3775 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Corpul tău știe răspunsul Folosește-ți simțul corporal pentru a-ți rezolva problemele, pentru a efectua schimbări și pentru a-ți elibera creativitatea Un manual pentru focalizarea minții |  » Coperta | Corpul tău îți poate oferi
răspunsul la orice întrebare sau provocare cu care te confrunți. Tot ce trebuie
să faci este să înveți să recunoști și să asculți semnalele fizice ale
acestuia, fără a le confunda cu cele ale minții... | Afișat de 18078 ori. |
Preț site: | 20.00 RON
* |
Momentan indisponibil(ă)!
În prezent nu cunoaștem dacă și când acest produs va fi în stocul nostru.
Puteți însă să faceți precomandă și astfel veți fi anunțat(ă) atunci când acesta devine disponibil.
Pentru aceasta trebuie să fiți autentificat(ă).
| |
Contact
|
Capitolul 1
Pași în direcția descoperirii simțului corporal
Într-o scrisoare foarte lungă adresată în anul 1817 fraților săi din America, poetul englez
John Keats descrie o revelație subită pe care a avut-o pe când se îndrepta
către casă venind de la teatru cu un prieten:
prin minte mi-au trecut mai
multe gânduri și am înțeles subit de ce calitate ai nevoie pentru a deveni un
Om Realizat, îndeosebi în literatură calitate pe care Shakespeare o poseda
din plin. Mă refer la Capacitatea Negativă de a rămâne ancorat în
incertitudine, în mister, în îndoială, fără dorința iritantă de a reveni la
realitatea cunoscută și la rațiune.
Acest scurt pasaj
a devenit faimos, întrucât definește conceptul de capacitate negativă. Deși a
numit-o negativă, Keats nu descrie aici o capacitate indezirabilă.
Dimpotrivă, el vorbește de o capacitate profund pozitivă pentru cei care o
posedă. Conceptul de negativ nu descrie aici decât senzația de a fi golit de
un conținut specific, de a trăi în incertitudine și în neclaritate. Keats
descrie o stare mentală creativă a necunoașterii și a păstrării stării de
calm și de deschidere fără dorința iritantă de a reveni la realitatea
cunoscută și la rațiune. Capacitatea negativă este absolut crucială pentru
procesul creativ al artiștilor, dar și pentru practicile contemplative precum
meditația și găsirea simțului corporal. Spre deosebire de gândirea discursivă
și reflectarea, adevărata contemplație presupune ceea ce biologul și neurologul
cognitiv Francisco Varela numește inversarea atenției. Omul își suspendă
fluxul obișnuit de gânduri și sentimente, făcând astfel loc pentru o modalitate
perceptivă diferită.
Pentru a ne
exprima mai simplu, Focalizarea Lucidă începe prin a crea un hiat între
tiparele obișnuite ale activității noastre fizice, psihologice și mentale.
Acest spațiu este golit de un conținut anumit, dar nu și de conștiință. De
fapt, el reprezintă însăși conștiința deschiderea și receptivitatea fără a
avea nevoie de un obiect de care să fii conștient. Cu alte cuvinte, este o
stare de prezență conștientă, cu picioarele pe pământ.
Am numit primul
exercițiu GAP tocmai pentru că se referă la crearea acestui tip particular de
hiat în conștiința noastră, dar și pentru că acronimul GAP* descrie prezența conștientă cu picioarele pe pământ.
Exercițiul 1.1 GAP: Prezența
conștientă cu picioarele pe pământ
Începe prin a-ți
întinde membrele, prin a-ți mișca degetele de la picioare și prin a-ți scutura
întregul corp, pentru a-l detensiona. Găsește-ți apoi o poziție șezând confortabilă
și devino pur și simplu conștient de corpul tău. Simte-i poziția, greutatea și
spațiul interior.
