4030 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Reîncarnarea și legea karmei Un studiu al doctrinei, al cauzelor și al efectelor spirituale |  » Coperta | Se pare că ocultiștii au dreptate când prezic că, înainte de zorii unui secol nou, lumea occidentală va adopta din nou doctrinele renașterii vechiul adevăr respins, cândva atât de îndrăgit rasei, va redobândi favoarea poporului... | Afișat de 477 ori. |
| Preț raft: | 27.00 RON | |
Reducere: | 15% | Preț site: | 22.95 RON
* | |
Contact
|
Această stare
superioară, spunea el, avea propriile legi, încă necunoscute omului, care aveau
tendința să elaboreze legile imperfecte ale lumii materiale stabilind armonia,
dreptatea și egalitatea, ca să compenseze deficiențele aparente manifestate în
lumea pământească.
După Pitagora, Platon, marele
filosof grec, a cultivat doctrina veche și nouă a renașterii. El a susținut că
sufletele morților trebuie să se întoarcă pe pământ unde, în vieți noi, trebuie
să epuizeze vechile acțiuni pământești, primind beneficii pentru cele demne și
penalități pentru cele nedemne, sufletul profitând de aceste experiențe
repetate și înălțându-se pas cu pas spre divin. Platon susținea că sufletul
reincarnat are străfulgerări de amintiri din viețile anterioare, precum și
instincte și intuiții dobândite prin experiențele anterioare. El clasa ideile
înnăscute printre acele experiențe moștenite din viețile anterioare. S-a «pus
că totul poate fi găsit în Platon" și, prin urmare, cel care caută
vechile idei grecești despre reincarnare și problemele sufletului, poate găsi
ceea ce caută în scrierile bătrânului înțelept și filosof. Platon a fost
vechiul maestru al învățăturilor interioare referitoare la suflet și toți cel
care l-au urmat au beneficiat în mod liber de marea lui înțelepciune. Influența
lui asupra Bisericii creștine primitive a fost enormă șl, sub numeroase forme,
ea continuă și astăzi. Numeroși Părinții al Bisericii au susținut că Platon era
în realitate unul dintre mulții precursori ai lui Hristos, care pregătise lumea
păgână pentru venirea Mântuitorului.
În Faidon, Platon descrie
sufletul și îi explică nemurirea. El susține că omul are un corp material,
supus unor schimbări constante, la moarte și la dezintegrare, dar și un suflet
imuabil și indestructibil, apropiat de divin. La moarte, acest suflet se separa
de tovarășul lui fizic și se înălța, purificat, spre regiunile superioare, unde
devenea conștient de el însuși și i se atribuia un viitor. Dacă era considerat
îndeajuns de necontaminat" de noroiul vieții materiale, era socotit apt
să fie admis la starea de beatitudine, care era descrisă ca o unire cu Ființa Supremă,
descrisă ca un Spirit etern și omniscient. Sufletele josnice și foarte vinovate
suportau o perioadă de pedeapsă sau de purgatoriu, ca să fie curățate și
purificate de vinovăție, înainte de a li se îngădui să facă o nouă încercare de
perfecțiune.
Sufletele care nu erau
îndeajuns de pure pentru starea de beatitudine, dar nici îndeajuns de impure ca
să aibă nevoie să fie purificate, erau trimise în viața pământească, unde erau
nevoite să intre în alt corp și să se străduiască să realizeze din nou mântuirea,
ca să atingă mai târziu starea de beatitudine. Platon susținea că, la naștere,
sufletul era în general inconștient de viețile sale anterioare, cu toate că
putea să aibă străfulgerări de memorie. În plus, are o formă de intuiție și
idei înnăscute, despre care se crede că sunt rezultatul experiențelor dobândite
în viețile anterioare și ale căror cunoștințe fuseseră înmagazinate ca să-i fie
de folos sufletului în existența reincarnată.
Platon afirma că partea
imaterială a omului (sufletul) era ceva complex, format dintr-un anumit număr
de elemente diferite, deși legate. În vârful acestei ierarhii de elemente ale
sufletului, el plasa Spiritul, care, potrivit lui, cuprindea conștiința,
inteligența, voința, alegerea între bine și rău etc, care era absolut
indestructibil și nemu-ritor și își avea sediul în cap. Urmau alte două părți
ale sufletului, care supraviețuiau descompunerii corpului, dar care erau doar
relativ nemuritoare, adică erau supuse dispariției ulterioare. Dintre aceste
elemente semimateriale, unul era sediul afecțiunilor, pasiunilor etc. și se
afla situat în inimă, în timp ce al doilea, care era sediul dorințelor senzuale
și inferioare etc. era situat în ficat.
