Prima pagină - Răspunsuri la câteva probleme de actualitate - Spiritualistul în societate - Datoria de a fi fericit - Omul în organismul cosmic - Să bem elixirul vieții veșnice
Top 50 vânzări | Noutăți pe site | Cărțile ADEVĂR DIVIN | Discount până la 50%! | În viitor | Contact 
 Top 50 vânzări 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
la newsletter-ul Editurii Adevăr Divin!
Cumpărături
Coșul este gol
3873 produse pe stoc
  Domenii
  • Alimentație și naturism
  •   - Agricultură
      - Diete
      - Fitoterapie
      - General
      - Grupele sanguine
      - Medicina naturistă
        - General
        - Homeopatie
        - Valeriu Popa
      - Hrană vie
      - Vindecarea cancerului
      - Vindecarea diabetului
  • Dezvoltare personală
  •   - Automotivare
      - General
      - Eneagrama
      - Legea atracției
        - Colecția Secretul
        - General
      - Relații
      - Sănătate
      - Suflet și spirit
  • Divinație
  •   - Chiromanție
      - General
      - Grafologie
      - I Ching
      - Interpretarea viselor
      - Morfopsihologie
      - Numerologie
      - Simbolistică
      - Tarot
  • Ezoterism
  •   - Alchimie
      - Călătorii astrale
      - Fizica cuantică
      - General
      - Magie
      - Metafizică
      - Rozicrucienii
      - Societăți secrete
      - Spiritism
  • Filozofie
  • Inițiere spirituală
  •   - Copiii cei noi
      - General
  • Inspirație divină
  • Învățături spirituale
  •   - Astrologie
      - Feng Shui
      - General
      - Mudra-e și Mantra-e
      - Tao
      - Șamanism
      - Știință
      - Zen
      - Yoga
  • Maeștri spirituali
  •   - Edgar Cayce
      - General
      - Gurdjief
      - Jakob Lorber
      - Kahlil Gibran
      - O. M. Aïvanhov
      - Osho
      - Masaru Emoto
      - Paulo Coelho
      - Ramana Maharshi
      - Rudolf Steiner
      - S. N. Lazarev
  • Mister
  •   - Anul 2012, 2013 și după ;-)
      - Civilizații dispărute
        - General
        - Atlantida
      - Conspirații
        - General
        - Jan van Helsing
      - General
      - Montauk
      - OZN-uri
      - Piramide
  • Muzică pentru suflet
  •   - Gheorghe Iovu
      - Frederic Delarue
  • Prosperitate și succes
  •   - Bani
      - General
      - Prosperitate
      - Succes
  • Psihologie
  •   - Autism
      - Constelații familiale
      - General
      - Hipnoză
      - Limbajul trupului
      - Metoda José Silva
      - NLP
      - Parenting
      - Psihogenealogie
      - Psihoterapie
      - Puterea cuvintelor
      - Puterea gândului
  • Religie
  •   - Budism
        - Dalai Lama
        - General
        - Hinduism
        - Învățături din Tibet
      - Creștinism
        - Apostoli
        - Arsenie Boca
        - Calendare
        - Evanghelii
        - General
        - Iisus Hristos
        - Învățături ale părinților români
        - Muzică religioasă
        - Nicolae Steinhardt
        - Sfinți
      - General
      - Islamism
      - Iudaism (Kabbala)
      - Shintō
  • Spiritualitate
  •   - Curs de Miracole
      - Dacii
      - General
  • Terapii complementare
  •   - Acupunctură
      - Aromaterapie
      - Atingere Cuantică
      - Ayurveda
      - Bioenergie
        - Aura umană
        - Chakre
        - Corpuri subtile
        - General
      - Cristaloterapie
      - Cromoterapie
      - EFT (Tehnici de Eliberare Emoțională)
      - Gestalt
      - General
      - Hidroterapie
      - Kinetoterapie
      - Magnetoterapie
      - Masaj
      - Meloterapie
      - Qi Gong
      - Radiestezie
      - Reflexologie
      - Reiki
      - Remediile florale Bach
      - Su Jok
      - Terapia craniosacrală (TCS)
      - Urinoterapie
  • Viața de după moarte
  •   - Entități
      - General
      - Viețile anterioare
  • Vindecare spirituală
  •   - General
      - Karma
      - Îngeri
      - Spiritele naturii
      - Theta Healing
  • Și altele...
  •   - Biografii
      - Cărți de colorat
      - Cărți pentru copii
        - General
        - Preșcolari
        - Religioase
      - Eseistică
      - General
      - Ficțiune
      - Hobby / Timp liber
      - Istorie
      - Memorii
      - Non Ficțiune
      - Poezie
      - Reviste
      - Romane
      - Suport de pahar
    - Top 50 vânzări
    - Noutăți pe site
    - Cărțile ADEVĂR DIVIN
    - În viitor
    - Lista produse
      Despre noi
    • Contact
    • Datele firmei
      Site-uri prietene
    Abraham-Hicks.com
    Despre îngeri cu Doreen Virtue
    Reiki - Aurelian Curin
    Cursuri și Terapii cu Daniela Cumpănici
    Psiholog Elisabeta Vultur
    Artist fotograf:
    portret, studio, evenimente în Brașov

    www.FotoMars.ro

     
     
    Răspunsuri la câteva probleme de actualitate - Spiritualistul în societate - Datoria de a fi fericit - Omul în organismul cosmic - Să bem elixirul vieții veșnice
    Colecția fascicule

    » Coperta
    1. Răspunsuri la câteva probleme de actualitate
    2. Spiritualistul în societate
    3. Datoria de a fi fericiți
    4. Omul în organismul cosmic
    5. Să bem elixirul vieții veșnice
    Colecția: Fascicule
    Afișat de 16146 ori.
    Cotație articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
    NeinspiratMediocruMediuBunExcelent



    •Preț raft:21.26 RON
    •Reducere:15%
    •Preț site:18.07 RON *
    Momentan indisponibil(ă)!

    În prezent nu cunoaștem dacă și când acest produs va fi în stocul nostru.
    Puteți însă să faceți precomandă și astfel veți fi anunțat(ă) atunci când acesta devine disponibil.
    Pentru aceasta trebuie să fiți autentificat(ă).
    Contact
    Descriere Cuprins Fragmente Condiții de livrare

    RĂSPUNSURI

    LA CÂTEVA PROBLEME

    DE ACTUALITATE

     

    Singura morală a sexualității: iubirea

    Un instructor, un ghid spiritual are datoria de a-i lumina de bărbați și femei în problema sexualității, știind însă că această problemă poate fi cu adevărat rezolvată ținând cont numai de particularitățile fiecărei persoane. Dorința de a impune niște reguli identice pentru toți, sub pretextul moralei, nu este ceva cumpătat, deoarece aceeași disciplină ce îi va conduce pe unii spre echilibrul, forța și adevărata spiritualitate, îi poate orienta pe alții, dimpotrivă, spre isterie, nevroză și boală. Oamenii nu au toți cerințe de aceeași natură, iar cel care nu ține cont de această realitate ajunge să predice în deșert sau să le inducă niște suferințe inutile.

