www.FotoMars.ro

Asta e adevărat în şcoala străveche; şcolile străvechi se aflau în sălbăticie. Şi aveau hierofanţi maeştri/învăţători acolo, care îi învăţau pe studenţi. Iar aceştia veneau la maestrul învăţător, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân.

Si unul din modurile în care treceau testul era să facă acea călătorie prin sălbăticie, singuri şi cu foarte puţine provizii. Şi dacă răzbeau prin sălbăticie, cucerindu-şi frica şi îndoiala şi sfârşind prin a fi neînfricaţi şi hotărâţi, atunci li se dădea voie să intre şi aveau voie să fie învăţaţi, pentru că arătaseră cine sunt.

Ei bine, acest sistem de credinţe în care trebuie să negi viata şi apoi să suferi vinovăţia pentru a fi izbăvit – pocăiţilor le place mântuirea, pentru că pot să păcătuiască la nesfârşit, iar apoi să fie izbăviţi şi să fie aşa de fericiţi, şi pentru că Iisus le-a şters pe toate. Dar ei sunt dependenţi de izbăvire.

Pentru a fi izbăvit, trebuie să continui să păcătuieşti, pentru că toate acele atitudini sunt chimice în corp, toate acele atitudini. Vinovăţia îşi are propriul ei flux hormonal în corp, are ceea ce se numeşte propriul ei sistem electric, propria ei reţea neuronală.

Şi devine atât de dureroasă şi de îngrozitoare, încât mai rămâne o singură cale de ieşi din ea: Să o mărturiseşti, să o dai unei entităţi nevăzute.

Iar în clipa în care faci asta – desigur, tu nu ştii ce face entitatea cu ea - dar în clipa în care faci asta, ai fiorul ăsta că totul e în regulă.

Ei bine, fiorul ăla are de-a face cu suprarenalele şi cu steroizii, e ceea ce numim beţia alergatorului – sau, putem să o numim acum şi beţia izbăvitorului.

Deci, aşa cum alergătorii trebuie să alerge în fiecare zi ca să se simtă bine, pentru că e un narcotic, păcătoşii trebuie să păcătuiască mereu pentru a fi izbăviţi, ca să poată sa îşi întreţină dependenţa aceea de izbăvire.

Câţi dintre voi înţelegeţi? întoarceţi-vă către vecin şi explicaţi-i ce v-am spus.

Câţi dintre voi – câţi dintre voi – aţi avut acea experienţă că sunteti aşa de îngrozitori, incat, în momentul în care va căiţi, vă simţiţi aşa de bine, iar apoi deveniţi judecătorul suprem şi judecaţi pe toată lumea care face ceva îngrozitor pentru că voi ştiţi şi recunoaşteţi cum e.

Câţi dintre voi aţi trecut prin asta? Oare nu e minunat, să stai şi să îi judeci pe alţii? Face seva să curgă!

Şi acum revenim la afirmaţia de deschidere despre singurul lucru imposibil care este o minte închisă, pentru că îndoctrinarea religioasă spune că a existat o singură fiinţă perfectă, iar numele acesteia a fost Christos.

„Bun, şi atunci de ce să te chinui să încerci?” Dar nu, asta nu e suficient, pentru că problema asta au rezolvat-o într-o mulţime de conferinţe despre cum să manipuleze asta în propriul lor folos: control şi putere. Nu, nu e suficient.

Bine, el e singura persoană perfectă. Aşadar, asta înseamnă că toţi ceilalţi sunt imperfecţi. Iar noi suntem cei aleşi care vom vorbi doar cu el, în numele tuturor acestor oameni jalnic de imperfecţi.

Dar problema noastră e că, dacă toată lumea înţelege că e imperfectă, atunci în ce scop ar trebui să vină şi sa vorbeasca cu noi si sa ne dea averile lor? Oh, n-o sa fie niciodata suficienta povestea aceasta…