După o vreme,
centrează-ți atenția asupra bazei corpului, mai exact asupra scaunului sau
locului care îți sprijină corpul. Percepe greutatea acestuia și maniera în
care este susținut el de sol. Având încredere în soliditatea pământului,
lasă-ți corpul să se sprijine mai bine de acesta, simțindu-se confortabil.
Apreciază pur și simplu faptul că ești integrat în corpul tău în momentul
prezent, aici și acum. Spune-ți în șoaptă: Sunt integrat în dimensiunea
fizică.
În continuare,
focalizează-ți atenția asupra regiunii capului. Închide ochii sau coboară-ți
privirea. Concentrează-ți atenția asupra simțului auzului. Fii deschis și
sensibil la orice sunet din mediul înconjurător, îndeosebi la zgomotele de
fundal pe care de regulă nu le bagi în seamă. Poți pune etichete mentale
sunetelor de gen: ciripit de păsărele, zgomotul traficului, bâzâitul
frigiderului dar încearcă să nu începi un întreg proces mental discursiv.
Simultan, încearcă să observi calitatea superioară a tăcerii care înconjoară
ceea ce auzi. Percepe spațiul din jur, care se întinde dincolo de ziduri și de
ceea ce poți vedea din locul în care stai. Experimentează calitatea vastă și
panoramică a lucidității. Spune-ți în șoaptă: Sunt conștient.
În continuare,
mută-ți atenția asupra centrului pieptului. Plasează-ți ușor mâna pe inimă și
experimentează calitatea prezenței. Pur și simplu ești aici, viu, respiri,
simți și îți experimentezi existența. Toate acestea se petrec chiar acum, în
acest moment. Spune-ți în șoaptă: Sunt prezent.
În sfârșit,
lasă-ți atenția să se orienteze asupra corpului tău în ansamblul lui și
repetă-ți în șoaptă: Sunt prezent, sunt conștient, sunt integrat în această
dimensiune fizică. Rămâi astfel timp de câteva secunde, apoi deschide
ușor ochii, ridică-ți privirea și lasă această prezență conștientă integrată în
planul fizic să includă întregul mediu din jurul tău.
Acest hiat sau
această prezență conștientă integrată în dimensiunea fizică reprezintă pasul
pregătitor pentru descoperirea simțului corporal și un loc în care te poți
întoarce oricând dorești. Gândește-te la ea ca la un cămin neutru în care te
simți în siguranță și în care te poți întoarce ori de câte ori te simți
dezechilibrat, preocupat sau confuz. Poți face exercițiul GAP inclusiv în
picioare: începe prin a-ți focaliza atenția asupra tălpilor, nu asupra
scaunului, apoi orienteaz-o către cap și către inimă (pe rând), reamintindu-ți
cuvintele integrat, conștient și prezent.
Implicarea prietenoasă
Prin generarea
unei stări de prezență conștientă integrată, noi ne creăm un spațiu deschis,
un fel de vid pozitiv în care putem integra noi experiențe. Este ca și cum
ne-am elibera biroul de vrafurile de hârtii și de nenumăratele obiecte pentru
a putea lucra la un proiect nou. Odată încheiat acest proces de pregătire,
putem trece la descoperirea simțului corporal propriu-zis.
Pasul următor
constă în a ne focaliza intenția și atenția într-un anumit mod
particular. Este ca și cum am ajusta rezoluția unui microscop astfel încât să
putem explora o anumită zonă particulară. Intenția trebuie ajustată și
transformată într-o atitudine de empatie sinceră, un angajament de a accepta
într-o manieră prietenoasă și curioasă orice ne poate aduce experiența. La
rândul ei, atenția trebuie ajustată astfel încât să rămânem prezenți,
deschiși și nereactivi, indiferent dacă ceea ce percepem este plăcut, neplăcut
sau neutru. Împreună, aceste două atitudini reprezintă așteptarea prietenoasă,
pe care o vom cultiva în următorul exercițiu.