    Acest fapt nu înseamnă că nu trebuie să nu ne ostenim. Dimpotrivă, la nivelul la care se află, fiecare trebuie să se străduiască să-și stăpânească forța sexuală, pentru a-și trăi iubirea într-o manieră mai frumoasă, mai nobilă, mai spirituală, fiindcă ea este singura regulă morală adevărată. Unii nu se străduiesc deloc, simțindu-se slabi și gândindu-se că vor eșua imediat. Nu este un raționament bun, deoarece nu succesul este cel mai important, ci felul de a fi cu adevărat sinceri în dorința lor de a ameliora manifestările iubirii lor. Ei vor cădea fără îndoială pe drum, dar vor fi ajutați și se vor ridica. Oricare ar fi eșecurile, esențialul constă în a nu ne opri niciodată eforturile.

    Pentru a fi stimulat însă în strădaniile sale, fiecare are nevoie de un asociat foarte puternic. Aceste asociat este idealul ce îl trăiți, un ideal de generozitate, de iubire, de lumină. Idealul este o ființă spirituală, o entitate vie care vă îndeamnă spre înalt. Astfel, toate forțele cărora nu le oferiți prilejul să se manifeste în lumea fizică slujesc la alimentarea, la întărirea acestui ideal și contribuie la realizarea sa.

    A poseda energia sexuală numai sub unicul pretext de a te supune unor reguli formulate de Biserică sau de societate se numește pur și simplu refulare. Iar refularea nu este o soluție pentru problema sexualității; refularea este refuzul de a da forței sexuale cursul ei natural, fără a avea în minte un ideal destul de puternic, capabil să efectueze o lucrare în planurile superioare pentru a canaliza și a transforma această forță. Adevărata renunțare nu trebuie să constituie o privațiune, ci o transpunere într-un alt plan. Este aceeași activitate ce continuă, dar orientată spre planurile superioare. Nu trebuie să ne privăm, nu trebuie să renunțăm, ci numai să ne deplasăm, adică să facem în înalt ceea ce făceam în lumea de jos: în loc să bem apă dintr-o mlaștină, simbolic vorbind, să bem apă dintr-un izvor pur, cristalin.

    Esențialul va consta să vă străduiți mereu, fiindcă numai astfel vă veți ameliora manifestările în orice domeniu, și în special în cel al sexualității. Trebuie să știți că actul iubirii nu este în sine nici bun, nici rău, el va fi numai ce îl veți face voi. Dacă nu ați lucrat asupra voastră înșivă pentru a vă purifica, a vă înnobila, a vă lumina, veți comunica prin acest act partenerului vostru niște boli, niște vicii, niște influențe nocive. Adevărata iubire trebuie să amelioreze totul în ființa pe care o iubiți, trebuie să o înalțe, să o întărească, să o lumineze. Numai atunci când vedeți că o ființă se împlinește datorită iubirii voastre, veți putea fi fericiți și mulțumi Cerului că ați reușit să o ajutați și să o ocrotiți.

    Drogul, o boală a sufletului

    Străduindu-se să demonstreze că nu există nici un Dumnezeu, nici o Providență, nici un Cer, nici o speranță de viață după moarte, gânditorii materialiști au negat tot ce dă sens existenței umane: realitatea sufletului și a spiritului. Ei au pretins că religia este „opiumul popoarelor” și că omului îi era suficient pentru a fi fericit să aibă hrană, o locuință, să-și întemeieze o familie și să studieze. Ce se întâmplă de fapt în realitate? Omul nu este mulțumit chiar dacă a oferit trupului său, inimii sale, intelectului său tot ceea ce ele au cerut. Zilnic, observăm aceasta peste tot. De ce nu este el mulțumit? Fiindcă a neglijat să-și hrănească sufletul și spiritul cărora le este foame și sete și cer! Iată de ce drogul, care se răspândește din ce în ce mai mult în lume, și mai ales printre tineri, constituie un avertisment. Sufletul încearcă să-și facă înțelese nevoile: el se sufocă și se folosește de drog pentru a se elibera. Trebuia să ne descotorosim de opiumul reprezentat de religie? Iată acum marijuana, heroina, cocaina...Este de preferat?

    Sufletul are nevoie de spațiul infinit, și atunci când se simte sufocat îngrădit, el caută prin toate mijloacele să evadeze. Alcoolul, drogurile fac parte din aceste mijloace fiindcă au proprietatea de a alunga sufletul din corpul fizic oferindu-i deci, cel puțin pentru o clipă, iluzia libertății și a spațiului. Neștiind cum să-și satisfacă această nevoie de evadare a sufletului, sărmanul tineret se droghează. Nu este însă o soluție, deoarece drogul este un element chimic oferit corpului. Or, nevoia de evadare vine de la suflet, nu de la corp. Drogul este un indiciu că sufletul dorește să călătorească în spațiul infinit, dar drogul nu poate satisface sufletul și, nu numai că nu îl poate satisface, dar el distruge corpul. De aceea eu nu îl recomand nimănui, indiferent de pretext. Bucuria, dilatarea, libertatea, împlinirea trebuie căutate prin niște mijloace spirituale.

    Adevărații adepți ai științei Inițiatice nu se bazează pe nimic din exterior, ei știu că Dumnezeu a pus în sinea lor toate posibilitățile, toate bogățiile, toate substanțele din toate laboratoarele. și aici trebuie să le caute. Desigur, este o activitate de lungă durată care cere niște strădanii zilnice, dar merită efortul. Hrana ce o primiți din regiunile sublime ale sufletului și spiritului vă satură pentru multe zile, pentru că în planul divin există niște elemente de o asemenea bogăție pe care, dacă reușiți să le gustați o singură dată, vă vor da o senzație de împlinire ce nu vă va mai părăsi. Nimic nu vă poate lua această senzație de imensitate și eternitate.

    De la nucleul familial la fraternitatea universală

    Fiecare familie este o celulă în acest imens organism care este corpul social. Oare cum funcționează celulele într-un organism sănătos? Ele lucrează în armonie pentru binele ansamblului. Este clar, dacă majoritatea societăților sunt bolnave, înseamnă că toate familiile constituente nu trăiesc în armonie: fiecare își are proiecte personale, interese proprii ce nu sunt în acord cu ale celorlalți, și de aici provin dezordinile, confruntările. Fiecare familie trebuie deci să devină conștientă că aparține unor ansambluri din ce în ce mai largi, până la familia planetară, lucrând pentru sănătatea organismului universal.

    Da, această conștientizare trebuie realizată deja la nivelul familiei. Fiindcă o țară este formată la bază din niște familii și ea nu va putea să-și facă auzită o voce armonioasă în concertul națiunilor, atât timp cât este purtătoarea de cuvânt a unor cereri heteroclite și discordante. De aceea familiile nu trebuie să se teamă să elimine din educația copiilor lor unele idei ce au o influență dăunătoare asupra armoniei societății. Deoarece ele îi învață pe copii să-și dorească mai presus ca orice propriul succes, propria bunăstare, chiar dacă aceasta se face în detrimentul celorlalți. Familiile sunt cele care îi obișnuiesc să îi considere pe cei de altă naționalitate, altă religie sau rasă, ca fiind inferiori sau dușmani. Nu este deci de mirare dacă mai târziu acești copii se vor manifesta ca niște adulți egoiști, limitați și intoleranți.

    Familiile nu pot fi ocrotite dacă vor trăi într-un egoism personal. Dovada: noi facem parte cu toți dintr-o colectivitate, iar dacă în această colectivitate izbucnesc tulburări, indiferent ce am face pentru a ne pune la adăpost, bunurile personale și chiar viețile noastre pot fi în pericol. Destinul familiilor este neapărat legat de cel al colectivității, iar pentru ca indivizii să fie în siguranță, viața colectivă trebuie ameliorată.

