Secretele inteligenței copilului

Dr. JOHN J. MEDINA, biolog molecular specializat în cercetarea genelor implicate în dezvoltarea creierului uman și genetica tulburărilor psihice, este profesor asociat la Universitatea din Washington, Școala de Medicină, în cadrul Departamentului de Bioinginerie, precum și la Universitatea Pacific din Seattle, unde conduce Centrul de Cercetare Aplicată a Creierului. De asemenea, este si director fondator al Institutului de Cercetare Talaris, cu sediul în Seattle, centru axat pe cercetarea modului în care sugarii codifică și procesează în mod cognitiv informațiile, la nivel celular și molecular.

Cercetătorul american construiește o punte între ceea ce știu oamenii de știință și practica parentală de zi cu zi într-o manieră accesibilă, plină de umor, care transformă o carte științifică într-un roman pasionant despre călătoria pe care creierul copilului vostru va trebui să o facă până ce își va atinge ultima treaptă de actualizare a propriului potențial.

Omul de știință John Medina știe răspunsurile la toate aceste întrebări și la multe altele, așadar, respirați adânc și pătrundeți în universul fascinant al creierului copilului dumneavoastră. Un pas mic, pe care orice părinte ar trebui să-l facă pentru a-i asigura bebelușului un destin fericit.

Introducere ... 11
Parenting-ul se referă la dezvoltarea creierului • Importanța de a fi selectiv cu privire la știință • De ce mai avem nevoie de părinți? • Cinci întrebări de care nu poți scăpa

Sarcina ... 31
Patru lucruri care îmbunătățesc dezvoltarea creierului unui copil • Dispozitivele electronice: uită de ele • Grețurile de dimineață sunt un lucru bun? • Când bebelușul tău îți poate auzi vocea, îți poate simți atingerea • Efectele stresului sever la mamă și la bebeluș

Relația ... 65
Sare în sus de bucurie? Da, dar... • Ce se întâmplă cu căsnicia în perioada tranziției la statutul de părinte • Patru motive foarte puternice pentru care merită să lupți • Băieți, scoateți aspiratorul • Doi pași într-o relație care pot fi benefici pentru bebeluș

Copilul isteț: semințele ... 95
8000 de neuroni pe secundă! • Ce e mai bun decât IQ-ul • Creierul nu poate învăța decât dacă se simte în siguranță? • Ce înseamnă "isteț"? • Șapte tipuri de inteligență • Fiecare creier este conectat în mod diferit

Copilul isteț: solul ... 125
Cea mai bună cameră de joacă • Dacă vorbești cu copilul tău, îi îmbunătățești IQ-ul • Cum să mărești scorul cognitiv cu 50% • Televizorul înainte de vârsta de 2 ani • Cum poți răni prin hiper-parenting

Copilul fericit: semințele ... 161
Fericirea poate fi genetică? • În ce regiune a creierului apar emoțiile • Neuronii oglindă magici • Emoțiile și logica nu sunt chiar atât de separate precum crezi

Copilul fericit: solul ... 189
Secretul fericirii • Utilizarea empatiei pentru a calma un copil nervos • Singurul stil de parenting care funcționează

Copilul moral ... 217
Copiii se nasc morali? • Scăunelul cu trei picioare al disciplinei • Copiii mint foarte mult (la fiecare două ore, la vârsta de 4 ani) • Explică-i regulile tale

Concluzii ... 247
Sfaturi practice ... 255
Mulțumiri ... 272
Index ... 274

Sarcina

Într-o zi, am citit ceva unui grup de cupluri care așteptau primii lor copii. O femeie și soțul acesteia au venit la mine după lectură, părând îngrijorați. „Tata este operator radio”, spuse soția. „I-a spus soțului meu că ar trebui să înceapă să bată în pântecele meu. Este un lucru bun?” S-a uitat la mine confuză. Și eu la fel. „De ce să bată?”, am întrebat. Soțul a spus: „Nu orice fel de bătăi. El vrea să îl învăț pe cel mic codul Morse. Vrea să încep să bat mesaje pentru creierul micuțului, ca mititelul să fie deștept. Poate îl vom învăța să ne și răspundă!” Soția a intervenit: „Asta îl va face mai deștept? Burta mea este deja foarte mare, și nu-mi place asta”.

Îmi amintesc foarte bine totul, pentru că a fost un moment foarte nostim; am râs din toată inima. Dar a fost și sincer. Am putut vedea privirile lor întrebătoare.