Exercițiul 1.2: Așteptarea prietenoasă
Începe cu o
scurtă repetiție a exercițiului GAP. Focalizează-ți atenția asupra scaunului,
percepe-ți greutatea corpului și spune-ți în șoaptă: Sunt integrat. Focalizează-ți
apoi atenția asupra capului, percepe spațiul din jurul și de deasupra ta, și
ascultă zgomotele din jur. Spune-ți în șoaptă: Sunt conștient. În sfârșit,
focalizează-ți atenția asupra pieptului și spune-ți în șoaptă: Sunt prezent.
Imaginează-ți că inima ta se înmoaie. Simultan, plasează-ți mâna pe piept,
cu baza degetului mare în centrul pieptului.
Mai departe,
imaginează-ți că te plimbi singur printr-o pădure. Subit, simți că cineva se
uită la tine de după niște copaci. Îți dai seama că este un cerb. Are corpul
ascuns după tufișuri, dar îi vezi ochii umezi și urechile ciulite. Ești
conștient că dacă vei face chiar și cea mai mică mișcare, animalul se va speria
și va dispărea pe loc. De aceea, rămâi liniștit acolo unde te afli și îți
relaxezi privirea, iar apoi întregul corp. În acest fel, inviți practic cerbul
să rămână prezent. Poate chiar va ieși de după tufișuri și îl vei putea vedea
integral. Ești conștient că nu îl poți determina să facă ceva anume, dar prin
această relaxare cultivată îi transmiți că intențiile tale sunt prietenoase.
Rămâi prezent în fața animalului, fără a te aștepta ca ceva anume să se
petreacă. Aceasta este starea de așteptare prietenoasă.
Poți practica
acest exercițiu vizualizând inclusiv alte animale, cum ar fi un iepure, un
câine sau o pisică, ori chiar un copil mic. Cu prima ocazie în care întâlnești
un animal sau un copil timid în viața reală, încearcă acest exercițiu.
Atunci când
practicăm căutarea simțului corporal, mai devreme sau mai târziu ajungem să ne
confruntăm inclusiv cu un animal sălbatic interior a cărui prezență nu este la
fel de plăcută precum cea a cerbului. Unele animale ni se vor părea urâte sau
amenințătoare. Vor exista senzații, gânduri și sentimente pe care am prefera să
le respingem, sau cel puțin să le trimitem înapoi în tufișuri. Aceste animale
urâte sunt însă creaturile de la care putem învăța cele mai multe lucruri. Ele
fac parte integrantă din ființa noastră, dar până acum le-am ascuns. De aceea,
ele nu își doresc nimic altceva decât să fie recunoscute și acceptate de noi.
Prin practicarea Așteptării Prietenoase, noi le permitem să devină manifeste în
conștiința noastră. Aceasta ar putea fi singura modalitate de a ne debloca
anumite domenii de viață în care ne-am complăcut foarte multă vreme fără a
putea avansa.
Consider că
merită să repet în acest moment dictonul lui Carl Rogers: Un paradox curios
face ca atunci când mă accept pe mine însumi așa cum sunt, să mă pot schimba.
Putem adăuga la acesta și un corolar: Un paradox curios face ca atunci când
accept realitatea exact așa cum este, să descopăr modalități de a o schimba
în bine.
Observă ceva
Acum că ne-am
familiarizat cu prezența conștientă integrată și cu așteptarea prietenoasă,
suntem în sfârșit pregătiți să abordăm simțul corporal propriu-zis. Este
important de remarcat că această expresie poate fi folosită în numeroase
contexte diferite, fără semnificația precisă pe care i-a dat-o Eugene Gendlin
atunci când a creat-o. Procesul poate genera confuzie. Pe de o parte, simțul
corporal denotă o experiență personală vagă, subtilă, neclară, iar pe de
altă parte el nu se referă la orice senzație vagă pe care o putem avea, ci la
un tip particular de experiență neclară pe care o trăim atunci când ne
orientăm o anumită calitate particulară a atenției asupra unei zone particulare
a experienței noastre corporale.
