4028 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Antrenați-vă și protejați-vă creierul Mai multă vitalitate cerebrală |  » Coperta | Modul de viață ne influențează performanțele creierului? Zeci de studii
de specialitate citate în această carte o demonstrează: împletirea
activităților intelectuale, fizice și sociale este cea mai bună armă
împotriva uzurii cerebrale normale. | Afișat de 21955 ori. |
| Preț raft: | 29.00 RON | |
Reducere: | 30% | Preț site: | 20.30 RON
* | |
Contact
|
CAPITOLUL 1. DEZVOLTAREA CREIERULUI
Creierul este un organ extrem de sofisticat. Organizarea sa foarte
complexă, aflată la originea bogăției performanțelor sale, se pune în funcțiune
treptat de-a lungul întregii sale creșteri. El se dezvoltă în mod esențial
înainte de naștere, dar și în timpul copilăriei. La embrion (adică, în timpul
primelor trei luni de viață intrauterină) schița creierului, care este numită
tub neural, începe să se dezvolte la mai puțin de patru săptămâni după
fecundarea ovulului de către un spermatozoid.
Se succed mai multe faze de dezvoltare, în timpul cărora celulele stem
ajung să se multiplice cu mare viteză (în timpul ultimelor șase luni de viață
intrauterină, 250 000 de neuroni se creează în creierul fetusului la fiecare
secundă) și să migreze la suprafața creierului.
Maturizarea creierului are drept urmare crearea de conexiuni între neuroni.
Aceste conexiuni, care le permit să comunice, se
bazează pe dezvoltarea prelungirilor, numite axoni sau dendrite. Conexiunile,
sau sinapsele, permit nu numai schimbul de informații între neuroni, ci și
creșterea celulelor de susținere, numite celule gliale. Aceste conexiuni
contribuie și ele, datorită tensiunilor create, la formarea circumvoluțiunilor
de la suprafața creierului.
Treptat, creierul capătă astfel aspectul unei nuci
acoperite cu numeroase șanțuri sinuoase și ramificate. Consistența lui, dimpotrivă,
nu se aseamănă deloc cu cea a unei nuci, ci mai curând cu a unei mase de aspic
gros, cântărind în jur de 1,3 1,4
kilograme. Greutatea și volumul
creierului uman depind nu numai de numărul neuronilor, ci și de cantitatea
prelungirilor neuronale.
ÎN TIMPUL VIEȚII INTRAUTERINE
Chiar înainte de a avea șase luni de viață
intrauterină, numărul neuronilor prezenți în creierul fetus ului depășește cu
mult numărul ce se observă la un adult. Această diferență se explică prin
faptul că un număr imens de neuroni și de sinapse dispar treptat la sfârșitul
vieții intrauterine și în timpul copilăriei. în cele din urmă, creierul
adultului nu conține mai mult de 100 de miliarde de neuroni, fiecare dintre
ei fiind conectat la câteva mii până la 10 000 de alți neuroni.
Eliminarea a foarte numeroși neuroni contribuie la
maturarea creierului prin menținerea doar a celor care iau parte în mod
semnificativ la transmiterea informației. în anumite regiuni ale creierului,
adultul are cu 40% mai puțini neuroni decât nou-născutul. Această selecție
sinaptică și neuronală este interpretată ca permițând creierului să nu păstreze
decât circuitele care sunt uile funcționării cerebrale și să le suprime pe cele
care nu îi sunt utile. Rețele neuronale complexe se creează astfel pe seama
rețelelor mai simple pe măsură ce individul crește și se maturizează și Comportamentul
său devine mai complex. în timpul vieții intrauterine, conexiunile dintre
neuroni sunt într-adevăr modificate în permanență prin formarea sau dispariția
sinapselor. Neuronii cel mai puțin utili sau cei care sunt deteriorați sunt
eliminați treptat.
Consumul de produse toxice (alcool, diverse droguri
și medicamente) sau dezvoltarea anumitor boli de către mamă în timpul sarcinii
pot să altereze înmulțirea celulelor stem sau să favorizeze eliminarea
neuronilor, în detrimentul performanțelor creierului copilului pe cale să se
nască.
