exercițiul care durează, în general, mai puțin de jumătate de oră, dacă este
realizat în ritmul propriu sau ghidat de vocea mea înregistrată. Chiar dacă nu
ai timp la dispoziție, o metodă bună de a exersa concentrarea atenției este
aceea de a găsi un loc în care să te concentrezi asupra respirației - o poți
face chiar și la coadă la magazin. O altă metodă de a te asigura că meditezi în
fiecare zi este să parcurgi segmentele circumferinței în orice pauză de cinci
minute pe care o poți avea la dispoziție peste zi. Prin urmare, există multe
feluri de a exersa continuu - este posibil chiar ca, prin divizarea unui
exercițiu zilnic de 20 de minute în intervale de câte 5 minute, să obții
rezultate la fel de bune, similare exersării timp de 20 de minute fără
întrerupere, însă studiul rămâne deschis în acest sens. A exersa, oricât de
puțin, este mai bine decât a nu exersa deloc; exercițiul regulat e mai eficient
decât exercițiul la intervale aleatorii. Este posibil să descoperi că practica
zilnica poate constitui o cale utilă de a face acest antrenament inte grativ al
minții, cu beneficii pentru sănătate, să devină parte din viața ta.
Roata completă are un anume ritm și o plenitudine pe care
mulți au dorit să le păstreze, chiar dacă aveau nevoie sâ împartă practica
Roții complete în sesiuni mai scurte. Așadar, mi-am propus mie și apoi și altor
persoane să încercăm următorul exercițiu, pe care îl numesc simplu Roata
consolidata, pentru că impune un ritm diferit, dar ajută și la încorporarea
Roții complete în viața ta, la nivel conceptual, dar și ca practică. Astfel,
integrăm noțiunile și practicile Roții ca pe o entitate completă. Exercițiul pe
care-l vei găsi pe site-ul meu durează doar șapte minute!
Ideea de bază este următoarea: cu fiecare deplasare a spiței
atenției, valorificăm aptitudinile specifice atenției concentrate pentru a ne
centra pe spiță, interiorizăm elementele de pe circumferință și apoi mutăm
spița odată cu redirecționarea atenției. Pe segmentul întâi, primele cinci
simțuri - auzul, văzul, mirosul, gustul și simțul tactil - sunt interiorizate
cu fiecare ciclu al respirației. Firește, durata acestei mișcări depinde de
ritmul specific al respirației tale, așa că, deși această versiune consolidată
este disponibilă pe site, s-ar putea să funcționeze mai bine prin reglarea
exercițiului în funcție de propria respirație, nu de respirația mea și nici de
vocea mea, care stabilește trecerile de la o etapă la alta. Astfel, este
posibil să înveți pe de rost pașii, să reții secvența în memorie. Pașii sunt
prezentați într-o secțiune anterioară pentru a-ți fi mai ușor să-i consulți
(vezi pagina 86), iar cheia abordării este aceea de a deplasa spița atenției
odată cu inspirul, interiorizând elementele de pe circumferință în timpul
inspirului și expirului și deplasând apoi iar spița la următoarea inspirație.
În ceea ce privește al doilea segment al circumferinței, îți
mai poate fi de folos să-ți imaginezi cum respirația intră în corp dintr-o
anumită parte și/sau cum iese din corp prin partea respectivă. Încearcă ambele
variante și stabilește care ți se potrivește. Dacă începem, să spunem, cu
senzațiile din mușchii și oasele feței, când inspiri poți să-ți imaginezi cum
aerul intră prin zona feței sau, când expiri, cum aerul părăsește corpul prin
aceeași zonă. Apoi îți imaginezi cum inspiri prin scalp sau expiri prin scalp.
În ceea ce mă privește, trecerea la senzațiile din următorul segment al
corpului odată cu inspirul mi se pare potrivită, urmată de expir, în timpul
căruia îmi imaginez cum aerul iese prin acea parte a corpului, și de deplasarea
atenției odată cu noul inspir.
În cele din urmă, teoria fundamentală cuantică pe care
o vom analiza în detaliu în paginile următoare are legătură cu probabilitatea
generală a energiei. Așa cum am văzut, energia poate fi descrisă în linii mari
ca fiind trecerea de la posibilitate la concret. Practic, fizica cuantică
afirmă că energia apare dintr-o mare de potențial, din spațiul matematic, numit
vid cuantic. Nu va fi nevoie să rezolvăm ecuații matematice sau să ne pierdem
printre numere complicate ca să avem percepția energiei care se deplasează de-a
lungul spectrului de probabilități, a ceea ce unii numesc o curbă de
distribuție a probabilităților, de la un potențial deschis și vast la o
concretizare specifică și strictă.
Pentru a crea ceva concret din marea de potențial, energia
trebuie să curgă din vidul cuantic.
Ca să acord importanța cuvenită unui amănunt care a apărut
în discuțiile purtate cu colegii mei fizicieni, trebuie să spun că, în opiniile
unora dintre ei, energia în sine s-ar putea să nu existe în această mare de
posibilități, reprezentată de vidul cuantic. Este nevoie de energie pentru a
transforma o posibilitate, din marea de potențial, în ceva concret, așa că
energia „apare" din acest spațiu matematic, dacă putem spune așa. Uneori,
fluxul de energie poate conține un înțeles simbolic - îl numim informație.
Alții consideră că universul conține informație și că energia apare din
informație. Ne putem imagina aceasta ca pe o mare de potențial care conține toate
configurațiile simbolice posibile, numite de noi informație. Acest generator de
diversitate, vidul cuantic, devine sursa tuturor informațiilor care ar putea
exista. În acest caz, energia apare din marea de informație potențială, iar
tiparele de energie care se desfășoară fac ca informația potențială să se
realizeze în lume. Am văzut că expresia „energie și informație" respectă
ambele perspective, luând în calcul atât primatul energiei, cât și al
informației și împletirea lor în cadrul experienței noastre asupra realității.
Din moment ce realitatea lumii noastre pare să fie mai mult
despre interacțiuni decât despre entități fixe, universul comportându-se mai
degrabă ca un verb decât ca un substantiv, această energie/informație curge -
se schimbă constant, se desfășoară, se mișcă; este un set de câmpuri energetice
care interacționează, în continuă evoluție, cuprinzând lumea emergentă pe care
noi o numim realitate.
În momentul acesta, noi putem respira profund cu ajutorul
trupurilor noastre din universul macro. Da, trăim într-un corp, iar energia
curge la acest nivel de macrostare al realității. Este real și are o importanță
reală. Când apeși pe frâna bicicletei, vrei s-o faci să se oprească. Energia
curge și sub formă de microstări, astfel că, studiind natura cuantică a
realității noastre, care are legătură cu aceste proprietăți ale microstărilor
în mod direct, putem adăuga elemente importante viziunii clasice familiare a
realității obiectelor mari, a macrostărilor. Astăzi, am mers cu bicicleta și m-am
gândit cum am discuta noi doi aceste chestiuni și sunt recunoscător atât pentru
lumea clasică a macrostărilor - care m-a purtat prin spațiu și timp -, cât și
pentru imaginația și conștientizarea care s-ar putea să apară din lumea
cuantică a microstărilor. Se produce o îmbinare a celor două niveluri ale
realității, pe care te îndemn s-o accepți în acest moment, respectând și
primind cu bucurie lumea clasică, macro, și lumea cuantică, micro, pe parcursul
călătoriei noastre.. |
Adevăr Divin