Prezența
conștientă integrată și așteptarea prietenoasă sunt exact atributele interioare
care ne oferă accesul la această zonă specială, dar odată ajunși aici, ce anume
trebuie să căutăm de fapt? Dat fiind că simțul corporal este prin definiție
neclar și practic invizibil pentru marea majoritate a oamenilor, cel mai bun
răspuns la această întrebare este că ne aflăm în căutarea a ceva.
Te-ai uitat
vreodată la o stereogramă? (La ora actuală sunt ușor de găsit pe Internet.) La
început nu vezi nimic decât niște tipare și culori haotice generate de calculator,
dar dacă te uiți mai mult timp la ele într-un anumit fel, special, pe care nu
îl poți descoperi decât prin experimentare, din ele începe să se formeze o
anumită imagine, aproape ca prin magie. O vreme nu poți identifica imaginea,
dar îți dai seama că se ascunde ceva acolo. Alteori ea dispare înainte de a o
putea identifica. Este însă posibil ca din acele linii haotice să îți apară o
imagine tridimensională perfectă a unui obiect. Acum o poți observa cu atenție:
nu mai este un talmeș-balmeș de linii și culori, ci un tren, un cangur sau un
covrigel.
Găsirea simțului
corporal urmează aceeași progresie: la început te uiți cu răbdare în maniera
specială a așteptării prietenoase, după care simți că începe să se formeze
ceva neclar, care se poate transforma pe neașteptate într-o imagine clară și
neașteptată.
De bună seamă,
ceea ce îți va apărea nu va fi un cangur sau un covrigel, dar va avea totuși o
formă sau o textură specifică, poate chiar o culoare și o temperatură, pe care
le vei putea observa și simți. Cu alte cuvinte, vei percepe ceva concret în
interiorul corpului tău, și chiar dacă nu vei înțelege de la bun început de ce
se află acolo și ce vrea să însemne, vei fi conștient că are o semnificație
precisă.
Exercițiul 1.3: Observă ceva
Începe prin a-ți
pune întrebarea: Cum mă simt? Răspunde orice îți trece prin minte: Bine, ok,
obosit, fericit, trist, plin de entuziasm
În continuare,
întreabă-te: Cum mă simt în realitate? De această dată ignoră
cuvintele care îți trec instantaneu prin minte. Continuă să te focalizezi
asupra acestei întrebări, dar cultivă o stare de vid mental și așteaptă
răspunsul corpului tău, într-o stare de așteptare prietenoasă.
Cu alte cuvinte,
nu răspunde la această întrebare cu mintea ta, căci cunoști deja ce are de spus
aceasta. Caută răspunsul în interiorul corpului tău. Încearcă să simți
ceva.
Este posibil să percepi ceva particular, sau poate nu, dar în ambele cazuri vei
sesiza ceva neclar.
Nu te grăbi. Avansează
lent și amintește-ți că tot ce poți face este să rămâi prezent și să fii
martorul prietenos al senzațiilor pe care ți le oferă corpul tău, indiferent în
ce constau acestea (chiar dacă nu apare nicio senzație). Îndeosebi la început,
simțul corporal tinde să fie foarte timid. La fel ca cerbul din pădure, el nu
este obișnuit să fie privit și are nevoie de timp pentru a se arăta simțindu-se
în siguranță. Dacă observi o senzație corporală sau ceva care ar putea fi o
astfel de senzație, contempl-o cu aceeași atitudine prietenoasă, fără a te
aștepta să se întâmple altceva. După o vreme, întreabă-te din nou: Cum mă simt
în realitate? Observă dacă senzația se modifică, dacă devine mai clară sau
dacă dispare.