    Pentru a proteja deci cu adevărat familie, singura soluție este de a lucra pentru fraternitatea universală, iar conducătorii tuturor țărilor să înțeleagă necesitatea formării unei instanțe mondiale care să vegheze la binele tuturor. Veți spune: „Este imposibil, anumite țări nu vor accepta niciodată o autoritate deasupra celei proprii.” Eu știu tot ce mi-ați putea spune. Pentru moment, desigur, aveți dreptate, dar eu lucrez pentru viitor. Această unitate se va realiza în viitor, evenimentele îi vor determina pe oameni să vadă în acest fel lucrurile, pentru că vor înțelege toți că nu este vorba în realitate de a se supune altor oameni, pierzându-și libertatea în fața unei autorități exterioare, străine, ci să determine triumful unui ideal comun: pacea și bogăția pe întreg pământul, ce va cuprinde în mod obligatoriu ideea de fraternitate.

     

    SPIRITUALISTUL

    ÎN

    SOCIETATE

     

    Să găsim un echilibru între spiritual și material

     

    Mulți oameni își spun: „Mai întâi îmi voi rezolva toate problemele materiale și apoi voi fi liber să mă gândesc la viața spirituală”... În realitate, anii însă au trecut, și iată-i niște bătrâni ramoliți, nereușind să consacre nici măcar un minut vieții spirituale! De ce? Fiindcă raționamentul lor a fost greșit.

    Pentru a trăi viața spirituală, nu trebuie să așteptăm să ne aranjăm mai întâi treburile, fiindcă nu este, niciodată, nimic cu adevărat rezolvat, întotdeauna se găsește ceva ce scârțâie pe undeva. Este ca și cum ați încerca să redați forma rotundă unei mingi de cauciuc ce a fost înțepată: când ați reușit să o refaceți într-o parte, ea se deformează în alta.

    Aveți o meserie, dar în scurt timp v-o puteți pierde și iată-vă șomeri... Vă căsătoriți, dar după un timp nimic nu mai merge și divorțați... Aveți o casă, dar se produce ceva și trebuie să vă mutați... Iar copiii, câte griji nu ne aduc copiii: sănătatea, educația, viitorul lor! și după copii, vin nepoții..., eu v-am spus, nu se mai termină. Pentru a trăi o viață spirituală, nu așteptați punerea la punct a problemelor voastre materiale. Cu atât mai mult cu cât trebuie să o știți, datorită vieții spirituale veți găsi cele mai bune soluții pentru toate problemele voastre cotidiene, fiindcă veți deveni mai puternici, mai răbdători, mai înțelepți, mai chibzuiți.

    Bineînțeles trebuie să știți să păstrați măsura în toate. Dacă îmi veți spune: „Bun, am înțeles, îmi voi organiza viața în mod corespunzător și nu îmi voi mai risipi timpul și energiile mele în aspecte materiale, profesionale sau familiale”, vă voi răspunde că nu trebuie să exagerați, fiindcă trăiți în lume și nu o puteți ignora ca și cum nu ar exista. Dacă vă veți comporta ca un antisocial, ca un parazit, veți vegeta, veți fi o povară pentru ceilalți și nu este deloc recomandabil. Trebuie să știți să le îmbinați: activitățile lumești și viața spirituală. Există un echilibru pe care orice ființă umană care dorește să evolueze trebuie să îl găsească: cum să trăim în lume relaționând cu ea, lăsând în același timp pe prim plan esențialul: sufletul și spiritul.

    Gradul de evoluție al fiecăruia se revelă după modul în care reușește să armonizeze cele două aspecte: materialul și spiritualul, și parcă nimic nu este mai dificil. Unii sunt tentați să se cufunde în viața materială uitând de viața spirituală, în timp ce alții nu se preocupă decât de viața spirituală, neglijând viața materială. Există însă și o a treia soluție, și fiecare trebuie să o găsească pentru sine, pentru că fiecare caz este particular. În ceea ce privește fondul, bineînțeles că toți oamenii posedă aceeași natură, au aceleași nevoi, dar gradul lor de evoluție este diferit, temperamentul lor nu este același, vocația lor în această existență nu este aceeași, și fiecare trebuie să-și găsească în mod individual echilibrul fără să dorească să îl imite pe vecin. Cel care simte imboldul întemeierii unei familii nu își poate rezolva problema la fel ca acela care dorește să rămână celibatar. Cel care are nevoie de multă activitate fizică nu poate trăi la fel ca o persoană cu un comportament meditativ, contemplativ. Esențialul este ca fiecare să fie capabil să se analizeze bine pentru a-și cunoaște tendințele profunde; de îndată ce le va cunoaște, el se va strădui să armonizeze în viața sa spiritualul și materialul.

     

    Să distingem clar scopul și mijloacele

     

    Adevăratul spiritualist este cel care a înțeles în ce fel lucrează spiritul asupra materiei: el se folosește de tot ceea ce natura i-a pus dispoziție, dar în loc să îl utilizeze pentru satisfacerea propriile porniri egoiste, el pune totul în slujba unui ideal luminos, pentru sine și pentru ceilalți. Din păcate, oamenii nu lucrează încă în acest scop: ei reduc totul la propria persoană, la interesul și profitul lor, la plăcerea lor. Priviți în ce mod exploatează animalele, copacii, munții, râurile, marea... Iar dacă ar dispune într-o bună zi de niște mijloace tehnice suficiente, ați vedea ce ar face din soare, din lună sau din alte planete! Pentru a-și satisface dorințele inferioare, ei sunt gata să sacrifice tot ceea ce ar putea acapara. Ei nu ar ezita să folosească cele mai sacre revelații ale științei Inițiatice, și ar bate chiar la poarta Domnului pentru ca El să îi ajute în comerțul lor clandestin și în nebuniile lor.

    Ei bine, da, trebuie să înțelegem: a fi spiritualist nu însemnă numai să ne rugăm, să medităm și să fim pasionați de științele ezoterice, ci să deslușim limpede mobilele și interesele ce ne împing spre aceste activități. Esențialul constă în scopul pe care căutați să îl atingeți! Dacă folosiți rugăciunea și puterea gândului, așa cum preconizează atâtea cărți periculoase, numai pentru a vă satisface dorințele arzătoare: să reușiți în afaceri, să obțineți iubirea cuiva, vă comportați astfel ca materialistul cel mai primitiv, și în anumite cazuri, ca un criminal. Necredinciosul, ateul care sparge pietre pentru a ajuta un sărac să-și construiască casa este un spiritualist mult mai autentic decât voi!

    Pentru a deveni un adevărat spiritualist, trebuie să rezolvi, o dată pentru totdeauna, problema scopurilor și a mijloacelor, fiindcă aici apar toate confuziile, toate iluziile. Ce se întâmplă cu toți acei spiritualiști care vor să-și mobilizeze capacitățile psihice cele mai prețioase pentru a-și atinge scopurile cele mai egoiste și materialiste? Credeți că își dau seama de această situație? Nici vorbă! Ei nu s-au întrebat niciodată: „Oare cum ne comportăm? Ce căutăm?” Trebuie să apară cineva să îi scuture și să le spună: „Iată, prietene, ținta ta! Este Infernul. Iar mijloacele? Ei bine, Domnul, îngerii, știința, arta, religia...” Da, toate aceste lucruri sfinte te fac să cazi în Infern.

    Vă este limpede, acum: ceea ce trebuie să conteze pentru voi este scopul, direcția, motivul pentru care faceți lucrurile. Fie că mâncați, că respirați, că vă plimbați, că lucrați, că iubiți, că studiați, faceți-le având ca scop să consacrați toate avantajele obținute pentru binele întregii lumi.