De fiecare dată când citesc despre extraordinara viață mentală a fetusului aflat în dezvoltare, aproape că simt valul de panică ce străbate încăperea. Cuplurile din audiență devin îngrijorate, apoi încep să noteze cu furie, adesea discutând șoptit și grăbit cu vecinii. Părinții cu copii mari simt uneori satisfacție, alteori regrete; unii se consideră chiar vinovați. Este scepticism, mirare și, mai presus de orice, o mulțime de întrebări. Poate cu adevărat un bebeluș să învețe codul Morse în ultimele stadii de sarcină? Și dacă poate, asta îi va face vreun bine?

Oamenii de știință descoperă mereu noi dedesubturi ale vieții mintale a bebelușului în uter. În acest capitol vom intra în magnificul mister al dezvoltării creierului, totul pornind de la o mână de celule mici de tot. Vom vorbi despre ce înseamnă asta pentru codul Morse, detaliind lucrurile demonstrate că ajută la dezvoltarea creierului în perioada intrauterină. Pont: sunt doar patru. Și, pe drum, vom distruge câteva mituri; pentru început, puteți să puneți deoparte CD-urile cu muzica lui Mozart.

Liniște, vă rugăm: bebeluș în creștere

Dacă ar fi să dăm un sfat de o propoziție, bazat pe ceea ce știm sigur despre dezvoltarea intrauterină de-a lungul primei jumătăți a sarcinii, acesta ar fi următorul: bebelușul vrea să fie lăsat în pace.

Cel puțin la început. Din punctul de vedere al bebelușului, cea mai bună caracteristică a vieții în pântece este lipsa relativă a stimulării. Uterul este întunecat, umed, cald, sigur ca un adăpost anti-bombă, și mult mai liniștit decât lumea exterioară. Și așa trebuie să fie. Odată ce lucrurile s-au pus în mișcare, micul embrion de dinainte de apariția creierului va crea neuroni la uimitoarea rată de 500 000 de celule pe minut. Ceea ce înseamnă mai mult de 8 000 de celule pe secundă; acest lucru se va petrece timp de câteva săptămâni. Evenimentul este deja observabil la trei săptămâni de la concepție, și continuă până la mijlocul perioadei de sarcină. Copilul are o îndatorire uriașă de realizat într-un timp foarte scurt! O lipsă cât mai liniștită de intervenție din partea părinților amatori este exact ceea ce te aștepți să își dorească bebelușul.

De fapt, unii biologi evoluționiști consideră că acesta este motivul pentru care grețurile de dimineață persistă în sarcina umană. Greața de dimineață, care poate dura întreaga zi (și, pentru unele femei, întreaga perioadă de sarcină), poate lega o femeie de dietele oribile și plictisitoare – asta dacă e în stare să bage ceva în gură. Această strategie de evitare le-a ținut, pesemne, pe strămoașele noastre, departe de toxinele naturale din mâncărurile exotice sau intrate în putrefacție din meniurile neregulate și sălbatice din Pleistocen. Oboseala care acompaniază sarcina le va ține pe femei departe și de angajarea în activități fizice care pot fi riscante pentru bebeluș. Cercetătorii consideră acum că acest lucru îl poate face pe copil mai deștept.

Un studiu care urmează a fi publicat, urmărește copiii ale căror mame au suferit de grețuri majore și au vomitat de-a lungul întregii sarcini. Când copiii au ajuns la vârsta școlară, 21% au avut un punctaj de 130 sau chiar mai mult la testul standard de IQ, nivel considerat superior. Dacă mamele lor nu ar fi avut grețurile de dimineață, doar 7% dintre ei s-ar fi descurcat la fel de bine. Cercetătorii au o teorie – care trebuie verificată – despre cauza acestui fapt. Doi hormoni care stimulează o femeie să vomite pot acționa, de asemenea, ca fertilizatori neurali pentru creierul aflat în plină dezvoltare. Cu cât vomită mai mult, cu atât se eliberează mai mult fertilizator, cu efecte mai mari asupra IQ-ului. Oricare ar fi motivele, se pare că bebelușul este pe cale să parcurgă un drum foarte lung până să îți ceară să-l lași în pace.

