Păşiţi cât aveţi lumină :. Omraam Mikhaël Aïvanhov :. Prosveta :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Acest volum încheie Colecţia Izvor, colecţie în care au fost tratate temele spirituale prezentate de autor în conferinţele orale ţinute în perioada 1938 - 1985 în Franţa.

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Editura: Prosveta

Colecţia: Izvor

Afişat de 9969 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	18.90 RON

	•Reducere:	2%
	•Preţ site:	18.52 RON *
	Momentan indisponibil(ă)! În prezent nu cunoaştem dacă şi când acest produs va fi în stocul nostru. Puteţi însă să faceţi precomandă şi astfel veţi fi anunţat(ă) atunci când acesta devine disponibil. Pentru aceasta trebuie să fiţi autentificat(ă).

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Descriere

ÎN PRAGUL UNUI NOU AN

În mod instinctiv, oamenii se proiectează fără încetare în viitor, ei trăiesc cu speranța într-un mâine mai bun, dar această proiectare în viitor nu este deseori decât o fugă. Ei speră, ei speră, dar din ce motiv s-ar aranja lucrurile? De unde le vine această speranță că viitorul oare fi mai bun de cât prezentul? De unde să apară binele? Adevărul este că viitorul va fi și mai rău dacă ei se mulțumesc să spere fără să lucreze.

Lucrurile bune apar foarte rar din exterior. Dacă ele apar, cu atât mai bine; dar, mai ales voi aveți puterea să faceți ca evenimentele să vă fie favorabile sau defavorabile. Fiindcă puteți trăi fiecare eveniment în două feluri: unul care vă înalță deasupra voastră înșivă, și celălalt care vă coboară, sau chiar vă face să cădeți. Cel care nu are suficientă înțelepciune, iubire sau voință transformă condițiile exterioare cele mai favorabile în niște încercări pentru el și ceilalți. Atunci, la ce viitor se poate el aștepta?...O singură mașină cade în pană în mijlocul străzii: toate celelalte mașini sunt obligate să se oprească, circulația este perturbată, și apar blocajele de circulație! La fel, o singură zi trăită prost creează un soi de blocaj pentru zilele următoare, și uneori chiar, dacă nu căutăm să ne regăsim imediat orientarea bună, pentru încarnările viitoare.

Cei mai mulți oameni sunt obișnuiți să ia viața așa cum este, fără să se întrebe dacă evenimentele sunt o materie ce trebuie să caute să o pregătească, așa cum se pregătește hrana, punând-o la cuptor, adăugându-i și anumite ingrediente. Ați manca niște pești, așa cum sunt pescuiți, cu solzi, înotătoare și oase? Nu. Iar legumele, le mâncați așa cum sunt culese din pământ? Nici atât. Bucătăria este arta de a face comestibile și chiar gustoase tot felul de produse ce ar fi indigeste sau insipide dacă nu ne-am ocupa să le curățăm, să le fierbem, să le asezonăm.

Atunci, înțelegeți că fericirea la care aspirați este și rezultatul unei adevărate bucătării interioare. Nu trebuie să ne așteptăm să culegem momentele bune ale existenței așa cum culegem, în trecere, un fruct copt, dintr-un pom. Trebuie să învățați să lucrați asupra fiecărei situații în parte, și în mod special asupra situațiilor dificile, dureroase, adăugând niște elemente ale spiritulu și sufletului vostru, adică niște elemente de înțelepciune și de iubire divine.

Anumite persoane pretind că ele nu pot fi afectate niciodată de încercările existenței. Nu este posibil; numai dacă ești o piatră, altminteri fiecare resimte dureros tot ceea ce îi vizează sănătatea, sensibilitatea, convingerile. Și nu numai că nu este posibil, dar nu este nici de dorit: ce putem aștepta de la o piatră printre oameni? Dar celui care se străduiește să nu se lase doborât, oricare ar fi suferințele ce le are de îndurat, îi putem prezice că va ajunge foarte departe.

Veți întreba: „Cum este posibil să nu ne lăsăm doborâți?” Prin bunăvoință. Da, bunăvoința, fiindcă voința singură nu este de ajuns. În fața dificultăților, nu este de ajuns să strângeți din dinți sau să strângeți pumnii spunând: „Eu voi rămâne în picioare.” De altfel, nu este sigur că veți reuși să fiți mai puternici decât evenimentele, și veți sfârși epuizați, doborâți.Și chiar dacă veți izbândi, există un alt risc, cel de a vă întări. Putem fi impresionați de voința unor ființe pe care încercările nu reușesc să le doboare, dar nu simțim neapărat nevoia de a le frecventa, fiindcă ele arată deseori pentru alții multă duritate și dispreț.

Ceea ce eu numesc bunăvoință este o voință susținută de inteligența care caută să înțeleagă evenimentele și să tragă din ele o lecție, și prin inima care nu se închide altora. Această bunăvoință este deopotrivă și o formă de răbdare, nimic nu o descurajează. De aceea se poate spune că răbdarea este o virtute ce trebuie să le însoțească pe toate celelalte. Trebuie să iubiți și să fiți răbdători, să fiți înțelepți și răbdători, să fiți puternici și răbdători, altminteri iubirea, înțelepciunea și forța își pierd repede din puterea lor.