    Să luăm ca exemplul chiar studiile. Oamenii studiază din ce în ce mai mult, perioade din ce în ce mai lungi de timp, pentru a dispune de cât mai multe mijloace. Dar în slujba cui pun ei aceste cunoștințe? Câți dintre ei își conștientizează responsabilitățile, spunând: „Oare prin aceste cunoștințe îi ajut pe ceilalți, oare le fac bine sau profit numai eu?” Cei mai mulți se folosesc de această cunoaștere pentru a face pe grozavii, a se îmbogăți și a-i înlătura pe alții din calea lor. Foarte puțin se vor gândi la cum o pot folosi pentru a deveni niște binefăcători ai omenirii.

    Acum, depinde deci de voi ce decizie luați. Vreți să deveniți niște materialiști care se folosesc de resursele spirituale pentru a-și aranja afacerile sau niște adevărați spiritualiști care doresc să-și pună tot ceea ce posedă: calitățile, însușirile, forțele, în slujba spiritului?

     

     

    DATORIA

    DE A FI

    FERICIțI

     

    Fiți stăpâni pe fericirea voastră

    De ce este atât de dificil să găsim fericirea? Fiindcă o așteptăm.

    Observați-vă și veți vedea: așteptați să întâlniți marea iubire, așteptați bogăția, mărirea, iar dacă ele nu apar, sunteți nefericiți. Unii vor consulta chiar și niște clarvăzători, niște astrologi care le vor spune: „Ba da, iubirea va veni, succesul va veni...În șase luni, într-un an, când va exista un anumit tranzit al planetelor, o anumită conjuncție, veți vedea, totul se va schimba.” Iată-i deci liniștiți, regăsindu-și speranța și continuând să aștepte.

    Ei bine, nu, fericirea nu este ceva ce apare sau nu dintr-odată din exterior. Fericirea este o stare de conștiință ce depinde de înțelegerea noastră corectă a lucrurilor. Nu trebuie să ne închipuim că venim pe pământ pentru a trăi lipsiți de probleme, în plăceri, în belșug. Am venit pe pământ pentru a învăța și a ne perfecționa. Or, cum să ne perfecționăm dacă nu ne confruntăm zilnic cu noi probleme de rezolvat? Iată, lucrurile trebuie să fie clare: pământul este o școală și, ca în toate școlile, numai cei care învață și progresează pot fi fericiți. Nu mai așteptați deci ca fericirea să apară din exterior sub forma unor întâlniri sau a unor condiții propice. Fericirea reală, definitivă, nu poate veni decât din noi, din felul nostru de a considera lucrurile.

    Faceți o experiență: vorbiți cu persoanele care au anumite avantaje materiale la care visați atât de mult, ele vă vor mărturisi că nu sunt fericite din această cauză. Sau dimpotrivă, dacă sunt fericite, este pentru că ele posedă deja ceva în inima, în sufletul lor, niște elemente ce le permit să-și aprecieze situația, și ele vor fi deci la fel de fericite în niște împrejurări ce vă par mai puțin demne de invidiat. De altfel, de câte ori nu s-a constatat: puși în niște situații identice, oameni diferiți nu reacționează toți în același fel.

    Să luăm un exemplu pur și simplu banal din viața zilnică: un blocaj de circulație. Priviți reacțiile automobiliștilor: unul se enervează, claxonează și își înjură vecinii; altul citește ziarul sau ascultă radioul; un altul vorbește cu însoțitorul său sau își îmbrățișează iubita. În sfârșit, un altul – este însă un caz mult mai rar - profită de acest moment de pauză pentru a se liniști, a se armoniza, a pătrunde în sine, a se lega de Cer și a-și trimite iubirea și lumina tuturor ființelor de pe pământ.

    La fel se întâmplă în majoritatea împrejurărilor vieții. În mintea noastră trebuie deci să punem lucrurile la punct. Gândul nostru este cel care acționează asupra stărilor noastre de conștiință. Cu o judecată corectă, cu o bună filosofie, putem deveni stăpânii fericirii noastre. Acolo unde alții se enervează, se macină și otrăvesc viața oamenilor din jur, dimpotrivă, voi vă întăriți, vă îmbogățiți, și datorită experiențelor voastre puteți apoi să vă ajutați anturajul prin sfaturile voastre, prin atitudinea, strălucirea voastră, și uneori chiar prin simpla voastră prezență: prin forța, lumina și pacea ce vor emana din voi.

    Să vă fie foarte clar: să nu așteptați în mod pasiv ca fericirea să vă vină din exterior. Dimpotrivă, depinde de voi să acționați și să aplicați metodele ce vă vor permite să transformați necazurile în bucurii, eșecurile în succese.

     

    Încercările vieții: o provocare

     

    Ce îi obligă pe alpiniști să escaladeze piscuri din ce în ce mai înalte și din ce în ce mai greu accesibile? Ce îi obligă pe sportivi să înoate, să alerge, să se rotească din ce în ce mai repede? Ce îi obligă pe jucătorii de șah să se gândească ore întregi înainte de a muta un pion pe tabla de șah? Nimic. Ei înșiși își impun aceste eforturi, aceste probleme, aceste isprăvi. și ce bucurie pentru ei de fiecare dată când obțin o victorie!

    Oamenii au inventat astfel o mulțime de activități, de jocuri și competiții de tot felul! Aceasta dovedește că ei simt în profunzimea ființei lor nevoia de a merge mereu mai departe, mai sus, de a se autodepăși. Dar de ce nu se gândesc ei că ar trebui să aplice și în viața zilnică aceste calități de rezistență, de orientare sau inteligență ce trebuie să le dovedească în cazul unor jocuri sau competiții? De ce în acest caz ei se plâng mereu că au niște eforturi de făcut?

    Multe jocuri practicate în zilele noastre au fost inventate cu secole în urmă de către Inițiați. Majoritatea dintre ele s-au transformat cu trecerea timpului, dar acum se observă îndeosebi numai aspectul exterior, sensul lor profund pierzându-se. Aceste jocuri au fost concepute de Inițiați după imaginea vieții, ele erau transpunerea unor probleme ce le avem toți de rezolvat zilnic; fiindcă există o lege absolută: sub o formă sau alta, regăsim aceleași fenomene în diferitele planuri, fizic, psihic și spiritual.

    și cum jocurile sunt o imagine a problemelor ce le întâlnim în viață, de ce să nu considerăm aceste probleme ca niște jocuri? În loc să vă simțiți copleșiți, iritați de cea mai măruntă dificultate, spuneți-vă: „Iată încă o ocazie de a mă exersa, să vedem cum voi reuși.” Studiați bine natura încercării ce o aveți de înfruntat și lansați-vă niște provocări personale. De exemplu: „Nu mă voi opri înaite de a atinge ținta...Voi duce cu răbdarea această povară...Voi învinge acest obstacol...Voi naviga pe această mare dezlănțuită și nu mă voi scufunda...Vreau să părăsesc regiunea prafului și a norilor pentru a atinge cel mai înalt vârf: acolo voi respira aerul pur și voi privi mereu soarele...” Da, aceste sunt niște provocări ce vi le puteți pune din când în când vouă înșivă, așa cum fac sportivii, și veți vedea că încercările vieții vi se vor părea mai ușor de suportat.

