Zonele tale eronate (carte tipărită)

Această carte conturează o modalitate plăcută de a atinge fericirea – una care se bazează pe asumarea răspunderii și a angajamentului față de tine însuți, precum și pe pofta de a trăi și dorința de a fi ceea ce alegi să fii în clipa de față. Este o cale simplă, de bun-simț. Dacă ești un om sănătos și fericit, poate că îți spui în sinea ta: „Aș fi putut și eu să scriu cartea asta." Ai dreptate. Nu e nevoie de o pregătire profesională în consiliere psihologică sau de un doctorat în profesiile dedicate întrajutorării altora, pentru a înțelege principiile traiului eficient. Acestea nu se învață într-o sală de clasă ori dintr-o carte. Le înveți dacă te dedici fericirii tale și faci ceva în această privință. Eu lucrez la asta în fiecare zi, în timp ce îi ajut și pe alții să facă alegeri similare. Fiecare capitol al cărții e structurat ca o ședință de consiliere psihologică. Această metodă are scopul de a-ți oferi oportunitatea să te ajuți cât mai bine singur. Așadar, se examinează o anumită zonă eronată sau un anumit comportament vătămător și se analizează antecedentele istorice ale comportamentului respectiv în cultura noastră (și, implicit, în viața ta). Accentul cade pe a te ajuta să înțelegi de ce ești blocat în acea zonă toxică. Apoi îți sunt prezentate amănunțit comportamentele specifice care fac parte din respectiva zonă eronată. Acestea ilustrează niște acțiuni cotidiene ce par perfect acceptabile, dar care în realitate dăunează fericirii tale. Nu am oferit exemple de cazuri clinice cu tulburări emoționale severe, ci mesaje nevrotice cotidiene pe care le transmitem cu toții. Iar după ce trecem în revistă simptomele tipice, analizăm motivele pentru care tu menții comportamente ce nu te fac fericit. Asta presupune o examinare atentă a sistemului de sprijin psihologic pe care ți l-ai construit ca să îți menții comportamentul autodistructiv, în loc să renunți la el. Această secțiune este o încercare de a răspunde la întrebările: „Ce am de câștigat din comportamentul meu?" și „De ce persistă, dacă îmi este dăunător?" Pe măsură ce vei examina fiecare zonă eronată, vei observa cu siguranță că secțiunile cu „recompense" implică mesaje asemănătoare. Vei descoperi că motivele pentru menținerea comportamentului nevrotic sunt relativ aceleași pentru toate zonele eronate. Practic, este mai ușor să te agăți de o reacție deprinsă, chiar dacă e autodistructivă. În plus, dacă menții zonele eronate intacte, poți elimina nevoia de a te schimba și de a-ți asuma răspunderea. Aceste recompense ce vizează siguranța și protecția ta vor fi evidente pe tot parcursul cărții. Vei începe să observi că sistemul tău de mentenanță psihologică are rolul de a te absolvi de orice vină și de a ține la distanță orice oportunitate de a te schimba.

Introducere: O declarație personală ... 11 I. Preia controlul asupra propriei persoane ... 19 II. Prima iubire ... 45 III. N-ai nevoie de aprobarea lor ... 73 IV. Eliberează-te de trecut ... 135 V. Emoții inutile – vinovăția și îngrijorarea ... 127 VI. Explorează necunoscutul ... 165 VII. Dărâmă barierele convenționale ... 193 VIII. Capcana dreptății ... 227 IX. Renunță la tergiversare – chiar acum ... 243 X. Declară-ți independența ... 259 XI. Spune adio furiei ... 285 XII. Portretul unei persoane care și-a extirpat toate zonele eronate ... 303

