Prima pagină - Critica rațiunii pure
Top 50 vânzări | Noutăți pe site | Cărțile ADEVĂR DIVIN | Discount până la 50%! | În viitor | Contact 
 Top 50 vânzări 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
la newsletter-ul Editurii Adevăr Divin!
Cumpărături
Coșul este gol
3888 produse pe stoc
  Domenii
  • Alimentație și naturism
  •   - Agricultură
      - Diete
      - Fitoterapie
      - General
      - Grupele sanguine
      - Medicina naturistă
        - General
        - Homeopatie
        - Valeriu Popa
      - Hrană vie
      - Vindecarea cancerului
      - Vindecarea diabetului
  • Dezvoltare personală
  •   - Automotivare
      - General
      - Eneagrama
      - Legea atracției
        - Colecția Secretul
        - General
      - Relații
      - Sănătate
      - Suflet și spirit
  • Divinație
  •   - Chiromanție
      - General
      - Grafologie
      - I Ching
      - Interpretarea viselor
      - Morfopsihologie
      - Numerologie
      - Simbolistică
      - Tarot
  • Ezoterism
  •   - Alchimie
      - Călătorii astrale
      - Fizica cuantică
      - General
      - Magie
      - Metafizică
      - Rozicrucienii
      - Societăți secrete
      - Spiritism
  • Filozofie
  • Inițiere spirituală
  •   - Copiii cei noi
      - General
  • Inspirație divină
  • Învățături spirituale
  •   - Astrologie
      - Feng Shui
      - General
      - Mudra-e și Mantra-e
      - Tao
      - Șamanism
      - Știință
      - Zen
      - Yoga
  • Maeștri spirituali
  •   - Edgar Cayce
      - General
      - Gurdjief
      - Jakob Lorber
      - Kahlil Gibran
      - O. M. Aïvanhov
      - Osho
      - Masaru Emoto
      - Paulo Coelho
      - Ramana Maharshi
      - Rudolf Steiner
      - S. N. Lazarev
  • Mister
  •   - Anul 2012, 2013 și după ;-)
      - Civilizații dispărute
        - General
        - Atlantida
      - Conspirații
        - General
        - Jan van Helsing
      - General
      - Montauk
      - OZN-uri
      - Piramide
  • Muzică pentru suflet
  •   - Gheorghe Iovu
      - Frederic Delarue
  • Prosperitate și succes
  •   - Bani
      - General
      - Prosperitate
      - Succes
  • Psihologie
  •   - Autism
      - Constelații familiale
      - General
      - Hipnoză
      - Limbajul trupului
      - Metoda José Silva
      - NLP
      - Parenting
      - Psihogenealogie
      - Psihoterapie
      - Puterea cuvintelor
      - Puterea gândului
  • Religie
  •   - Budism
        - Dalai Lama
        - General
        - Hinduism
        - Învățături din Tibet
      - Creștinism
        - Apostoli
        - Arsenie Boca
        - Calendare
        - Evanghelii
        - General
        - Iisus Hristos
        - Învățături ale părinților români
        - Muzică religioasă
        - Nicolae Steinhardt
        - Sfinți
      - General
      - Islamism
      - Iudaism (Kabbala)
      - Shintō
  • Spiritualitate
  •   - Curs de Miracole
      - Dacii
      - General
  • Terapii complementare
  •   - Acupunctură
      - Aromaterapie
      - Atingere Cuantică
      - Ayurveda
      - Bioenergie
        - Aura umană
        - Chakre
        - Corpuri subtile
        - General
      - Cristaloterapie
      - Cromoterapie
      - EFT (Tehnici de Eliberare Emoțională)
      - Gestalt
      - General
      - Hidroterapie
      - Kinetoterapie
      - Magnetoterapie
      - Masaj
      - Meloterapie
      - Qi Gong
      - Radiestezie
      - Reflexologie
      - Reiki
      - Remediile florale Bach
      - Su Jok
      - Terapia craniosacrală (TCS)
      - Urinoterapie
  • Viața de după moarte
  •   - Entități
      - General
      - Viețile anterioare
  • Vindecare spirituală
  •   - General
      - Karma
      - Îngeri
      - Spiritele naturii
      - Theta Healing
  • Și altele...
  •   - Biografii
      - Cărți de colorat
      - Cărți pentru copii
        - General
        - Preșcolari
        - Religioase
      - Eseistică
      - General
      - Ficțiune
      - Hobby / Timp liber
      - Istorie
      - Memorii
      - Non Ficțiune
      - Poezie
      - Reviste
      - Romane
      - Suport de pahar
    - Top 50 vânzări
    - Noutăți pe site
    - Cărțile ADEVĂR DIVIN
    - În viitor
    - Lista produse
      Despre noi
    • Contact
    • Datele firmei
      Site-uri prietene
    Abraham-Hicks.com
    Despre îngeri cu Doreen Virtue
    Reiki - Aurelian Curin
    Cursuri și Terapii cu Daniela Cumpănici
    Psiholog Elisabeta Vultur
    Artist fotograf:
    portret, studio, evenimente în Brașov

    www.FotoMars.ro

     
     