    Înțelegeți-mă deci bine: fericirea nu înseamnă posibilitatea de a trăi fără încercări, fără obstacole, fără suferințe. Acestea sunt niște iluzii, niște fantasmagorii! Fericirea înseamnă să fii capabil să străbați încercările fără a capitula și a ieși din ele mai bogat și mai puternic. Da, din izbânda asupra încercărilor vă extrageți fericirea.

     

    Exploatați-vă bogățiile spirituale

    Întreaga lume dorește pacea, libertatea, fericirea. Se poate spune chiar că mulți oameni le doresc pentru alții. Prea puțini știu însă unde să le găsească și cum să le realizeze, și astfel, cei mai mulți sunt nefericiți și îi fac și pe alții nefericiți, în ciuda acestor minunate dorințe.

    Există o singură modalitate de a găsi fericirea, cea de a acorda prioritate vieții interioare în fața achizițiilor exterioare. Desigur, mulți vor spune că știu: „Banii nu aduc fericirea.” Ei știu că nici bunurile materiale, nici faima nu aduc fericirea, dar se comportă ca și cum nu ar cunoaște toate acestea. Îi vedem în continuare preocupați să se instaleze în materie. De aceea, chiar dacă reușesc, nu numai că ei nu vor fi fericiți, dar îi vor face și pe alții nefericiți.

    Se face atât tărăboi în jurul reușitei materiale! Atât timp cât se va acorda multă considerație tuturor celor care au reușit financiar, social, prezentându-i peste tot în ziare, la radio, la televiziune, vom auzi la alții, mai puțin favorizați, sentimentul de a fi inferiori, de a nu fi interesanți, ceea ce antrenează neapărat gelozia, invidia, ura.

    Eu nu vreau să afirm că trebuie să renunțăm complet la reușita socială, nu, eu vreau să spun că, dacă s-ar arăta oamenilor că este mai important să-și exploateze bogățiile lor interioare, societatea s-ar schimba în bine. Mai întâi, fiindcă ar exista mai multă generozitate. Cum vreți ca niște oameni care își concentrează toate strădaniile spre reușita lor socială pot fi cu adevărat generoși? Ei simt că nu posedă cu adevărat ceea ce le aparține, că se află la bunul plac al evenimentelor sau a relei voințe a unor oameni mai activi și mai abili ca ei; atunci, este normal ca ei să ezite să împartă cu alții ce le este frică să piardă. și nu numai că vor le împărți, dar vor face totul să le păstreze, chiar dacă vor fi siliți să devină egoiști, necruțători, cruzi. În timp ce, cel care a lucrat pentru a dobândi niște bogății spirituale va fi mereu gata să le împartă cu alții: el știe nu numai că nu va pierde nimic, dar că se va îmbogăți și mai mult ajutându-i pe alții.

    Oamenii au nevoie de modele pentru a le imita. Când văd pe cineva distingându-se prin capacitățile, succesele sale, ei își doresc să îi semene. Atenție, deci, dacă superioritatea voastră constă în a avea mai mulți bani, mai multă putere, mai multă glorie, nu sunteți un model bun, fiindcă îi veți antrena pe oameni pe o cale în care ești mereu împins să îi domini pe alții, să îi umilești, să îi înlături. În timp ce, dacă arătați superioritatea calităților voastre spirituale, bunătatea, înțelepciunea, stăpânirea de sine, noblețea, generozitatea, puritatea, abnegația...nu numai că veți simți că vă aparțin cu adevărat și vă permit să faceți față tuturor situațiilor dificile, dar îi veți ajuta și pe alții să pășească pe calea cea bună și să găsească fericirea. Toți au nevoie de niște modele. Nu niște modele de reușită materială, ci unele modele ce îi vor ajuta să-și conștientizeze adevăratele lor bogății, bogățiile inimii, ale sufletului și spiritului.

     

     

    OMUL

    ÎN ORGANISMUL

    COSMIC

    Să restabilim contactul cu viața universală

     

    Mulți oameni trăiesc cu impresia că au fost aruncați în lume ca într-un mediu ce le este străin și chiar ostil! De ce? Pentru că au pierdut contactul cu natura. Ei nu mai simt acea prietenie, acea bunăvoință a tot ce există din jurul lor: pietrele, plantele, animalele, soarele, stelele...Chiar când se află la adăpost, acasă, ei sunt neliniștiți, tulburați. Ei se simt amenințați chiar și în timpul somnului. Este o impresie subiectivă, deoarece, în realitate, nimic nu îi amenință atât de mult; în interior însă ceva s-a măcinat și ei nu se mai simt ocrotiți. Trebuie să restabilească deci contactul cu viața universală pentru a-i înțelege limbajul și a lucra în armonie cu ea.

    Întreaga natură vorbește, tot ce există în univers posedă o manieră specifică de exprimare. Problema constă în a lucra asupra capacităților noastre de percepție pentru a înțelege toate manifestările naturii și formele limbajului ei, dar și a găsi în noi înșine niște mijloace de exprimare pentru a ne adresa ei sau a-i răspunde. Pentru că natura este vie și inteligentă. Da, inteligentă, inteligența nu este numai o caracteristică a omului. Eu știu că unii admit foartea greu așa ceva, dar trebuie să o știe: pe măsură ce ne schimbăm părerea despre natură, ne modificăm destinul. Natura este corpul Domnului. Dacă ne gândim că ea este moartă și proastă, ne micșorăm viața în noi, iar dacă ne gândim că este vie și inteligentă, că pietrele, plantele, animalele, stelele sunt vii și inteligente, introducem deopotrivă viața în noi. și fiindcă natura este vie și inteligentă, noi trebuie să fim foarte atenți, respectuoși față de ea, apropiindu-ne de ea cu un sentiment sacru.

    Mulți dintre voi gândesc: „Ce importanță are dacă acționez față de natură cu respect sau nu! Pentru ea nu contează dacă îi fac bine sau rău”. În realitate, dacă trebuie să respectați natura, nu o faceți atât de mult pentru ea, ci pentru voi. Dacă sunteți atenți cu pietrele, cu plantele, cu animalele și oamenii, și chiar cu obiectele înconjurătoare, vi se devoltă conștiința vieții, se aprofundează și vă îmbogățiți cu toată această viață ce respiră și vibrează în jurul vostru. Fără îndoială, nu v-ați gândit niciodată la așa ceva, de aceea vă simțiți deseori dezorientați, neliniștiți, neîmpliniți. Vreți să ieșiți din această situație? Gțndiți-vă că sunteți legați de forțele și entitățile luminoase ale naturii și că vă puteți împărtăși lor. Această comuniune neîntreruptă zi de zi cu o mulțime de creaturi este adevărata viață. Veți spune: „Cum să o facem?” Prin iubire. Nu există alt mijloc decât iubirea. Dacă iubiți natura, ea va vorbi cu voi, fiindcă și voi sunteți o parte din natură.

    Bineînțeles, este nevoie de o întreagă pregătire pentru a atinge această stare de conștiință. Dar în ziua în care veți reuși, vă veți simți în lumină și pace, ocrotiți de Mama Natură care vă recunoaște drept copilul ei, vă îndrăgește, vă ia în brațele sale, vă dă din bucuriile ei...Nu știți nici măcar de unde vă vin aceste bucurii, dar sunteți fericiți, ca și cum cerul și pământul v-ar aparține.