În cursul anumitor perioade ale vieții intrauterine,
numite perioade critice, programul genetic responsabil de dezvoltarea
creierului este deosebit de sensibil față de efectele mediului înconjurător.
Perioada care precedă nașterea (perioada prenatală) este în mod special
sensibilă la modificările mediului în care trăiește mama. Expunerea mamei la un
mediu stresant în timpul perioadei prenatale poate atrage după sine alterarea
dezvoltării creierului la fetus, favorizând ulterior apariția tulburărilor de
memorie legate de vârstă.
Consecințele unui stres înainte de naștere au fost
studiate pe animal. Supunerea la stres a femelelor de șobolan gestante
diminuează capacitatea creierului puilor ce se vor naște de a produce noi
neuroni (în special la nivelul unei regiuni numite hipocamp, care este
implicată în mod deosebit în memorare și în reamintirea oricărei informații
păstrate în creier, precum și în capacitatea de a găsi repere în spațiu) în
timpul întregii existențe a animalelor. Această anomalie are drept consecință
întârzieri în învățarea deprinderilor (care se exprimă, de exemplu, în probe de
tip labirint acvatic). Aceste animale suferă, de asemenea, de o gestiune
anormală a stresului (care se exprimă prin secreția excesivă a unui hormon de
stres numit cortizol), care ar putea fi cauza anomaliilor observate la nivelul
hipocampului.
Cu toate acestea, este bine să notăm că efectele
stresului prenatal sunt în mod potențial reversibile datorită anumitor
modificări ale mediului înconjurător în care este plasat puiul de șobolan după naștere. într-adevăr, manipularea
genetică a puilor de șobolan în primele săptămâni de viață s-a dovedit
eficientă în diminuarea efectelor dăunătoare ale stresului prenatal. în ciuda
caracterului său relativ punctual, această manipulare are consecințe care pot
fi observate pe termen lung, deoarece acestea se exprimă până la sfârșitul
vieții individului. Pe scurt, un stres care intervine în cursul dezvoltării
atrage după sine anomalii ale secretării unui hormon, cortizolul (via ceea ce
se numește o hiperactivitate a axei corticotrope), care conduc, la rândul lor,
la o diminuare a capacității individului de a produce noi neuroni, sporind
astfel, ca urmare, riscul problemelor de memorie legate de îmbătrânire. Invers,
producția de noi neuroni este favorizată de experiențele de viață bogate și de
absența stresului pre- sau postnatal.
Nu este absurd să extrapolăm la ființa umană aceste
rezultate obținute la animal. Ele arată importanța grijii purtate de către mamă
la sfârșitul sarcinii, apoi nou-născutului, și lasă să se înțeleagă că acest
fapt poate juca un rol în prevenirea tulburărilor psihice sau a tulburărilor de
memorie cauzate de vârstă.
CAPITOLUL 2. CUM ESTE STRUCTURAT CREIERULȘI CUM
FUNCȚIONEAZĂ EL?
Unde sunt situați neuronii în și cum comunică aceștia
între ei?
Creierul regrupează regiuni având caracteristici
diferite, fiecare dintre ele jucând un rol determinant în gândire și în
comportament. Neuronii (cel puțin corp ii celulari, adică partea centrală a
celulelor, în afară de prelungiri) sunt plasați în substanța cenușie (sau
cortex), care este situată la suprafața creierului, precum și în nucleii
cenușii centrali, în vreme ce prelungirile se întind în substanța albă,
localizată sub cortex (figura 1).
Structura cortexului se realizează în principal în
ultimele șase luni de viață intrauterină. în regiunile cele mai evoluate (adică
la nivelul lobilor frontali, parietali și occipitali, a se vedea figura 2),
cortexul numără mai multe straturi (a se vedea figura 3), cuprinse între
meninge (membranele care învelesc
Pag. 17 21.
A apărut în: 2014-03 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
|
|
|
|
|
 | Memoria Cum s-o dezvoltați, antrenați și folosiți |
|
|
|
|
|
|
 | Meditația integrală Mindfulnessul ca modalitate de creștere, trezire și revelare în propria viață |
|
|
 | De ce fac asta? Mecanismele psihice de apărare și căile ascunse prin care ne schimbă viața |
|
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|