    Critica rațiunii pure

    » Coperta
    Critica rațiunii pure este una din lucrările cele mai importante ale lui Immanuel Kant, care cuprinde întreg spectrul filozofiei sale, opera sa capitală, în care cercetează bazele procesului de cunoaștere.
    Colecția: Cogito
    Afișat de 12723 ori.
    Cotație articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
    NeinspiratMediocruMediuBunExcelent



    •Preț raft:55.00 RON
    •Reducere:25%
    •Preț site:41.25 RON *
    Contact
    Descriere Cuprins Fragmente Condiții de livrare

    INTRODUCERE

    [Ediția a II-a]

    I

    Despre diferența dintre cunoașterea pură și cea empirică

    Nu încape nici o îndoială că orice cunoaștere a noastră începe cu experiența, căci prin ce altceva ar putea fi deșteptată spre funcționare facultatea noastră de cunoaștere, dacă nu prin obiecte care exercită influențe asupra simțurilor noastre și care, pe de o parte, produc ele însele reprezentări, pe de altă parte, pun în mișcare activitatea noastră intelectuală, pentru a le compara, a le lega sau a le separa, prelucrând astfel materialul brut al impresiilor sensibile într-o cunoaștere a obiectelor care se numește experiență? Astfel, cronologic, nici o


    INTRODUCERE

    [Ediția I]

    1. Ideea filosofiei transcendentale

    Experiența este fără îndoială primul rezultat pe care-l produce intelectul nostru, prelucrând materialul brut al senzațiilor. Prin aceasta, însăși ea este prima învățătură, și în dezvoltarea ei este atât de inepuizabilă în învățăminte noi, încât viețile legate succesiv ale tuturor cunoaștere nu precede în noi experiența, și cu ea începe orice cunoaștere.

    Dar dacă orice cunoaștere a noastră începe cu experiența, aceasta nu înseamnă totuși că ea provine întreagă din experiență. Căci s-ar putea prea bine ca tocmai cunoașterea noastră prin experiență să fie un compositum din ceea ce primim noi prin impresii și ceea ce facultatea noastră proprie de cunoaștere (nefiind provocată decât de impresii sensibile) produce din ea însăși, adaos pe care noi nu-l distingem de acea materie primă mai înainte ca un lung exercițiu să ne fi făcut atenți asupra-i și abili de a-l separa.

    Este deci cel puțin o problemă care reclamă încă o cercetare mai îndeaproape și care nu poate fi rezolvată imediat, la prima vedere: problema dacă există o astfel de cunoștință independentă de experiență și chiar de orice impresii ale simțurilor. Astfel de cunoștințe se numesc a priori și ‚se deosebesc de cele empirice, care își au izvoarele lor a posteriori, adică în experiență.

    Această expresie nu este totuși încă destul de precisă pentru a desemna adecvat întregul sens al problemei de față. Căci se obișnuiește, desigur, să se spună despre multe cunoștințe derivate din izvoare empirice că noi suntem capabili să le avem sau că le avem a priori, fiindcă nu le deducem nemijlocit din experiență, ci dintr-o regulă generală pe care totuși am împrumutat-o de la experiență. Astfel se zice


    generațiilor viitoare nu vor duce niciodată lipsă de cunoștințe noi care pot fi adunate pe acest teren. Totuși ea nu este nici pe departe singurul domeniu în care se lasă restrâns intelectul nostru. Ea ne spune, ce-i drept, ce există, dar nu că trebuie să existe în mod necesar așa și nu altfel. Tocmai de aceea ea nu ne dă o universalitate adevărată, iar rațiunea, care e atât de avidă de astfel de cunoștințe, este mai mult excitată de ea decât satisfăcută. Astfel de cunoștințe universale, care au totodată caracterul necesității interne, trebuie să fie, independent de experiență, clare și certe prin ele însele; de aceea ele se numesc cunoștințe a priori; dimpotrivă, ceea ce este obținut numai din experiență nu este cunoscut, cum se spune, decât a posteriori sau empiric.)


    despre cineva care a săpat la temelia casei sale: el putea să știe a priori că se va prăbuși, adică el nu avea nevoie să aștepte experiența pentru a ști că ea se va surpa de fapt. Dar cu totul a priori el nu putea totuși ști aceasta. Că și corpurile sunt grele și că, prin urmare, ele cad când li se sustrage suportul, acest lucru trebuia să-l cunoască totuși mai dinainte cu ajutorul experienței.