     

    Lucrarea cu spiritele naturii

    De la pământ la soare și mai departe, întreg spațiul este populat de creaturi. Cele patru elemente, pământul, apa, aerul și focul sunt locuite. Aceste creaturi sunt menționate în tradițiile din întreaga lume. Desigur, ele nu se prezintă poate așa cum au fost descrise de fiecare religie sau cultură, dar ele există, iar noi putem intra în legătură cu ele, determinându-le să participe la lucrarea noastră pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu.

    Când mergeți în natură, încercați să conștientizați prezența tuturor acestor spirite ce o populează și care existau cu mult înainte de apariția omului pe pământ; legați-vă de ele, vorbiți-le, încântați-vă în fața frumuseții lucrării pe care o înfăptuiesc în lacuri, râuri, păduri, munți, nori etc...Atunci, ele vor fi fericite, se vor împrieteni cu voi și vă vor oferi niște cadouri: vitalitatea, bucuria, inspirația...Puteți merge și mai departe. Cereți acestei mulțimi de spirite existente și care contribuie prin activitatea lor la viața naturii să ajute pe toți cei care lucrează pentru iubire, lumină și pace: pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.

    Chiar când mergeți la malul mării, să știți că acolo mai există și alte lucruri de făcut decât să vă întindeți ore în șir pe nisip, lăsându-vă gândul să zboare. Adresați-vă spiritelor apei și spuneți-le: „și voi puteți face ceva pentru binele omenirii: încercați să îi influențați pe toți care vin să se scalde și pe toți care călătoresc cu vaporul, inspirați-le dorința de a se ameliora. Voi aveți niște puteri și, dacă insistați, ei vă vor asculta în final. Haideți, la treabă!”

    Spiritelor naturii le place să li se dea de lucru, dar ele nu se preocupă niciodată de scopul bun sau rău, benefic sau malefic, al acelei lucrări. Oricine ar fi cel care le dă o sarcină, ele o execută, se supun pe deplin voinței superioare care a reușit să le domine. De aceea mulți magicieni și vrăjitori le folosesc pentru niște activități îngrozitoare: spiritele naturii ascultă pentru că așa sunt ele făcute, ele nu au nici o conștiință morală, ele împlinesc la fel binele și răul. știind aceasta, oamenii trebuie să fie vigilenți și să învețe să le direcționeze numai în vederea unei lucrări divine.

    Vă închipuiți că numai niște oameni îi pot ajuta pe alți oameni, putându-i ajuta printr-o acțiune politică, economică, socială. Nu, în acest organism viu și conștient care este natura și căruia îi aparținem, o mulțime de entități sunt pregătite să contribuie la evoluția omenirii. Pământul, apa, aerul și focul, cele patru elemente au jurat în fața Divinității să îi ajute pe toți care lucrează să devină niște creaturi ale păcii, armoniei și frumuseții.

    De acum înainte, oriunde v-ați plimba în natură, gândiți-vă să vă adresați tuturor ființelor care locuiesc în grote, în arbori, în râuri, în lacuri, și chiar în soare și stele: cereți-le să participe la venirea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Într-o bună zi, miliarde de spirite vor începe să lucreze asupra inimilor și a creierelor oamenilor, iar Cerul va recunoaște în voi un ziditor al noii vieți, un izvor, un fiu al Domnului.

     

    Un salut adresat creației

    Mâinile noastre sunt ca niște antene ce au posibilitatea să capteze niște curenți de forțe, dar și a-i proiecta. Unii vor spune: „Dar așa ceva este îngrozitor, este magie!” Da, este magie. Tot ceea ce facem este magie. Magii sunt cei care știu să-și folosească mâinile pentru a primi niște forțe sau a le proiecta, pentru a le reține sau a le orienta, pentru a le amplifica sau a le micșora. Nu trebuie să ne înspăimântăm, deoarece Creatorul ne-a înzestrat mâinile cu anumite puteri.

    Dacă am ști să observăm, am recunoaște în anumite gesturi ale vieții zilnice o urmă a acestei științe milenare referitoare la mâinile și puterile lor. În toate țările, oare ce fac oamenii când se întâlnesc sau se despart? Ei ridică brațul pentru a saluta sau își strâng mâna. Mâna folosește deci ca mijloc de emisie și de recepție între oameni. De aceea trebuie să fim atenți în mod special în privința celor transmise prin intermediul mâinii. Dacă trebuie să ne salutăm, este pentru a ne face bine, a ne oferi mutual ceva bun. Este inutil să ne salutăm sau ne strângem mâna în mod mecanic, fiind neglijenți, distanți, închiși. Pentru cel care are conștiința trează, acesta este un gest extrem de semnificativ și operant prin care el poate încuraja, consola, însufleți creaturile, oferindu-le multă iubire. Salutul trebuie să devină o adevărată comunicare de idei, să fie puternic, armonios, viu.

    Mâna nu constituie numai un mijloc de a intra în legătură cu oamenii, ea este deopotrivă o modalitate de a intra în contact cu natura. Când deschideți dimineața fereastra sau ușa, obișnuiți-vă să salutați întreaga natură, copacii, cerul, soarele, ridicați mâna sau cel puțin mâna voastră eterică și spuneți „bună dimineața” întregii creații. Veții întreba: „Oare este folositor? Ne ajută la ceva?” Da, este important să începeți ziua printr-un gest primordial: să vă legați de izvorul vieții. Ca răspuns la salutul vostru, întreaga natură vi se va deschide, ea vă va trimite niște forțe pentru întreaga zi.

    Este timpul să înțelegeți că aveți o lucrare de înfăptuit cu ajutorul gândului vostru, cu iubirea voastră, pentru ca natura să vi se deschidă. Încercați: când vă apropiați de un lac, de o pădure, de un munte, opriți-vă o clipă și trimiteți-le un semn cu mâna. Veți simți în interior ceva echilibrându-se, armonizându-se, și multe neguri vi se vor risipi, pur și simplu fiindcă v-ați hotărât să salutați natura vie și creaturile care o locuiesc. Atingeți numai cu iubire o piatră, ea nu va mai rămâne la fel, ea vă va accepta, va vibra la unison cu voi,vă va iubi deopotrivă.

    Bineînțeles! Totul este viu pe pământ, și depinde de voi să știți cum să lucrați pentru ca această viață să ajungă la voi. În ziua în care veți fi în stare să întrețineți o legătură conștientă cu întreaga creație, veți simți cum adevărata viață va pătrunde în voi.

     

     

    SĂ BEM ELIXIRUL

    VIEțII VEșNICE

     

     

    Nutriția

    Vegetarismul

     

    Problema regimurilor alimentare merită desigur să fie luată în considerație, fiindcă este necesar să ne alegem felul de hrană. Există din ce în ce mai multe cărți ce tratează acest subiect, dar pe mine mă interesează mai mult felul în care trebuie să ne hrănim. De aceea eu nu vă voi vorbi despre dietetică. Vă voi spune numai că eu recomand vegetarismul și o alimentație sănătoasă: să evitați alcoolul, produsele tratate chimic și orice fel de excese. De la un timp, medicii occidentali își exprimă neliniștea constatând că oamenii comsumă prea mult zahăr, prea multă sare, prea multe grăsimi.Trebuie să fiți prudenți, cumpătați, atâta tot. Iată de ce eu nu îi aprob nici pe cei care pretind că ar trebui să ne hrănim numai cu produse cereale sau numai cu fructe, numai cu legume crude, să nu bem niciodată un strop de vin, de ceai sau de cafea. Nu, este prea exagerat.