În orice moment
de-a lungul acestui proces, este posibil să experimentezi o perspectivă
inedită, ceva neașteptat sau pe un nivel mai profund decât anterior. Aceste
revelații aduc cu sine o stare de minunare, un fel de Aha! Acum înțeleg!
Este posibil să
articulezi această revelație în cuvinte. De această dată, nu trebuie să
respingi aceste cuvinte, ci le poți reține. Încearcă însă să nu complici
mesajul. Nu cădea în capcana unui lung șir de gânduri legate de relevația
trăită, oricât de tentant ar fi acest lucru.
Încearcă din nou
acest exercițiu, dar pune-ți alte întrebări. Spre exemplu, în loc să te
întrebi: Cum mă simt?, întreabă-te: Ce simt în acest moment?, sau Ce
înseamnă să fiu [spune-ți numele] în acest moment? O întrebare ușor diferită,
dar foarte eficientă, este: Care este cel mai important lucru pentru mine
acum? Exercițiul devine mai complicat dacă îți pui această întrebare, căci
mintea ta se va grăbi să îți ofere un răspuns familiar, dar dacă vei putea
rămâne la nivelul senzațiilor corporale neconceptuale, vei primi informații
noi.
Indiferent dacă
ai avut sau nu o revelație, ceea ce contează în momentul de față este că ai
început să intri în contact cu simțul tău corporal. Este foarte important să
îți aduci aminte că noi suntem diferiți. Unii oameni își vor descoperi imediat
simțul corporal și îl vor recunoaște ca pe ceva familiar, în timp ce alții vor
avea nevoie de timp și de încercări repetate. O vreme este posibil să nu fii
foarte sigur dacă ceea ce observi în interiorul corpului tău este un simț
corporal sau doar o simplă senzație fizică, ori chiar un fenomen imaginar.
Nu-ți face probleme. Continuă să practici interiorizarea și așteptarea prietenoasă.
În timp, lucrurile se vor lămuri de la sine.
În următoarele două capitole vom
practica trei abordări diferite ale simțului corporal.
Simțul corporal este un paradox. Într-un fel, el este
întotdeauna prezent, dar dat fiind că nu îl observăm aproape nicio-dată, putem
spune că nu există. Atunci când ne focalizăm atenția asupra corpului
fizic, căutând să simțim ceva, este foarte posibil să nu sesizăm nimic.
Alternativ, putem simți o senzație corporală, dar extrem de vagă și de subtilă.
Atunci când învățăm să ne descoperim simțul corporal, noi trebuie să învățăm să
îl diferențiem de celelalte tipuri de experiențe, mai comune, cum ar fi
senzațiile fizice obișnuite, gândurile și emoțiile. Vestea bună este că
fiecare din aceste experiențe poate fi o poartă ce conduce către simțul
corporal. În capitolul de față și în următorul, vom practica abordarea simțului
corporal din perspectiva celor trei porți: corpul, mintea și emoțiile, începând
cu primul.
Poarta corpului
Atunci când ne
lovim la deget sau atingem o sobă fierbinte, experimentăm o senzație acută de
durere. Prin comparație cu simțul corporal, aceasta este o senzație fizică
pură, care descrie situația în care ne aflăm: lovitura la deget sau arsura.
Alte exemple mai puțin dramatice pot fi o mâncărime, un cârcel sau o durere de
stomac. De bună seamă, senzațiile corporale pot fi inclusiv plăcute, de pildă
senzația de sațietate a unui stomac satisfăcut sau atingerea unui prieten ori a
unei iubite. De asemenea, pot fi neutre.
Toate acestea
sunt reacții la anumiți stimuli sau la anumite evenimente. De cele mai multe
ori, noi știm exact ce anume ne-a provocat o anumită senzație.
Simțul corporal
este altceva. El nu reprezintă o reacție la anumiți stimuli fizici. Nu pare să
aibă o cauză fizică, ci este conectat cu diferite situații, activități și
relații. Din acest punct de vedere, el seamănă mai degrabă cu o emoție, dar
diferită de cele obișnuite. În exercițiul care urmează vei învăța să faci
diferența între senzațiile fizice și simțurile corporale.