    În cele ce urmează vom înțelege deci prin cunoștințe a priori nu pe acelea care au loc independent de cutare sau cutare experiență, ci pe acelea care sunt independente absolut de orice experiență. Acestora le sunt opuse cunoștințele empirice sau cele care sunt posibile numai a posteriori, adică prin experiență. Dar printre cunoștințe a priori se numesc pure acelea în care nu este amestecat absolut nimic empiric. Astfel, de exemplu, judecata: orice schimbare își are cauza ei, este o judecată a priori, dar nu pură, fiindcă schimbarea este un concept care nu poate fi scos decât din experiență.


    Dar, ceea ce e foarte demn de remarcat, se vădește că și printre experiențele noastre se amestecă cunoștințe care trebuie să-și aibă originea a priori și care servesc poate numai pentru a procura o legătură reprezentărilor simțurilor noastre. Căci dacă eliminăm din cele dintâi tot ce aparține simțurilor, rămân totuși anumite concepte originare și judecăți produse de acestea, care trebuie să se fi format cu totul a priori, independent de experiență, fiindcă fac să se poată spune sau cel puțin să se creadă că se poate spune despre lucrurile care apar simțurilor mai mult decât ar învăța simpla experiență, și ca anumite aserțiuni să cuprindă adevărata universalitate și necesitate strictă, ceea ce numai cunoașterea empirică nu poate procura.

    I. Noi suntem în posesia unor anumite cunoștințe a priori, și însuși simțul comun nu este niciodată lipsit de astfel de cunoștințe

    Avem nevoie aici de un criteriu cu ajutorul căruia să putem distinge sigur o cunoștință pură de una empirică. Experiența ne învață, în adevăr, că ceva are o însușire sau alta, dar nu și că nu poate fi altfel. Dacă, deci, în primul rând, se găsește o judecată care este gândită în același timp cu necesitatea ei, ea este o judecată a priori, iar dacă, pe lângă aceasta, nu este derivată decât din una care este ea însăși valabilă ca judecată necesară, ea este absolut a priori. În al doilea rând, experiența nu dă niciodată judecăților ei universalitate adevărată sau strictă, ci numai una presupusă și relativă (prin inducție), astfel încât propriu-zis trebuie să se spună: pe cât am observat până acum, nu se găsește nici o excepție la cutare sau cutare regulă. Dacă deci o judecată e gândită cu universalitate strictă, adică astfel încât absolut nici o excepție nu e îngăduită ca posibilă, atunci ea nu e dedusă din experiență, ci e valabilă absolut a priori. Universalitatea empirică nu este deci decât o înălțare arbitrară a valabilității, de la ceea ce e valabil în cele mai multe cazuri la ceea ce e valabil în toate cazurile, ca, de exemplu, în judecata: toate corpurile sunt grele; când, dimpotrivă, universalitatea strictă aparține esențial unei judecăți, atunci această universalitate indică un izvor special de cunoaștere a judecății, anume o facultate de cunoaștere a priori. Necesitatea și universalitatea strictă sunt deci criterii sigure ale unei cunoștințe a priori și sunt inseparabil unite Între ele. Dar fiindcă în folosirea lor e mai ușor uneori să se arate limitarea lor empirică decât contingența în judecăți sau fiindcă uneori e mai convingător să se arate universalitatea nelimitată pe care o atribuim unei judecăți decât necesitatea ei, atunci e recomandabil să ne servim separat de cele două criterii amintite, fiecare din ele fiind prin el însuși infailibil.

