3547 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Ruleta maghiară Convorbiri cu Markó Béla despre literatură, politică, societate |  » Coperta | Un dialog despre poezie, stat, societate, cultură, națiune, istorie
recentă este întotdeauna interesant. Însă atunci când cei doi
interlocutori sunt un important editor și scriitor din Ungaria Kőrössi P. József și un politician maghiar din România de prim rang, pe care (din păcate) destul de puțini îl cunosc și ca poet Markó Béla , demersul capătă o greutate aparte. | Afișat de 18002 ori. |
| Preț raft: | 30.00 RON | |
Reducere: | 20% | Preț site: | 24.00 RON
* | |
Contact
|
Amintirile nu sunt ale mele
KÕRÖSSI P. JÓZSEF:
Ar trebui să scriem o carte care să aibă la bază o convorbire personală. M-aș
bucura dacă cititorii ar afla drumul parcurs până să ajungi aici, unde ești
acum, ce a presupus, ce a marcat devenirea ta, de ce tocmai datorită personalității
tale drumul parcurs este unul autentic? Ar fi bine dacă cititorii l-ar cunoaște
nu numai pe politician, pe omul de stat, ci și pe poetul și omul din viața de
zi cu zi poate la un moment dat vei fi și tu curios în privința acestor
aspecte. Cel care ești tu acum ar fi putut să fie și altcineva? Firește,
altfel. Unde a început, când a început, ce amintiri ai despre vremurile de
dinainte de a te fi născut?
MARKÓ BÉLA: Nu cred că destinul unui om este neapărat determinat
de trecutul său. N-am crezut asta mai ales în adolescență, nici când aveam 20
de ani, dar bineînțeles că am retrăit și eu acele revelații care nu sunt ale
mele, ci în primul rând ale rudelor din zona Trei Scaune, ale mătu-șilor mele,
ale unchilor mei, dar înainte de toate ale bunicilor paterni. În copilărie,
mare parte din perioada verii am petrecut-o în satul natal al tatălui meu, în Tălișoara,
lângă Baraolt, un sat mic din Depresiunea Baraolt, sau în satul mamei, în Valea
Crișului, situat lângă Sfântu Gheorghe. Iată,
am marcat și din punct de vedere geografic ce înseamnă pentru mine trecutul
familiei mele. Înseamnă ținutul Trei Scaune, Depresiunea Baraolt, respectiv
zona Trei Scaune de Jos. Strămoșii mei, atât din partea mamei, cât și a tatălui
meu, au fost țărani secui. Aș putea să-mi poleiesc descendența, să vorbesc
despre înaintași din clasa primipilus
dar nu vreau, e mai bine așa, e mai
frumos, inclusiv pentru mine este mai important. Pe vremea adolescenței, dar
mai ales a copilăriei, bunica mea s-a străduit să-mi facă cunoscută istoria
familiei
informații despre bunici, străbunici, stră-străbunici.
Îți spun sincer, pe vremea aceea nu mă prea interesa. Cu toate astea mi-au rămas multe lucruri în
memorie, acum îmi pare rău că nu am fost mai atent la ce-mi povestea bunica, o
femeie care citise mult, interesând-o ce se întâmplă în lume. De altfel, e ceva
specific pentru întreaga familie. În casele din Tălișoara sau din Valea Crișului
nu existau biblioteci, dar erau câteva cărți importante
de exemplu, romanele
lui Mór Jókai1 și alți autori de seamă. După
câte îmi amintesc erau și volume cu poeziile lui Sándor Petõfi2.
Ce trebuie să știm despre proveniența numele tău? Este
frecvent numele de Markó în zona în care au trăit bunicii paterni? Cred că rădăcinile etimologice sunt undeva în
numele coloniștilor italieni, meseriași de pe vremea lui Carol I Robert. În
anul 1333 satul deja se numea Olasztelek, de la olasz, care în limba maghiară
înseamnă italian. Prea multe nu știu despre înaintașii mei, nu sunt un cercetător
metodic al trecutului și al originilor. M-a preocupat într-o oarecare măsură,
dar nu suficient ca să stau zile-n șir prin arhive, printre documente. Un alt
nume des întâlnit în Tălișoara este Kolumbán, tot cu rezonanțe italiene; cu
decenii în urmă erau mulți care se numeau Fábián. În arhive există mărturii
scrise inclusiv despre un judecător regal pe numele de Markó. Depresiunea
Baraolt este o zonă relativ bogată, inclusiv în zăcăminte naturale, în trecutul
apropiat aici erau chiar și mine de cărbune, dar s-au închis, au devenit nerentabile.