Exercițiul 2.1: De la senzațiile fizice la simțurile
corporale
Focalizează-ți
atenția asupra corpului. Începe prin a observa senzațiile fizice provocate de
contactul cu solul sau cu realitatea fizică: contactul feselor și spatelui cu
scaunul, contactul tălpilor cu solul sau contactul mâinii cu biroul. Observă
timp de câteva momente toate senzațiile fizice pe care le experimentezi,
inclusiv cele cauzate de atingerea diferitelor tale părți corporale.
Continuă să îți
focalizezi atenția asupra corpului și observă toate senzațiile fizice pe care
le ai: dureri și mâncărimi, zone contractate, încheieturi rigide. Include de
asemenea senzațiile plăcute și pe cele neutre. Fă-ți timp pentru a le
experimenta pe fiecare în parte.
Mai departe,
focalizează-ți atenția asupra trunchiului, a zonei de la gât la fese. La
început, verifică dacă ai senzații pur fizice în această zonă. În continuare,
încearcă să sesizezi dacă mai există și alte senzații, mai puțin evidente sau
distincte.
Este posibil ca
acestea să nu ți se pară foarte fizice, și totuși să fie prezente într-o
manieră care să poată fi percepută în interiorul corpului. Ele pot avea o
locație, o formă, o textură, o mișcare sau o altă calitate tangibilă.
Un punct
contractat în zona pieptului, o vibrație în zona abdomenului sau o senzație de
topire în zona inimii sunt astfel de exemple. Nu trebuie să uiți însă că
simțurile corporale sunt uluitor de variate și uneori de-a dreptul imposibil de
descris în cuvinte.
Dacă nu descoperi
nimic de genul acesta sau nu prea îți dai seama ce anume observi, nu-ți face
probleme. Ceea ce contează deocamdată este dorința ta de a-ți observa cu
delicatețe interiorul corpului, adică atitudinea de așteptare prietenoasă.
Dacă te simți confuz, frustrat sau nerăbdător, verifică dacă există vreun simț
corporal asociat cu aceste sentimente.
Scopul acestui
exercițiu nu este acela de a face o distincție foarte exactă între senzațiile
fizice și simțurile corporale. Uneori, acestea se întrepătrund atât de bine
încât este greu să faci deosebirea între ele. Ceea ce ne propunem noi este să
ne schimbăm focalizarea atenției de la senzațiile fizice la senzațiile mai
intangibile și mai vagi ale simțurilor corporale.
Poarta minții
În timpul orelor
de veghe, cei mai mulți dintre noi suntem implicați într-un proces de gândire.
Indiferent dacă ne exprimăm gândurile prin cuvinte rostite sau le ținem pentru
noi, în mintea noastră se derulează un flux continuu de cuvinte, idei și
imagini. Dacă ai îndoieli, fă o scurtă pauză, închide ochii și stai pur și
simplu în tăcere, încercând să nu gândești deloc. Este puțin probabil că poți
rămâne astfel timp de mai mult de câteva secunde înainte ca un gând, o amintire
sau o imagine să îți pătrundă în conștiință. Aceasta este natura minții
conceptuale: ea funcționează încontinuu, la fel ca un radio care nu poate fi
oprit.