    Se poate ușor arăta că există într-adevăr în cunoașterea omenească astfel de judecăți necesare și, În cel mai strict înțeles, universale, prin urmare judecăți pure a priori. Dacă vrem un exemplu din științe, atunci nu avem decât să privim toate judecățile matematicii; dacă vrem un exemplu din cea mai comună folosire a intelectului, atunci pentru aceasta poate servi judecata că orice schimbare trebuie să aibă o cauză; ba, în cea din urmă, însuși conceptul de cauză conține atât de evident conceptul unei legături necesare cu un efect și pe cel al unei stricte universalități a regulii, încât acest concept de cauză s-ar pierde cu totul, dacă l-am deduce, așa cum a făcut H urne, dintr-o asociație frecventă a ceea ce se întâmplă cu ceea ce precedă și dintr-o obișnuință izvorâtă din aceasta (prin urmare, dintr-o necesitate numai subiectivă) de a lega reprezentări. Fără a avea nevoie de astfel de exemple pentru a dovedi realitate a unor principii pure a priori în cunoașterea noastră, am putea, de asemenea, demonstra că aceste principii sunt indispensabile pentru posibilitatea experienței însăși, prin urmare că sunt a priori. Căci de unde ar putea lua experiența însăși certitudinea ei, dacă toate regulile potrivit cărora procedează ar fi la rându-le empirice, prin urmare contingente; de aceea, acestea cu greu pot fi considerate ca având valabilitate de prime principii. Totuși ne putem mulțumi aici de a fi expus folosirea pură a facultății noastre de cunoaștere ca fapt împreună cu criteriile ei. Dar nu numai în judecăți, ci și în unele concepte se revelă o origine a priori a unora dintre ele. Dacă suprimați din conceptul vostru de corp dobândit cu ajutorul experienței în mod succesiv tot ce este în el empiric: culoarea, duritatea sau moliciunea, greutatea, chiar impenetrabilitatea, rămâne totuși spațiul, pe care corpul (care a dispărut acum cu totul) îl ocupă, și pe acesta nu-l puteți suprima. Tot astfel, dacă suprimați din conceptul vostru empiric despre orice obiect corporal sau necorporal toate însușirile pe care vi le face cunoscute experiența, totuși nu-i veți putea lua pe aceea prin care îl gândiți ca substanță sau ca inerent unei substanțe (deși acest concept cuprinde mai multă determinare decât acela al unui obiect în genere). Trebuie deci să mărturisiți, convinși de necesitatea cu care acest concept vi se impune, că el își are sediul în facultatea voastră de cunoaștere a priori.

    III. Filosofia are nevoie de o știință care să determine posibilitatea, principiile și întinderea tuturor cunoștințelor a priori

    Ceea ce e cu mult mai important decât tot ceea ce precede este că anumite cunoașteri părăsesc până și cârnpul tuturor experiențelor posibile, și prin concepte, cărora nicăieri nu le poate fi dat un obiect corespunzător în experiență, au aparența de a extinde sfera judecăților noastre dincolo de orice limite ale experienței.

    Și tocmai în aceste cunoașteri din urmă, care depășesc lumea sensibilă, în care experiența nu poate servi de călăuză, nici de control, se află cercetările rațiunii noastre, pe care, din punctul de vedere al importanței, le considerăm cu mult mai de preferat, și ținta lor finală cu mult mai sublimă decât tot ceea ce intelectul ne poate învăța în domeniul fenomenelor; astfel că noi, chiar cu riscul de a ne înșela, mai curând cutezăm totul decât să abandonăm cercetări atât de importante pentru un motiv oarecare de îndoială sau de dispreț și indiferență. Aceste probleme inevitabile ale rațiunii pure însăși sunt Dumnezeu, libertatea și nemurirea. Iar știința al cărei scop final este îndreptat, cu toate pregătirile ei, propriu-zis numai spre rezolvarea acestor probleme, se numește metafizică. Metoda ei este la început dogmatică, adică își asumă cu încredere executarea operei fără a examina în prealabil dacă rațiunea poate sau nu duce la bun sfârșit o întreprindere atât de mare.

