Antrenaţi-vă şi protejaţi-vă creierul :. Nicolas Franck :. Trei :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Antrenaţi-vă şi protejaţi-vă creierul
Mai multă vitalitate cerebrală

Modul de viaţă ne influenţează performanţele creierului? Zeci de studii de specialitate citate în această carte o demonstrează: împletirea activităţilor intelectuale, fizice şi sociale este cea mai bună armă împotriva uzurii cerebrale normale.

Autor: Nicolas Franck

Editura: Trei

Colecţia: Psihologie practică

Afişat de 21955 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	29.00 RON

	•Reducere:	30%
	•Preţ site:	20.30 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

CAPITOLUL 1. DEZVOLTAREA CREIERULUI

Creierul este un organ extrem de sofisticat. Organizarea sa foarte complexă, aflată la originea bogăţiei performanţelor sale, se pune în funcţiune treptat de-a lungul întregii sale creşteri. El se dezvoltă în mod esenţial înainte de naştere, dar şi în timpul copilăriei. La embrion (adică, în timpul primelor trei luni de viaţă intrauterină) schiţa creierului, care este numită tub neural, începe să se dezvolte la mai puţin de patru săptămâni după fecundarea ovulului de către un spermatozoid.

Se succed mai multe faze de dezvoltare, în timpul cărora celulele stem ajung să se multiplice cu mare viteză (în timpul ultimelor şase luni de viaţă intrauterină, 250 000 de neuroni se creează în creierul fetusului la fiecare secundă) şi să migreze la suprafaţa creierului.

Maturizarea creierului are drept urmare crearea de conexiuni între neuroni. Aceste conexiuni, care le permit să comunice, se bazează pe dezvoltarea prelungirilor, numite axoni sau dendrite. Conexiunile, sau sinapsele, permit nu numai schimbul de informaţii între neuroni, ci şi creşterea celulelor de susţinere, numite celule gliale. Aceste conexiuni contribuie şi ele, datorită tensiunilor create, la formarea circumvoluţiunilor de la suprafaţa creierului.

Treptat, creierul capătă astfel aspectul unei nuci acoperite cu numeroase şanţuri sinuoase şi ramificate. Consistenţa lui, dimpotrivă, nu se aseamănă deloc cu cea a unei nuci, ci mai curând cu a unei mase de aspic gros, cântărind în jur de 1,3 – 1,4 kilograme. Greutatea şi volumul creierului uman depind nu numai de numărul neuronilor, ci şi de cantitatea prelungirilor neuronale.

ÎN TIMPUL VIEŢII INTRAUTERINE

Chiar înainte de a avea şase luni de viaţă intrauterină, numărul neuronilor prezenţi în creierul fetus ului depăşeşte cu mult numărul ce se observă la un adult. Această diferenţă se explică prin faptul că un număr imens de neuroni şi de sinapse dispar treptat la sfârşitul vieţii intrauterine şi în timpul copilăriei. în cele din urmă, creierul adultului nu conţine „mai mult” de 100 de miliarde de neuroni, fiecare dintre ei fiind conectat la câteva mii până la 10 000 de alţi neuroni.

Eliminarea a foarte numeroşi neuroni contribuie la maturarea creierului prin menţinerea doar a celor care iau parte în mod semnificativ la transmiterea informaţiei. în anumite regiuni ale creierului, adultul are cu 40% mai puţini neuroni decât nou-născutul. Această selecţie sinaptică şi neuronală este interpretată ca permiţând creierului să nu păstreze decât circuitele care sunt uile funcţionării cerebrale şi să le suprime pe cele care nu îi sunt utile. Reţele neuronale complexe se creează astfel pe seama reţelelor mai simple pe măsură ce individul creşte şi se maturizează şi Comportamentul său devine mai complex. în timpul vieţii intrauterine, conexiunile dintre neuroni sunt într-adevăr modificate în permanenţă prin formarea sau dispariţia sinapselor. Neuronii cel mai puţin utili sau cei care sunt deterioraţi sunt eliminaţi treptat.