Atunci când ne
propunem să lucrăm cu simțul corporal, noi trebuie să contracarăm maniera în
care mintea gânditoare conceptuală ne domină de regulă conștiința de veghe. În
acest scop, trebuie să învățăm cum să renunțăm la gândirea discursivă pentru a
putea pătrunde în spațiul neconceptual al simțurilor corporale și al
experienței directe. Mintea noastră este angrenată într-un monolog continuu despre
experiențele prin care am trecut. Ea încearcă să ne ajute astfel să le
înțelegem mai bine și să le împărtășim cu ceilalți. Ambele aspecte sunt
importante, dar nu reprezintă experiențele propriu-zise, ci doar o
interpretare a lor. Această precizare este subtilă: de cele mai multe ori, noi
nu reușim să facem diferența între experiențele noastre și interpretările
noastre legate de acestea. Diferența nu este deloc neînsemnată. Dimpotrivă,
este absolut crucială. La fel ca proverbialul deget care arată către Lună,
interpretarea noastră arată către experiență, dar dacă o confundăm cu
adevărul, pierdem conexiunea cu experiența reală și putem sfârși cu ușurință în
amăgire. Pentru a contacta direct experiența, noi trebuie să renunțăm la
monologul interior, percepând ce simte corpul nostru care trăiește efectiv
experiențele noastre de viață. În exercițiul care urmează vei practica în mod
deliberat renunțarea la monologul interior descriptiv.
Exercițiul 2.2: Renunțarea la monologul interior descriptiv
Focalizează-ți
întreaga atenție asupra corpului fizic. Observă orice senzație neclară ce este
eventual prezentă, încercând să nu o descrii mental. După câteva momente,
alege un subiect și gândește-te la el (de data aceasta în mod deliberat). Poate
fi vorba de un eveniment recent, de o problemă relațională, de una la locul de
muncă sau de o proiecție în viitor.
În continuare,
gândește-te la acest subiect în maniera obișnuită a minții tale discursive:
amintește-ți ce s-a întâmplat, reflectează, gândește-te la viitor și așa mai
departe (chiar aceasta este semnificația literală a cuvântului discursiv: a
reflecta încontinuu la ceva). După circa două minute, renunță la procesul
mental și focalizează-ți atenția asupra trunchiului. Renunță la monologul
mental, la cuvintele descriptive și la imaginile asociate cu subiectul la care
te gândești, și focalizează-ți atenția asupra lucrurilor pe care le simți în interiorul
corpului tău chiar acum.
Dacă ți se pare
dificil să treci instantaneu de la gândirea discursivă la senzațiile corporale,
încearcă să îți muți atenția de la dialogul mental la respirație, observând
senzațiile fizice generate de aceasta la nivelul pieptului și abdomenului tău.
Dacă ai reușit să treci de la gândirea discursivă la experiența senzorială a
respirației trăită în momentul prezent, continuă să îți focalizezi atenția
asupra restului spațiului intern al corpului. Îți reamintesc că ceea ce trebuie
să cauți sunt acele senzații non-verbale pe care le experimentezi în momentul
prezent. Dacă remarci ceva, conștientizează o vreme senzația respectivă fără
a emite noi gânduri referitoare la ea.
Dacă totuși
aceste gânduri apar, recunoaște-le ca atare și lasă-le să treacă, revenind la
simțurile corporale. Dacă ai petrecut mai mult timp cu un anumit simț
corporal, încearcă să descoperi dacă nu mai există și altele, în diferite zone
ale corpului, cu texturi, forme și energii diferite.
Atunci când
renunți la discursul mental și descoperi un simț corporal, este posibil să
stabilești în mod intuitiv o legătură între cele două. Alteori, este posibil
să nu sesizezi nicio conexiune aparentă. În capitolul 5 vom explora detaliat
cum poți găsi un simț corporal legat de o chestiune particulară. Până
atunci, nu contează dacă ceea ce descoperi are sau nu vreo legătură cu
subiectul la care se gândește mintea ta.
Renunțarea la
discursul mental și trecerea de la logică la simțul corporal sunt extrem de
importante. Într-o altă epocă mai simplă, când ar fi trebuit să îți petreci
întreaga zi sădind o grădină sau cultivând un câmp, la sfârșitul zilei nu ți-ar
fi rămas foarte multe lucruri la care să te gândești, așa că te-ai fi putut
bucura fără probleme de albastrul cerului senin.
