pag. 21-22
...dacă persoanele cu
pregătire în fizică s-ar angaja cu toate forțele în ceea ce unii oameni
de știință au denumit ”problema dură a conștiinței”. Esența problemei
dure este că neuroștiința modernă face presupunerea potrivit căreia
creierul creează conștiința din însăși vasta sa complexitate. Totuși, nu
există absolut nicio explicație care să sugereze vreun mecanism prin
care se întâmplă acest lucru. De fapt, cu cât facem mai multe cercetări
privind creierul, cu atât mai mult înțelegem că există conștiința
independent de acesta. Roger Penrose, Henry Stapp, Amit Goswami și Brian
Josephson sunt exemple remarcabile de fizicieni care au încercat o
încorporare a conștiinței în modele fizice, dar marea majoritate a
comunității fizicienilor preferă să ignore nivelurile mai ezoterice de
investigație necesare.
în ziua în care va începe să studieze fenomenele non-fizice,
știința va face mai multe progrese într-un deceniu decât în toate
secolele anterioare de existență. - NIKOLA TESLA (1856-1943)
Noua teorie — această nouă Hartă a tuturor lucrurilor pe care eu o
susțin cu tărie — va include toate descoperirile revoluționare pe care
știința le-a făcut în secolul trecut, mai ales noile descoperiri privind
natura materiei și a spațiului și descoperirile revoluționare privind
rolul central al conștiinței, care a aruncat știința materialistă
într-un asemenea haos la începutul secolului al XX-lea. Ea va aborda
descoperiri precum cea a fizicianului Werner Heisenberg, potrivit căreia
particulele subatomice nu se află de fapt niciodată într-un anumit loc,
ci ocupă o stare permanentă de probabilitate statistică astfel încât
acestea pot fi aici sau acolo, dar nu pot fi niciodată totalmente fixate
într-un singur punct asupra căruia să nu ne putem îndoi. Ori că un
foton — unitatea de lumină — va apărea ca o undă dacă îl măsurăm într-un
anume fel sau ca particulă dacă-l măsurăm în alt fel, chiar dacă rămâne
exact același foton. Sau descoperiri precum cea a lui Erwin
Schrodinger, conform căreia rezultatele anumitor experimente subatomice
vor fi determinate de conștiința observatorului, care le înregistrează
într-o asemenea manieră încât ele pot realmente ”să inverseze” timpul,
astfel că o reacție atomică declanșată în interiorul unei cutii care a
fost etanșată cu trei zile înainte nu se va definitiva până când
observatorul conștient nu va deschide cutia și nu va consemna
rezultatele acelei acțiuni. Reacția atomică rămâne într-o stare
suspendată în care se întâmplă și totodată nu se întâmplă până când
intră în scenă conștiința și o cimentează în realitate.
Această nouă Hartă a tuturor lucrurilor va include și cantitățile
imense de date care ajung la noi dintr-un alt domeniu de cercetare
științifică, unul căruia știința materialistă i-a acordat în trecut și
mai puțină atenție decât conștiinței și pe care religia dogmatică l-a
ignorat de asemenea cu strășnicie: experiențele în pragul morții.
Viziunile de pe patul de moarte. Momentele de aparent contact cu cei
dragi plecați dintre noi. întreaga lume a întâlnirilor stranii, dar
totalmente reale cu lumea spirituală, pe care oamenii le trăiesc tot
timpul, dar despre care nici știința dogmatică, nici religia dogmatică
nu ne-au lăsat să vorbim.
Acel gen de evenimente despre care oamenii îmi vorbesc tot timpul.
Dragă domnule Alexander,
Am citit cu drag relatarea experienței pe care ați avut-o. Mi-a
amintit de experiența în pragul morții a tatălui meu cu patru ani
înainte să se prăpădească. Tatăl meu era doctor în astrofizica și,
înainte de acea experiență, avea o minte sută la sută orientată
științific. Se afla la terapie intensivă într-o stare foarte proastă.
Avusese mari probleme emoționale în viață și căzuse pradă alcoolismului
până când multe dintre organele corpului său cedaseră, iar el făcuse o
dublă pneumonie. Era deja la terapie intensivă de trei luni. O parte
din... |