Închipuiți-vă că ați pus în pământ semințele unei plante despre care știți că face niște flori minunate, dar nesocotiți faptul că ea înflorește la o sută de ani. Astfel de plante sunt rare, dar ele există. Așteptați, astfel, nedumeriți, tulburați. Nerăbdarea voastră dovedește numai că voi nu cunoașteți natura acestei plante care dă asemenea flori. Iată alte semințe care dau niște flori după numai câteva săptămâni; desigur, aceasta vă place mai mult, dar aceste flori sunt mai obișnuite. Orice activitate la care vă angajați este asemenea unei semințe ce o puneți în pământ. Dacă obțineți imediat unele rezultate sunteți satisfăcuți, dar întrebați-vă uneori dacă semințele ce se dezvoltă atât de repede sunt cele mai bune. De cele mai multe ori, este contrariul.

A fi răbdător dovedește că posezi o cunoaștere ascunsă. Există unele ființe care vin pe lume cu o astfel de cunoaștere: ele lucrează zilnic și, orice s-ar întâmpla, ele perseverează, ele sunt tenace. Ele s-au născut sub influența favorabilă a lui Saturn. Pentru ele, timpul se măsoară în niște intervale foarte lungi, și cum mereu timpul, Saturn are ultimul cuvânt, recolta nu este numai frumoasă, ci și îmbelșugată.

Fiecare planetă posedă o periodicitate ce îi este specifică. Cea mai mică este cea a Lunii care parcurge zodiacul în douăzeci și nouă de zile. Apoi, urmează Mercur, iar mai departe, în ordinea perioadei crescătoare, Venus, Marte, Jupiter, Saturn. Iar dincolo de Saturn, mai există Uranus, Neptun și Pluto ai căror timpi de revoluție sunt și mai lungi.

Există un timp de dezvoltare al unei semințe, sau timpul de realizare a unei idei, ca și timpul de revoluție al planetelor. În funcție de natura lor, semințele sau ideile cer o durată de timp diferită. Pentru a reuși în activitățile spirituale, este nevoie de mult timp, fiindcă aici Uranus, Neptun și Pluto trebuie să-și aducă și ele sprijinul. Lucrarea spirituală este situată sub influența planetelor lente care parcurg niște cercuri imense în jurul soarelui.

O idee, un gând este o entitate vie; când ne iese din minte, el parcurge spațiul descriind un cerc, străbătând astfel diferite regiuni unde el se încarcă cu niște elemente ce îi sunt specifice, apoi se întoarce la locul său de origine, adică la noi. Fiecare gând are nevoie de un interval de timp determinat pentru a descrie un cerc. Gândurile cele mai spirituale, cele mai nobile și divine descriu niște cercuri foarte mari. Ele parcurg toate regiunile, până la lumea divină, înainte de a reveni, aducând-și comorile lor.

Obiectați că, atunci când sunteți implicați într-o activitate, se așteaptă de la voi să obțineți repede niște rezultate. Da, când este cazul să câștigi niște bani, trebuie să te grăbești, și de aceea atâtea magazine, prăvălii propun oamenilor niște produse, niște obiecte care să le satisfacă cerințele materiale, și chiar nevoile lor inferioare, ceea ce se poate face foarte repede. Dacă li s-ar propune cum să le hrănească sufletul și spiritul lor, ele ar da faliment.

Înțelepciunea cere ca noi să ținem seama deopotrivă de timp pentru planul fizic și de veșnicie pentru suflet și pentru spirit. Graba în care trăiesc oamenii îi lipsește de acest element de durată, de infinit, ce dă un sens, un gust vieții. Când ei nu găsesc imediat ceea ce caută, ei trec imediat la altceva...De aceea, ei nu ajung nicăieri în planul interior.

Răbdarea este o calitate a vârstei înaintate, iar speranța aparține tinereții. Da, tinerețea speră, iar dacă ea nu vede repede că vine ceea ce speră, ea se neliniștește; în timp ce, bătrânețea nu speră mare lucru, dar ea a învățat să suporte cu răbdare. În realitate, răbdarea și speranța trebuie să se întâlnească. Unde există speranța, răbdarea trebuie să vină să-și aducă sprijinul. Iar când răbdarea există, speranța nu poate fi prea departe. Dacă nu speri nimic, cum și de ce să fii răbdător? Nu este nimic de așteptat. Dar când răbdarea și speranța merg împreună, an după an, viitorul se deschide larg.