Unii gânditori afirmă
că ideea unei existențe viitoare presupune o existență trecută, căci tot ce
este început" trebuie să se sfârșească" într-o zi sau alta și, în
consecință, dacă suntem nevoiți să presupunem că sufletul e obligat să-și
continue existența în viitor, trebuie să credem că a avut o existență în trecut
- existență eternă la cele două extremități ale vieții pământești, ca să zicem
așa. Cei care se opun ideii nemuririi pretind că nu există motive să presupunem
că sufletul continuă să existe după moartea corpului, după cum nu avem motive
să credem că existase înainte. Într-o zi, a fost întrebat un om bine cunoscut:
Ce devine sufletul omului după moarte?" El a evitat întrebarea
răspunzând: Se întoarce acolo de unde a venit". Și pentru mulți această
idee pare de ajuns ca să-i facă se îndoiască de ideea nemuririi.
Vechii filosofi greci
considerau că era în mod logic necesar să se afirme preexistența veșnică a
sufletului ca să justifice faptul că revendicau o viață viitoare pentru el. Ei
susțineau că, dacă sufletul este nemuritor, trebuie să fi existat dintotdeauna,
căci un lucru nemuritor nu poate să fi fost creat; dacă n-ar fi nemuritor prin
natura lui, n-ar putea să devină, iar dacă este muritor prin natura lui,
înseamnă că a existat dintotdeauna.
Argumentul obișnuit folosit
este următorul: un lucru este muritor sau nemuritor, ori una, ori alta; dacă e
muritor, s-a născut și trebuie să moară; dacă e nemuritor, nu poate să fie
născut, nici să moară; a fi muritor înseamnă a fi supus vieții și morții,
nemurirea înseamnă imunitatea față de amândouă. Grecii au consacrat mult timp
și multă atenție acestui argument, și i-au acordat o mare importanță. Ei
considerau că nimic din ceea ce avea Realitate nu putea să se ivească din
neant, nici să treacă în neant. Dacă era real era etern; dacă nu era etern, nu
era real și dispărea chiar în momentul nașterii.
Ei au mai pretins că
sentimentul de nemurire avut de Ego era o indicație că făcuse experiența vieții
în trecut și anticipa viața în viitor - există un sentiment de bătrânețe"
care impregnează fiecare gând al omului despre propria-i natură. Se pretinde că
este o ipoteză ilogică să susții că în spatele prezentului se întinde o
eternitate de existență și se susține că este mult mai logic să se considere viața
actuală un simplu punct într-o eternitate de existență.
În plus, reincarnarea
corespunde cu principiul științific cunoscut al conservării energiei, adică
nicio energie nu este niciodată creată sau pierdută, ci orice energie este doar
o formă din energia universală care se scurge din formă în formă, din
manifestare în manifestare, mereu aceeași, și totuși manifestându-se în miriade
de forme - niciodată născută, niciodată moartă, ci permanent în mișcare, iar și
iar, spre noi manifestări. Se crede deci că este rațional să se presupună că
sufletul se supune aceleiași legi a reincarnării, înălțându-se din ce în ce mai
sus, prin timp, până când se reintegrează în final în Spiritul Universal de
unde a provenit și în care va continua să existe, așa cum exista înainte de a
se ivi prin ciclul manifestărilor.
Se mai susține că reincarnarea
face viața să intre în cadrul legii cauzei și efectului, ca tot restul
universului. Legea renașterii, conform cauzelor generate în cursul vieților
trecute, ar duce existența sufletului în interiorul legilor naturale și în
armonie cu ele, în loc să fie în exterior și contrare lor.
Se pretinde și că sentimentul
de păcat originar", de care multe persoane afirmă că sunt conștiente,
poate fi mai bine explicat prin teoria reincarnării decât prin orice doctrină
teologică.
A apărut în: 2021-10 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
 | Conștiința interioară Zece lecții despre planurile interioare ale spiritului, intuiția, instinctul, mentalitatea automatică și alte faze ale fenomenului mintal |
|
|
|
 | Memoria Cum s-o dezvoltați, antrenați și folosiți |
|
|
 | Tehnica secretă Cum să vă transformați gândurile-cerință în evenimente realizate în afaceri, precum și în viața de zi cu zi |
|
|
 | Legile destinului Legile acțiunii Acțiunea Providenței Acțiunea omului Rezultatele acțiunii |
|
|
|
 | Vindecarea karmei Eliminați blocajele din viețile trecute. Obțineți dragostea, sănătatea și fericirea |
|
|
|
|
 | Tehnica secretă Cum să vă transformați gândurile-cerință în evenimente realizate în afaceri, precum și în viața de zi cu zi |
|
|
|
|
|
|
 | Conștiința interioară Zece lecții despre planurile interioare ale spiritului, intuiția, instinctul, mentalitatea automatică și alte faze ale fenomenului mintal |
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|