    Să revenim acum la problema vegetarismului. Omul din zilele noastre, îndeosebi cel occidental, ar avea posibilitatea să se hrănească fără să masacreze o mulțime de animale nevinovate. Creșterea animalelor pentru a te hrăni cu ele constituie nu numai o dovadă de cruzime, dar și un rău făcut ție însuți.

    Diferența dintre hrana bazată pe carne și cea vegetariană constă în cantitatea de raze de soare conținută de fiecare. Fructele și legumele sunt atât de impregnate de lumina solară încât putem spune că sunt o condensare a luminii. Atunci când mâncăm un fruct sau o legumă, absorbim în mod indirect lumina solară și această lumină lasă foarte puține resturi în noi. Carnea este însă mult mai săracă în lumina solară, de aceea ea putrezește repede; or, ceea ce putrezește repede nu este bun pentru sănătate. Mulți medici recunosc acum binefacerile vegetarismului.

    Nocivitatea cărnii mai are însă o cauză. Animalele simt pericolul atunci când sunt duse la abator, le este frică, ele înnebunesc. Această frică produce o dereglare în funcționarea glandelor lor, iar ele secretă atunci o otravă pe care omul o absoarbe prin hrană.

    În sfârșit, trebuie să știți că animalele au un suflet, deși nu este asemănător celui omenesc, acest suflet există, și cel care a mâncat carnea unui animal lasă ca sufletul acestuia să pătrundă în el; fiindcă împreună cu carnea, el absoarbe deopotrivă și sângele, iar sângele este vehiculul sufletului, acest lucru trebuie să îl cunoașteți. Or, sufletul unui animal, oricât de drăguț, de blând ar fi acesta, rămâne un suflet animal, adică un suflet inferior sufletului uman. Veți spune că există oameni mai răi decât cele mai feroce animale. Ah, o știu foarte bine, dar este o altă problemă: în măsura în care o entitate a coborât în corpul unui om, ea a primit un suflet uman și aparține unui regn al evoluției. În acest caz, eu vă explic numai că, dacă mâncați carne, prezența sufletului animal în voi se manifestă ca o voință orientată împotriva voinței voastre, opunându-se deci evoluției voastre. În ceea ce privește peștele, este ceva complet diferit, iar vegetarienii sunt sfătuiți să consume pește.

    Vegetarismul și hrana cea mai sănătoasă și de cea mai bună calitate nu îi vor împiedica însă niciodată pe oameni să devină răi, vicioși, dorind să distrugă întreaga lume. Hrana nu este decât un mijloc. Viața psihică are însă cea mai mare valoare; faptul că ne hrănim cu un anumit aliment are o însemnătate secundară. Numai cel care s-a decis să înfăptuiască o lucrare cu sine însuși poate găsi în hrană elementele ce vor contribui să îi alimenteze ființa cu adevărata viață.

     

    Nutriția considerată ca o yoga

     

    Mulți oameni se plâng de ritmurile trepidante ale vieții, de aerul poluat, de hrana contaminată cu produse toxice! Este adevărat, ei au această motivație. Trebuie să constate totuși că multe anomalii provin din felul în care se hrănesc, de condițiile în care o fac. Aici sunt multe lucruri de îndreptat. O bună nutriție nu depinde numai de calitatea alimentelor: felul în care luăm în considerare hrana, starea interioară în care mâncăm, sunt esențiale. De aceea, eu v-am spus deseori că nutriția trebuie să fie considerată ca o yoga.

    Hrana presupune introducerea în organism a unor materiale ce vor pătrunde nu numai în construcția corpului nostru fizic, dar și în cea a corpurilor noastre subtile. Acest act repetat zilnic, de mai multe ori pe zi, este neapărat necesar să fie împlinit într-o stare de pace și armonie, mâncând în liniște: nu numai că nu trebuie să vorbim, dar să fim deopotrivă atenți să nu facem nici zgomot cu tacâmurile.

    A nu face zgomot și a tăcea nu este însă de ajuns, chiar tăcând putem mânca în aceeași atitudine interioară și dacă am vorbi: suntem copleșiți de niște griji, de niște invidii, și astfel nu înfăptuim o lucrare reușită asupra noastră înșine. Liniștea este o condiție ce pregătește terenul pentru o lucrare interioară, meditația asupra bunătății infinite a Domnului care a pus atâtea binefaceri în hrană.

    Hrana înseamnă niște forțe, niște materiale ce nu vin neapărat din pământ, ci din soare și întreg universul. Ele ajung la noi pline de viața cosmică și este important să le primim conștientizând că vor forma substanța corpurilor noastre fizic și psihice. Trebuie să fim deci foarte vigilenți, astfel ca această hrană impregnată cu viața universală să se impregneze și de cuvintele, sentimentele noastre. Cel care se hrănește într-o stare de nervozitate, nutrind tot felul de gânduri obscure împotriva unora sau altora, nu știe că este pe cale să impregneze alimentele cu niște particule otrăvite și că, absorbindu-le, el se otrăvește deopotrivă.

    Da, o masă poate fi considerată ca un exercițiu de yoga. Trebuie să fim conștienți, treji, respectuoși, plini de iubire și recunoștință față de hrană. În acea clipă, întreg organismul este pregătit să o primească într-o astfel de manieră încât ea însăși, la rândul ei, se deschide și ne oferă energiile sale cele mai subtile, aceste raze de soare a căror condensare este.

    Luând alimentele în mâini, atingându-le, gândiți-vă să le impregnați cu iubirea voastră, vorbiți-le în sinea voastră, spuneți-le: „Eu vă iubesc, vă apreciez pe voi, purtătoare ale vieții Domnului, eu cunosc bogăția ce o posedați. Am o întreagă familie de hrănit: milioane și milioane de locuitori există în mine, celulele mele. Fiți, deci, amabile, oferiți-le această viață.” Astfel, dacă vă obișnuiți să vorbiți în liniște hranei, ea se va transforma în forțe, în lumină, fiindcă ați știut să vă împărtășiți diin chintesența Domnului.

    Pentru a primi toate binefacerile hranei, trebuie să căutăm să extragem din ea elementele luminii și veșniciei, și tocmai în acest caz gândul are un rol de jucat. Astfel, o rază foarte puternică reușește să pătrundă până în inima materiei pentru a elibera energiile cele mai subtile, trimițându-le în toate centrele din noi ce le vor distribui mai departe în organism. Numai vibrațiile intense ale luminii se opun proceselor bolii și ale morții, descompunerii, fermentației, dezagregării. Când lumina va birui în noi, vom deveni nemuritori. De aceea este atât de important ca, prin intermediul hranei, să învățăm să mâncăm și să bem lumina, având acea convingere absolută că primim viața divină.

     

    Regulile nutriției

    aplicate vieții psihice

     

    Inima și intelectul pot fi comparate cu niște organe pe care omul le alimentează neîncetat, așa cum își alimentează și corpul fizic. În funcție de calitatea sentimentelor și a gândurilor sale, el își întărește sau își slăbește aceste organe. Pentru a înțelege corect această virtute numită puritate, se pot folosi aceleași criterii ca în cazul nutriției. Există aceleași corespondențe, același legi.

    Cel care mănâncă și bea fără discernământ, fără măsură, își introduce în organism niște elemente ce pot provoca indigestia, greața, colicile, arsurile de stomac sau chiar otrăvirea. La fel, cel care nu se preocupă de calitatea sentimentelor, a gândurilor și a dorințelor din care se hrănește, se expune acelorași neplăceri. Contrar a ceea ce mulți cred, înțelepții care acordă o importanță deosebită purității nu sunt niște puritani fanatici: ei au constatat numai că, indifent sub ce formă, impuritățile au produs în ei niște necazuri. Iar dacă știți să vă observați, veți ajunge la aceleași concluzii.