    Pare fără îndoială natural că, de îndată ce am părăsit terenul experienței, vom înălța repede, cu cunoștințe pe care le posedăm fără să știm de unde și pe creditul unor principii a căror origine nu o cunoaștem, o clădire, fără a ne fi asigurat mai dinainte, prin investigații făcute cu grijă, de temeliile ei, că deci ne vom fi pus cu mult mai înainte întrebarea: cum poate ajunge intelectul la toate aceste cunoștințe a priori și ce sferă, valabilitate și valoare pot avea ele? De fapt nu este nimic mai natural, dacă prin cuvântul natural se înțelege ceea ce ar trebui să se întâmple în mod just și rațional; dar dacă prin acest cuvânt se înțelege ceea ce se întâmplă de obicei, atunci, dimpotrivă, nimic nu e mai natural și mai inteligibil decât că această cercetare a trebuit să fie multă vreme omisă. Căci o parte a acestor cunoștințe, ca cele matematice, posedă de mult certitudinea, și prin aceasta dă o bună speranță și pentru altele, deși acestea ar putea fi de natură cu totul diferită. Mai mult, după ce am depășit sfera experienței, suntem siguri că nu vom fi contraziși de experiență. Imboldul de a extinde cunoștințele noastre este atât de mare, încât numai când ne izbim de o contradicție clară putem fi opriți în înaintarea noastră. Contradicția poate fi însă evitată, dacă facem ficțiunile noastre cu prudență, fără ca, din această cauză, ele să rămână mai puțin ficțiuni. Matematica ne dă un strălucit exemplu cât de departe putem ajunge în cunoașterea a priori, independent de experiență. E drept că ea se ocupă cu obiecte și cunoașteri numai întrucât acestea pot fi reprezentate în intuiție. Dar această împrejurare e lesne trecută cu vederea, fiindcă amintita intuiție însăși poate fi dată a priori, prin urmare abia se distinge de un simplu concept pur. Încurajat de o astfel de dovadă despre puterea rațiunii, impulsul de a extinde cunoștințele noastre nu mai vede limite. Porumbelul ușor, lovind în zbor liber aerul a cărui rezistență o simte, și-ar putea imagina că el ar reuși și mai bine în spațiul vid. Tot astfel, Platon a părăsit lumea sensibilă, fiindcă ea pune intelectului limite prea înguste și s-a aventurat dincolo de ea pe aripile ideilor în spațiul vid al intelectului pur. EI nu a observat că prin eforturile sale nu câștigă drum, căci nu avea nici un suport, așa-zicând, ca bază, pe care să se fixeze și la care să poată aplica forțele sale, pentru a urni intelectul din loc. Dar e soarta obișnuită a rațiunii umane, în speculație, de a termina edificiul ei cât mai repede posibil și de a cerceta abia după aceea dacă și temelia ei a fost bine pusă. Iar apoi se caută tot felul de pretexte pentru a ne mângâia asupra solidității ei sau mai curând pentru a respinge o astfel de examinare tardivă și primejdioasă. Ceea ce însă ne dispensează în cursul construcției de orice grijă și bănuială și ne dă iluzia unei aparente temeinicii este lucrul următor: O mare parte și poate cea mai mare din activitatea rațiunii constă În analizele conceptelor pe care le avem despre obiecte. Aceasta ne procură o mulțime de cunoștințe care, deși nu sunt nimic mai mult decât lămuriri sau explicări a ceea ce a fost gândit deja în conceptele noastre (deși Încă În mod confuz), cel puțin cu privire la

    Pag. 49 – 55


    A apărut în: 2013-02

    Fii primul care își spune opinia!

    e-Mail-ul dvs.
    Numele dvs.
    Mesajul:
     Articole de același autor, Immanuel Kant: 


     Cele mai noi 9 articole la ,,Filozofie“ 
    Miracolul Spinoza
    O filosofie menită să ne lumineze calea
    Aurora
    fundamentele filozofiei, astrologiei și teologiei
    Pe scara din dos a filozofiei
    Treizeci și patru de mari filozofi în viața de zi cu zi și în gândire
    Tratat despre toleranta
    Prilejuit de moartea lui Jean Calas
    Sfarsitul credintei
    religie, teroare si viitorul ratiunii
    Vezi toate articolele de la domeniul ,,Filozofie“
     Cele mai noi 9 articole la Editura: Univers Enciclopedic Gold  
    Privește partea bună a lucrurilor
    Psihologia pozitivă ne ajută să avem o viață mai fericită
    Masaje pentru bebeluși
    atingeri binefacatoare si tandre
    Alimentatia sanatoasa
    Cum poti sa mananci corect dar gustos
    Cum sa controlam stresul
    Calm si relaxat in viata cotidiana
    Politica
    Opere Aristotel
    Vezi toate articolele de la Editura: ,,Univers Enciclopedic Gold“
     Cele mai noi 9 articole la colecția Cogito  
    Lumea homerică
    Eseu de protofilosofie greacă
    Despre eternitatea lumii
    Fragmente sau tratate
    Filosofia pentadică 1
    Problema transcendenței
    Despre unitatea intelectului
    Fragmente sau tratate
    Prietenul lui Nietzsche
    Istoria vieții lui Paul Deussen
    Vezi toate articolele de la colecția ,,Cogito“


    Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN

    Noutăți pe site


    Retipăriri

     
     
    Executat în 0.9879 secunde
    Sugestie: Apăsați CTRL+D pentru a adăuga acest site la favorite.