Ce câștigi în schimb, atunci când te lipsești de iubirea de sine

De ce-ar alege cineva să nu se iubească pe sine? Care-i avantajul? Ei bine, recompensele – deși nesănătoase – există și pot fi analizate. Iar pentru a învăța cum să fii un om eficient, cel mai important este să înțelegi de ce te comporți într-un mod dăunător ție însuți. După ce descoperi motivele care stau la baza răutății îndreptate asupra propriei persoane și iei la bani mărunți sistemul de perpetuare a toxicității, poți începe să ataci comportamentele în cauză. Însă dacă nu te înțelegi, vei continua să repeți vechile acțiuni. De ce-ai ales să adopți comportamente de condamnare a propriei persoane, oricât de neînsemnate ți s-ar părea? Poate că, pur și simplu, e mai ușor să crezi ce îți spun alții, decât să gândești singur. Dar mai există și alte câștiguri. Dacă alegi să nu te iubești și să te consideri neimportant, plasând opiniile altor persoane mai presus de ale tale...
• Vei găsi o scuză intrinsecă pentru faptul că nu ai parte de dragoste în viața ta, și anume: pur și simplu, nu meriți să fii iubit. Scuza aceasta e o recompensă nevrotică.
• Vei putea să eviți riscurile pe care le implică clădirea unor relații pline de iubire cu persoanele din jur. Elimini astfel posibilitatea de a fi respins sau dezaprobat. • Vei descoperi că e mai facil să rămâi așa cum ești. Dacă tot nu te dovedești vrednic de nimic, nu are niciun rost să încerci să evoluezi ori să devii mai
bun și mai fericit. Iar câștigul tău constă în a rămâne mereu neschimbat.
• Vei câștiga milă, atenție și chiar aprobare din partea celor din jur, lucru care suplinește nevoia riscantă de a te implica într-o relație de dragoste. Astfel, mila și atenția constituie recompensele tale toxice.
• Vei avea la dispoziție mulți țapi ispășitori pe care să dai vina pentru nefericirea ta. Te plângi, ca să nu trebuiască să faci chiar tu vreo schimbare.
• Vei putea să-ți irosești comod toate momentele prezente cu mini-depresii și să eviți fără niciun efort comportamentele care te-ar ajuta să devii altfel. Autocompătimirea va fi calea ta de scăpare. • Vei regresa confortabil până în postura de băiețel sau fetiță cuminte, recurgând la reacții copilărești, mai exact la a-i mulțumi pe „oamenii mari" pe care ai învățat să-i consideri superiori ție. Această regresie este mai sigură decât riscul de a te confrunta cu ei.
• Vei putea să-ți consolidezi obiceiul de a fi dependent de ceilalți, poziționându-i pe o treaptă mai sus decât cea pe care te-ai așezat tu. Un stâlp de sprijin de care să te ții este un avantaj, chiar dacă te zgâlțâie ocazional.
• Vei rămâne în zona de confort, incapabil să preiei controlul asupra vieții tale și s-o trăiești așa cum alegi tu. Pur și simplu, te vei convinge că nu meriți fericirea la care râvnești.

• Refuză să te contrazici sau să mai încerci să convingi pe cineva de corectitudinea poziției tale. E suficient să crezi tu în ea – și atât. • Ai încredere în propria judecată, atunci când îți cumperi haine sau alte obiecte personale. Nu te mai consulta în prealabil cu persoane pe-a căror părere pui mai mult preț decât pe-a ta. • Încetează să-ți mai întărești afirmațiile solicitând confirmări din partea altor persoane, prin fraze precum: „Am dreptate, nu-i așa, scumpo?" „Așa am procedat, nu, Ralph?" sau „întreab-o pe Marie, îți va spune și ea același lucru". • Corectează-te cu voce tare, atunci când observi că tinzi să ceri aprobări. E necesar să conștientizezi tendința aceasta și să încerci noi comportamente. • Elimină scuzele repetate pe care le ceri, atunci când nu îți pare rău cu adevărat pentru ce-ai zis. Toate scuzele reprezintă niște rugăminți de iertare, iar acestea constituie tot căutări ale aprobării, doar că iau forma unui... „Știu că nu m-ai plăcea, dacă ai ști că am vorbit serios când am spus ce-am spus, așa că zi-mi, te rog, că încă sunt ok". E pierdere de timp. Dacă ai nevoie să primești iertarea cuiva ca să te simți mai bine, înseamnă că îi oferi persoanei respective controlul asupra sentimentelor tale. Desigur, poți să îți pui în gând să nu te mai comporți niciodată în anumite moduri sau să nu mai consideri că anumite acțiuni ale tale sunt regretabile. Dar scuzele sunt o maladie care pasează controlul propriilor sentimente către alte persoane. • În conversații, observă cât timp vorbești tu și cât vorbește partenerul tău sau cunoștințele cu care discuți. Străduiește-te să nu fii cel care abia deschide gura sau participă la conversație doar când este întrebat ceva. • La următoarea reuniune, notează-ți mintal de câte ori ești întrerupt. Vezi dacă nu cumva ești întotdeauna condescendent, când vorbești în același timp cu un alt membru al grupului. Căutarea aprobării poate îmbrăca forma timidității, în cazul tău. Elaborează strategii pentru a putea vorbi fără să fii întrerupt, etichetând comportamentul celuilalt pe măsură ce se ivește în cercul tău social. • Analizează câte fraze afirmative și câte interogative folosești în vorbire. Obișnuiești să pui întrebări, să ceri permisiunea și să soliciți aprobarea, în loc să faci afirmații? De exemplu, întrebarea „Ce zi frumoasă, nu-i așa?" îi atribuie celeilalte persoane rolul de a trage concluzia, în timp ce tu ocupi poziția celui care caută aprobare. Un comentariu simplu (de tipul „Ce zi frumoasă!") este o declarație, și nu o încercare de a obține un răspuns. Dacă le pui mereu întrebări celor din jur, înseamnă că ești în căutare de aprobare chiar și în sfere ce par neînsemnate, iar asta reflectă lipsa ta de încredere în propria abilitate de a prelua controlul. Aceștia sunt primii pași pentru a elimina nevoia de aprobare din viața ta.