Pesemne, coloniștii italieni de odinioară erau mineri, pietrari. O ramură a
familiei pictorului Károly Markó din ținuturile de odinioară ale Ungariei de
Sus, azi sudul Slovaciei, se trage din Ardeal, deci tot ce-i posibil să fi
migrat de aici, de la noi. În concluzie, o istorie palpitantă
Ce i-o fi
determinat pe coloniști să vină tocmai din Italia, cum de au ajuns aici? Rudele
mele din Tălișoara nu mi-au pomenit niciodată despre asta, de-a lungul
secolelor, încetul cu-ncetul, dispare sentimentul identității provenienței, în
prezent îi preocupă cel mult pe istorici sau pe câțiva intelectuali.
Față de alte zone ale Ținutului Secuiesc, ai copilărit
într-o ambianță mai blândă. Dar nici acolo nu cred să fi fost prea simplu. Mă gândesc la condițiile naturale vitrege, la
viața aspră, anevoioasă în ce măsură te-au afectat?
Aceste amintiri nu sunt ale mele, sunt amintirile părinților
mei, ale bunicilor mei. Zona Baraolt este o regiune mai mică, mărginită de zona
Trei Scaune și de Odorheiu Secuiesc
de partea cealaltă sunt deja ținuturile săsești. Se pot descoperi multe elemente săsești în
arhitectura regiunii, în construcții. Din păcate, depresiunea Baraolt este și
azi o zonă foarte săracă. Întotdeauna a trebuit să se trudească din greu pentru
cele necesare traiului. Pământul nu e roditor, viața e plină de nevoi. Au fost
perioade când oamenii au trăit mai bine. În timpul comunismului, mineritul asigura
pentru multă lume pâinea cea de toate zilele; apoi, mai târziu, s-au închis
minele.
Depresiunea Baraolt este un ținut specific americaș. Celor
care au emigrat în America sau au muncit în America li se spunea americași.
Americașii. Astfel li se spune și celor care au rămas acolo, dar și acelora
care s-au întors. Deseori povestesc, ba chiar am și o poezie pe tema asta
în
familia bunicii mele au fost cinci copii, trei dintre ei, doi băieți și o fată,
au emigrat de tineri în America, la douăzeci și ceva de ani, acolo și-au trăit
viața. Celălalt băiat a ajuns la Budapesta.
Acest val de emigrare avusese loc prin anii 20, după cele
petrecute la Trianon. Cei doi băieți plecați în America au venit doar o singură
dată acasă, încă înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, când a murit mama
lor, străbunica mea
după aceea, niciodată. Mătușa Anna, sora mai mică a
bunicii, tot numai o singură dată a fost acasă, cu ea m-am întâlnit și eu. Cele
două fete, bunica și sora ei mai mică, fuseseră foarte atașate una de cealaltă,
a existat între ele o legătură specială. Aceasta legătură s-a accentuat
inclusiv din cauza distanței dintre ele; au lipsit neînțelegerile cotidiene, în
schimb a rămas atașamentul din copilărie. Au corespondat tot timpul. Din păcate,
aceste scrisori nu s-au păstrat. Așa suntem noi, oamenii, când am putea
conserva multe lucruri din trecut, nu ne interesează, apoi, mai târziu, nu-i
sigur că ne este la îndemână să le recuperăm. Mătușa Anna, sora mai mică a
bunicii, a venit în vizită prin anii 60, toată familia o aștepta cu mari emoții.
A adus pentru toată lumea mici cadouri, haine, ceasuri de mână, chiar și gumă
de mestecat. Nu a fost așa-zisa mătușă bogată din America, a trăit o viață întreagă ca muncitoare. Scopul vizitei n-a fost
dorința de etalare, ci, mai ales să-și retrăiască tinerețea,
pag. 7 10
A apărut în: 2014-09 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
|
 | Dincolo de vârf De la supraviețuire la echilibru, de la echilibru la reușită, de la reușită la permanența ei |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|