Cât de bine ne pricepem să lăsăm bebelușul în pace – în acest stadiu sau în oricare altă etapă intrauterină? Nu ne prea pricepem. Cei mai mulți dintre părinți au o dorință neostoită de a face ceva pentru a ajuta bebelușul, în special când vine vorba despre creierul lui. Alimentarea acestei idei s-a transformat într-un sector enorm al industriei jucăriilor, a cărui singură strategie este, sunt convins de asta, să manipuleze temerile părinților bine intenționați. Fiți foarte atenți, pentru că sunt pe cale să vă ajut să economisiți o grămadă de bani.

Uimitorul pregafon

Făcând cumpărături într-un magazin, acum câțiva ani, am văzut o reclamă la un DVD creat pentru nou născuți și prichindei, numit Baby Prodigy. Pe fluturașul publicitar scria: „Știți că puteți ajuta în mod real la dezvoltarea creierului bebelușului dumneavoastră? Primele 30 de luni din viață reprezintă perioada în care creierul unui copil trece prin cele mai critice momente ale evoluției sale... Împreună, îl putem ajuta pe bebelușul dumneavoastră să devină noul Baby Prodigy!” M-a cuprins așa o furie, încât am rupt foaia aceea și am aruncat-o la gunoi.

Aceste pretenții absurde au o lungă istorie. Spre finele anilor ‘70, am asistat la crearea Universității Prenatale, care avea în curriculum pretenția de a îmbunătăți atenția bebelușului, performanța cognitivă și vocabularul, toate înainte de naștere. Copilul chiar primea o diplomă după naștere, care stipula că el sau ea este „Copil superior”. Sfârșitul anilor – 80 a introdus pregafonul, un sistem foarte glorificat de trompețică-speaker, creat pentru a introduce în burta femeii vocea mamei, muzică clasică sau orice alt zgomot exterior care ar fi mărit IQ-ul bebelușului. Apoi au urmat și mai multe produse, completate de reclame extraordinare de tipul: „Învață copilul să silabisească din pântece!”, „Învață copilul a doua limbă străină înainte de a se naște!”, „Îmbunătățește notele la matematică ale copilului cu muzică clasică!” Mozart era cu precădere favorit, culminând cu ceea ce poate ați auzit deja: „Efectul Mozart”. Și lucrurile nu au decurs mai bine nici în anii ‘90. Cărțile publicate în acel deceniu prescriau activități scurte, zilnice, pentru cuplurile de viitori părinți, pretinzând că „pot crește IQ-ul bebelușului cu 27-30 de puncte” și, de asemenea, îi pot spori atenția „de la 10 la 45 de minute”.

Dacă intrați în orice magazin de jucării în zilele noastre, veți fi inundați de produse care pretind aceleași lucruri. Aproape niciuna dintre aserțiunile de pe pliantele publici tare nu este susținută de teste interne, nici de cercetări independente, verificabile.

Niște prostii. Bune de aruncat.

Credeți sau nu, despre niciun produs comercial nu s-a dovedit vreodată într-o manieră responsabilă și științifică (nici măcar într-o manieră iresponsabilă și ne științifică) că ar face ceva, orice, pentru îmbunătățirea performanței creierului unui fetus în dezvoltare. Nu au existat verificări încrucișate, experimente aleatorii ale căror variabile independente să fie prezența sau absența dispozitivelor în cauză. Niciun studiu riguros nu a arătat că un curriculum educațional intrauterin produce beneficii academice pe termen lung atunci când copilul intră la școală. Niciun studiu pe gemeni-separați-de-la-naștere nu a demonstrat vreo pervertire a naturii sau a educației datorită efectelor produselor în cauză. Asta include și universitatea intrauterină. Și Mozart intrauterin.

Niciun produs comercial nu a probat că ar putea face ceva pentru îmbunătățirea
performanțelor creierului unui fetus în dezvoltare.

Din păcate, miturile înfloresc atunci când faptele sunt puține, și ele au capacitatea de a atrage atenția oamenilor. Chiar și după toți acești ani, multe dintre produsele respective sunt încă pe piață, funcționând ca niște rețele foarte bine organizate, care îi acaparează pe părinții lipsiți de suspiciuni și-i face să-și cheltuiască banii câștigați cu greu.

Graba de a crea produse comerciale este cu siguranță alarmantă pentru comunitatea științifică. Falsa lor ingenuitate este, de asemenea, contraproductivă. Aceste produse generează o atât de mare atenție, încât ele pot arunca în anonimat unele descoperiri cu adevărat importante. Există activități pe care viitorii părinți le pot face pentru a ajuta dezvoltarea cognitivă a bebelușului în creștere. Ele au fost testate și evaluate, cu rezultate care au fost dezbătute pe larg în literatura științifică de specialitate. Pentru a le înțelege valoarea, trebuie să știți câteva fapte despre dezvoltarea creierului unui copil. Odată ce veți înțelege ce se petrece cu adevărat acolo, va fi foarte ușor să vedeți de ce atât de multe produse sunt doar publicitate zgomotoasă.