    Când simțiți o indispoziție psihică, înseamnă că ați absorbit niște elemente impure, iar prin cuvântul „impure” trebuie să înțelegeți ceva de neasimilat de organism. Impuritățile sunt niște substanțe nocive fiindcă nu pot fi asimilate, digerate, și prezența lor în organismul psihic provoacă anumite perturbații.

    După cum știți, nu este de ajuns ca produsele să fie comestibile pentru a fi consumate fără unele măsuri de siguranță prealabile. În cele mai multe cazuri, ele trebuie să fie spălate; legumele, fructele sunt curățate de sâmburi, coaja sau pielița, iar la brânză se înlătură crusta; la peștii se elimină șira spinării, sunt cojiți, apoi curățați de oase pentru a putea fi mâncați. Gândiți-vă, nu există aproape nici un aliment să fie consumat așa cum poate fi găsit. Chiar dacă ne luăm toate măsurile de prevedere, o hrană nu va fi niciodată perfect pură. Cum reacționează atunci organismul?

    La fel cum la granițele tuturor țărilor există niște vameși care controlează mașinile și bagajele pentru a vedea dacă unii călători introduc anumite produse sau obiecte interzise, tot așa există o specie de vameși și în ființa umană care controlează hrana și elimină tot ceea ce nu intră în constituția organismului. Ei fac o selecție. Or, omul împiedică lucrarea acestor vameși, a entităților însărcinate să împlinească această lucrare, prin neglijența, inconștiența, reaua sa voință, și atunci ele permit trecerea unor elemente nocive ce încep să i se acumuleze în ființă; pentru a vorbi într-un limbaj științific, putem spune că el își slăbește „sistemul imunitar”.

    Ei bine, și sentimentele și gândurile constituie un fel de hrană, ele putând fi mai mult sau mai puțin asimilate și digerate, în funcție de gradul lor de puritate. De aceea, această alegere ce o facem pentru hrana noastră fizică, trebuie să o facem și pentru hrana noastră psihică pentru a elimina din ea elementele indigeste. Omul se hrănește cu pâine, cu frcute, cu legume, cu pește, carne etc. Ei bine, în domeniul gândurilor și al sentimentelor exxistă aceeași varietat și calitate a hranei, de la fructele abia curățate din pom până la vânatul pregătit la cuptor!

    Înainte de a le accepta, studiați deci cu atenție fiecare gând, fiercare sentiment, fiecare dorință ce vă apar. Întrebați-vă de unde vin și ce vă aduc. Dacă simțiți că ele conțin unele elemente îndoielnice, încercați să le eliminați. Ah, da, eu știu că este dificil și se observă foarte rar această preocupare la oameni. Ei înghit orice gând, orice sentiment, se desfată cu el, fără să se întrebe ce rezultate vor produce. Tocmai în acest caz trebuie să învețe să discearnă aceste diferențe, pentru că ei își construiesc corpul lor psihic cu aceste materiale.

    Veți întreba: „Cum să ne alegem însă gândurile și sentimentele? Cum să știm dacă ele sunt pure sau impure?” Este foarte ușor. Gândurile și sentimentele personale, egoiste, nu pot fi pure. Toate sentimentele și gândurile ce ne ating numai interesul fără a aduce ceva folositor și bun pentru ceilalți sunt impure. Este ușor deci să le clasificăm: lăcomia, gelozia, furia, senzualitatea, gustul puterii etc aduc niște impurități. În timp ce gândurile și sentimentele ce ne împing să facem numai ceva bun și folositor pentru ceilalți: generozitatea, răbdarea, abnegația, dreptatea, bunătatea, sacrificiul etc sunt pure.

    Iată, de acum încolo aveți un criteriu ce este foarte simplu. Evident, nu fiindcă acest criteriu este simplu înseamnă că puritatea este atât de ușor de obținut. Trebuie însă să începeți cel puțin prin a înțelege în ce constă ea; apoi o veți iubi, o veți dori, cu întreaga voastră ființă; în sfârșit, încercați să o realizați, fiindcă această lucrare asupra purității vă va aduce elixirul vieții nemuritoare.

     

    Cuvântul – „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om...”

     

    Lucrarea asupra purității înseamnă să fiți atenți la tot ce lăsați să pătrundă în ființa voastră: hrana, băuturile, aerul pentru organismul fizic, dar și gândurile și sentimentele pentru organismul psihic.

    Există în același timp ceva ce iese din gura omului și care, în funcție de natura sa, îl poate face pur sau impur, iar acest lucru este cuvântul. De aceea Iisus spunea: „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” Iar mai departe el explică: „Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule.”

    Cuvântul nu este decât un suflu, dar în măsura în care posedă puterea de a proiecta în afară tot ceea ce omul poartă în forul său interior, el îi oferă o consistență, o realitate. Pentru a minimiza răutatea unor anumite cuvinte, se spune adesea că ele sunt niște „vorbe în vânt”. Dacă oamenii ar fi clarvăzători, ei ar vedea ca în povești cum ies din gura semenilor lor niște broaște râioase, niște șerpi, niște scorpioni. Da, ca în povești, niște perle și pietre prețioase ies din gura acelora care exprimă frumusețile inimii și sufletului lor, iar niște broaște râioase, niște șerpi, niște scorpioni ies din gura oamenilor răi. Atunci, cum să nu se murdărească ei cu balele și veninul acestor apariții?

    Din punct de vedere material, omul este limitat în planul realizării. El ar dori să facă multe, dar nu poate! Cuvântul este o armă teribilă fiindcă, în mod conștient sau inconștient, el îl folosește pentru a obține niște rezultate ce i-ar fi imposibil de dobândit în alte condiții. Nu este atât de ușor să ruinezi pe cineva, să îi distrugi cariera, să îi elimini sau să îi distrugi famillia; admișțnd chiar că s-ar putea, riști să fii închis și condamnat. Dar poți arunca cu ușurință unele cuvinte la dreapta și la stânga...Atâtea tragedii au avut drept cauză câteva cuvinte, rostite sau scrise, ce au fost aruncate în mod conștient într-un moment în care se știa că vor produce cele mai mari daune. Iar în zilele noastre posibilitățile de a acționa prin cuvânt sunt nenumărate, la telefon, prin presă, la radio, la televiziune etc.


    A apărut în: 2013-03

    Fii primul care își spune opinia!

    e-Mail-ul dvs.
    Numele dvs.
    Mesajul:
     Articole de același autor, Omraam Mikhaël Aïvanhov: 
    Pentru a deveni o carte vie
    Elemente de autobiografie 1


     Cele mai noi 9 articole la ,,Maeștri spirituali“ -> ,,O. M. Aïvanhov“ 
    Pentru a deveni o carte vie
    Elemente de autobiografie 1
    Vezi toate articolele de la domeniul ,,Maeștri spirituali“ -> ,,O. M. Aïvanhov“
     Cele mai noi 9 articole la Editura: Prosveta  
    Pentru a deveni o carte vie
    Elemente de autobiografie 1
    Vezi toate articolele de la Editura: ,,Prosveta“
    Vezi toate articolele de la colecția ,,Fascicule“


    Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN

    Noutăți pe site


    Retipăriri

     
     
    Executat în 1.3176 secunde
    Sugestie: Apăsați CTRL+D pentru a adăuga acest site la favorite.