Un an se încheie și un altul începe... Este o perioadă în care toți rostesc niște urări pentru ei înșiși, pentrru familia lor, prietenii lor, ppentrru întreaga lume...Iar obiceiul constă în a se întâlni, spunându-și: „La mulți ani!..Un an nou fericit!...” Înainte însă de a vă gândi la acest an nou, adresați-vă anului care s-a scurs. Da. Cabala spune că un an este o ființă vie, așadar puteți să îi vorbiți. Adresați-vă astfel acestui an ce s-a încheiat și cereți-i să-și amintească de voi. Fiindcă el este viu, el nu rămâne inactiv, el ne-a înregistrat nu numai faptele, dar și dorințele, sentimentele, gândurile noastre. În ultima zi, el își dă raportul Domnilor Destinelor și ne leagă de anul următor.

Omul modern s-a obișnuit să considere timpul un fel de abstracție măsurată prin orologii și ceasuri, în vreme ce un an, o zi...chiar o oră sunt niște realități vii. De altfel, se mai aud și astăzi pronunțându-se niște expresii precum: „Binecuvântată să fie clipa când...” sau „Blestemată să fie clipa când...” În mitologia greacă, timpul era reprezentat de zeul Cronos, iar orele erau și ele niște divinități, fiice ale lui Zeus, stăpânul zeilor. Ar fi multe de spus despre acest subiect.

Până atunci, întrebați-vă cum veți părăsi anul care s-a încheiat. Încercați să vă gândiți la el cu recunoștință. Spuneți-i: „Mulțumesc, dragul meu an, tu mi-ai evitat multe necazuri și mi-ai adus atâtea lucruri bune!” Străduiți-vă să vă rememorați aceste lucruri bune. Dacă știți să îi vorbiți, acest an îi va spune despre voi celui care va începe: „Iată un adevărat fiu al Domnului, el este recunoscător, tu poți să îi aduci niște cadouri noi.” Pregătiți-vă, însă, deoarece pentru a le primi, trebuie cel puțin să fiți prezenți, adică conștienți, în momentul împărțirii.

Eu vă voi repeta aici recomandarea pe care deja v-am făcut-o privind primele douăsprezece zile ale anului. Fiecare reprezintă o lună. Așadar, străduiți-vă să trăiți primele douăsprezece zile cât mai bine posibil, pentru a oferi întregului an o bază solidă. Deoarece nici una dintre faptele noastre, nici una dintre stările noastre psihice nu rămâne fără consecințe, noi trebuie să le acordăm, atunci, pe moment, întreaga noastră atenție.

Fiecare știe că, în planul fizic, material, un gest neîndemânatic, o clipă de neatenție poate distruge o viață. De aceea există atâtea puneri în gardă. Pe drumuri se observă niște inscripții: „curbă periculoasă”, „drum alunecos”, „încetiniți, se lucrează!” etc. Iar multe produse conțin mențiunea „a nu se înghiți”! Ar fi imposibil să enumerăm toate avertismentele ce sunt date astfel, pentru ca oamenii să nu-și pună sănătatea sau viața lor, cât și a altora, în pericol. Fiindcă tocmai într-o secundă ei pot produce niște daune ireparabile, și nu mai rămâne nimic din proiectele frumoase ce și le-au făcut pentru viitor.

În viața psihică, viața morală, nu există acest fel de panouri și etichete pentru a atenționa pe fiecare că, un impuls rău ce îl domină pe moment va produce dezordine în sufletul, în intelectul său, în inima sa, și uneori chiar până în corpul său fizic. De aceea, pentru viața spirituală, este și mai necesar să fii conștient de clipa prezentă.

Existența este un lanț lung de momente ce trebuie trăite, unele după altele, într-un mod conștient. Dacă vă proiectați fără încetare în viitor, este ca și cum ați sări peste zalele intermediare. Ce ați mai face cu o bucată de lanț ce nu se leagă de nimic? Nu ne creăm viitorul începând cu sfârșitul, iar imaginându-vă un viitor frumos nu vă aranjează prezentul. Începeți cu începutul, treceți în mod progresiv etapele, înaintați, vă veți înălța până când veți atinge vârful.

Poate că ați prefera să auziți de la mine niște urări iluzorii de succes și fericire? Ei bine, nu, eu nu pot să vă spun decât adevărul: viitoarea voastră fericire se găsește în muncă, în stăruință. Toate eforturile ce le faceți se înscriu în înalt, în Cartea Vieții, și datorită acestor eforturi vi se vor pregăti multe binecuvântări! Când le veți primi, la întrebarea voastră: „De ce aceste cadouri?”, vi se va răspunde: „Deoarece, prin lucrarea voastră, v-ați înălțat până la regiunile luminii, aducând deopotrivă lumina și pacea unor ființe care se aflau în mizerie și întuneric.”

Eu nu pot să vă mai spun nimic în plus. Continuați, pășiți pe calea luminii. Ce se va întâmpla la capătul drumului? Veți descoperi ajungând acolo și veți fi orbiți de fericire.

Caracteristici

Numărul de pagini: 208
Formatul în cm. (l x L): 11 x 18
I.S.B.N.: 978-606-8184-02-9

A apărut în: 2016-05

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro

Descriere

Caracteristici