Haideți să începem

Cei doi membri ai castei din jocul de-a hai să facem un copil sunt pur și simplu spermatozoizii, un ovul și muzica îmbietoare a lui Marvin Gaye. Odată ce aceste două celule se unesc, ele încep să producă o mulțime de celule într-un spațiu mic. Embrionul uman arată ca o dudă mică. (De fapt, unul dintre stadiile timpurii este cunoscut sub numele de morula, care derivă de la numele latinesc al dudei). Prima decizie a dudei dumneavoastră este de ordin practic: trebuie să decidă care parte devine corpul bebelușului și care – adăpostul lui. Aceasta se întâmplă foarte rapid. Anumite celule sunt desemnate să construiască casa, să creeze placenta și balonul în care va pluti embrionul, sacul amniotic. Altor celule le sunt desemnate îndatoriri pentru construirea embrionului, crearea unui mănunchi de țesuturi interne numite masa de celule interioare.

Trebuie să ne oprim puțin aici și să contemplăm ceva: în acest stadiu, în masa de celule interne se află o celulă a cărei unică datorie este să formeze creierul uman. Cel mai complex dispozitiv de procesare a informațiilor construit vreodată este pe cale de a fi creat. Și totul începe cu o fracțiune infimă din mărimea punctului de la sfârșitul acestei propoziții.

Am studiat acest lucru mai bine de 20 de ani. Și încă îl mai consider uimitor. Așa cum omul de știință Lewis Thomas a spus în cartea Viețile unei celule: „Existența unei asemenea celule ar trebui să reprezinte cea mai mare minune de pe Pământ. Oamenii ar trebui să se învârtă în jurul ei toată ziua, să se strige unii pe alții cu sentimente de plăcere și mirare fără sfârșit, și să nu discute despre altceva decât despre acea celulă.” Dați-i drumul, strigați-vă vecinul; eu voi aștepta.

Miracolul continuă. Dacă ați putea vedea în acțiune acest embrion care plutește pe mare, ați putea constata că masa de celule interne este acum asemenea unui mușuroi de celule care se îngrămădesc în jurul embrionului, cum se întâmplă cu comenzile rapide și numeroase de mâncare la un târg de țară. Celulele se aranjează singure în trei straturi vii, arătând, în ochii tuturor, ca un cheeseburger. Stratul de dedesubt, numit endoderm, va forma cea mai mare parte a sistemului de celule care acoperă vasele și organele bebelușului. Stratul din mijloc, mezodermul, va forma mușchii, sistemul respirator, sistemul digestiv și oasele. Stratul de deasupra este ectodermul. Va crea pielea bebelușului, părul, unghiile și sistemul nervos. Aici își are reședința celula minusculă care va da naștere creierului.

Dacă ați privi mai îndeaproape, ați putea observa cum o linie fină de celule se formează în partea de sus a mijlocului chiflei noastre. Sub ea, începe să se formeze ceva care seamănă cu un cilindru, care începe să se alungească, folosind linia de deasupra lui drept ghid. Acest cilindru este tubul neural. Va da naștere coloanei spinale – capătul mai îndepărtat se va termina în locul care va deveni fundulețul bebelușului, iar capătul mai apropiat va deveni creierul lui.

Atunci când ceva merge prost

Este vital ca acest tub neural să se dezvolte corect. Dacă nu se întâmplă așa, bebelușul dumneavoastră poate avea o protuberanță spinală externă sau chiar o tumoare în partea dorsală inferioară, malformație numită spina bifida. Sau bebelușul poate crește fără un cap complet dezvoltat, o stare rară, numită anencefalie.

De aceea, toate cărțile despre sarcină recomandă cu tărie vitamina B-complex; acidul folie ajută la formarea corectă a tubului neural la ambele capete. Femeile care iau acid folic în preajma concepției și în timpul primelor câteva săptămâni de sarcină prezintă cu 76% mai puține riscuri de a avea un fetus cu tub neural defect, decât cele care nu iau acest supliment. Este primul lucru pe care îl puteți face pentru a ajuta dezvoltarea creierului bebelușului.

Pag. 31 – 36