În epoca noastră,
aproape totul presupune un proces de gândire: planificarea evenimentelor
viitoare, sarcinile multiple, comunicarea cu ceilalți, gestionarea noianului
de informații, ba chiar și reveriile diurne. Una dintre cele mai importante
capacități pe care merită să le cultivăm este aceea de a face o pauză în
monologul nostru mental și a experimenta lumea în care ne aflăm deopotrivă
interioară și exterioară direct prin simțurile noastre.
Dat fiind că
viața noastră este atât de puternic centrată în jurul gândirii, nu este deloc
ușor să oprim monologul continuu al minții noastre. Este aproape ca și cum am
încerca să trecem de la folosirea mâinii drepte (dacă suntem dreptaci) la aceea
a mâinii stângi. Mai întâi de toate ar trebui să ne inhibăm impulsul de a ne
folosi mâna dominantă, după care ar trebui să ne determinăm mâna nedominantă să
execute o acțiune precum spălatul pe dinți sau scrisul, care nu i se pare deloc
naturală acesteia. Cu siguranță vom avea nevoie de foarte multă practică pentru
a deveni eficienți în renunțarea la monologul mental, iar în anumite momente
acest lucru nu ni se va părea deloc confortabil. De aceea, fii blând cu tine,
căci nu are niciun sens să adaugi la acest disconfort și frustrarea sau
descurajarea.
Meditația lucidă, care nu este altceva decât un antrenament
de bază în detașarea de monologul discursiv al minții, te poate ajuta enorm să
îți descoperi simțul corporal. Renunțarea la monologul mental, crearea unui vid
în interiorul minții discursive, oprirea torentului continuu al procesului de
gândire oricum numim acest proces este un exercițiu de autocultivare, o
disciplină a familiarizării cu spațiul deschis și neconceptual din interiorul
nostru, care ne stă întotdeauna la dispoziție dacă știm cum să îl găsim și cum
să ne ancorăm în el. Maestrul meu budist, Chögyam Trungpa Rinpoche, obișnuia
să ne vorbească frecvent despre întoarcerea la kilometrul zero, adică la
acel spațiu interior golit de orice conținut specific, dar totuși plin cu
posibilități inedite, sau la acel vid plin care reprezintă căminul nostru, în
care ne putem întoarce ori de câte ori ne simțim epuizați, în care ne putem
odihni o vreme, după care o putem lua de la început.
Pag. 15 31
A apărut în: 2015-02 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
|
|
 | Medium medical Secretele din spatele bolilor cronice și misterioase și cum te poți vindeca în sfârșit |
|
 | Părinții toxici Vindecă-ți rănile din copilărie și reia controlul asupra vieții tale |
|
 | Despărțirea Cum să supraviețuiești și să înflorești după separare și divorț |
|
 | Renunță la codependență Ce poți face pentru a nu-i mai lăsa pe ceilalți să te controleze și pentru a începe să ai grijă de tine însuți |
|
 | Codul emoțiilor Cum îți poți elimina emoțiile nerezolvate captive pentru a te bucura de o sănătate perfectă, de iubire și de fericire |
|
|
 | Tarotul Rider Waite Include o broșură cu instrucțiuni și setul complet de 78 de cărți de joc color (22 din Arcana Mare și 56 din Arcana Mică) |
|
|
|
|
|
|
|
 | Medium medical Secretele din spatele bolilor cronice și misterioase și cum te poți vindeca în sfârșit |
|
|
|
|
|
|
 | Părinții toxici Vindecă-ți rănile din copilărie și reia controlul asupra vieții tale |
|
|
 | Renunță la codependență Ce poți face pentru a nu-i mai lăsa pe ceilalți să te controleze și pentru a începe să ai grijă de tine însuți |
|
 | Codul emoțiilor Cum îți poți elimina emoțiile nerezolvate captive pentru a te bucura de o sănătate perfectă, de iubire și de fericire |
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|