Consumul de produse toxice (alcool, diverse droguri şi medicamente) sau dezvoltarea anumitor boli de către mamă în timpul sarcinii pot să altereze înmulţirea celulelor stem sau să favorizeze eliminarea neuronilor, în detrimentul performanţelor creierului copilului pe cale să se nască.

În cursul anumitor perioade ale vieţii intrauterine, numite perioade critice, programul genetic responsabil de dezvoltarea creierului este deosebit de sensibil faţă de efectele mediului înconjurător. Perioada care precedă naşterea (perioada prenatală) este în mod special sensibilă la modificările mediului în care trăieşte mama. Expunerea mamei la un mediu stresant în timpul perioadei prenatale poate atrage după sine alterarea dezvoltării creierului la fetus, favorizând ulterior apariţia tulburărilor de memorie legate de vârstă.

Consecinţele unui stres înainte de naştere au fost studiate pe animal. Supunerea la stres a femelelor de şobolan gestante diminuează capacitatea creierului puilor ce se vor naşte de a produce noi neuroni (în special la nivelul unei regiuni numite hipocamp, care este implicată în mod deosebit în memorare şi în reamintirea oricărei informaţii păstrate în creier, precum şi în capacitatea de a găsi repere în spaţiu) în timpul întregii existenţe a animalelor. Această anomalie are drept consecinţă întârzieri în învăţarea deprinderilor (care se exprimă, de exemplu, în probe de tip labirint acvatic). Aceste animale suferă, de asemenea, de o gestiune anormală a stresului (care se exprimă prin secreţia excesivă a unui hormon de stres numit cortizol), care ar putea fi cauza anomaliilor observate la nivelul hipocampului.

Cu toate acestea, este bine să notăm că efectele stresului prenatal sunt în mod potenţial reversibile datorită anumitor modificări ale mediului înconjurător în care este plasat puiul de şobolan după naştere. într-adevăr, manipularea genetică a puilor de şobolan în primele săptămâni de viaţă s-a dovedit eficientă în diminuarea efectelor dăunătoare ale stresului prenatal. în ciuda caracterului său relativ punctual, această manipulare are consecinţe care pot fi observate pe termen lung, deoarece acestea se exprimă până la sfârşitul vieţii individului. Pe scurt, un stres care intervine în cursul dezvoltării atrage după sine anomalii ale secretării unui hormon, cortizolul (via ceea ce se numeşte o hiperactivitate a axei corticotrope), care conduc, la rândul lor, la o diminuare a capacităţii individului de a produce noi neuroni, sporind astfel, ca urmare, riscul problemelor de memorie legate de îmbătrânire. Invers, producţia de noi neuroni este favorizată de experienţele de viaţă bogate şi de absenţa stresului pre- sau postnatal.

Nu este absurd să extrapolăm la fiinţa umană aceste rezultate obţinute la animal. Ele arată importanţa grijii purtate de către mamă la sfârşitul sarcinii, apoi nou-născutului, şi lasă să se înţeleagă că acest fapt poate juca un rol în prevenirea tulburărilor psihice sau a tulburărilor de memorie cauzate de vârstă.

CAPITOLUL 2. CUM ESTE STRUCTURAT CREIERULŞI CUM FUNCŢIONEAZĂ EL?

Unde sunt situaţi neuronii în şi cum comunică aceştia între ei?

Creierul regrupează regiuni având caracteristici diferite, fiecare dintre ele jucând un rol determinant în gândire şi în comportament. Neuronii (cel puţin corp ii celulari, adică partea centrală a celulelor, în afară de prelungiri) sunt plasaţi în substanţa cenuşie (sau cortex), care este situată la suprafaţa creierului, precum şi în nucleii cenuşii centrali, în vreme ce prelungirile se întind în substanţa albă, localizată sub cortex (figura 1).

Structura cortexului se realizează în principal în ultimele şase luni de viaţă intrauterină. în regiunile cele mai evoluate (adică la nivelul lobilor frontali, parietali şi occipitali, a se vedea figura 2), cortexul numără mai multe straturi (a se vedea figura 3), cuprinse între meninge (membranele care învelesc

Pag. 17 – 21.

A apărut în: 2014-03

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro