Relațiile intime

pag. 24-25

Cei cu scoruri mari la anhedonie socială au valori mici la afecte pozitive, dar nu și scoruri mari la afecte negative în viața de zi cu zi. Ei interacționează puțin cu oamenii, dar nu din cauză că se simt nedoriți. Preferă să fie singuri când sunt cu alți oameni și raportează puțină dorință de a interacționa atunci când sunt singuri, în comparație cu participanții cu niveluri mici la anhedonie socială. Manifestă distanță mare și slabă angajare în timpul contactelor sociale; preferă solitudinea și nu sunt atrași de interacțiunile cu ceilalți. Rezultatele sugerează că anhedonia socială implică o afectare a nevoii de apartenență care poate fi identificată în populația generală și că ea afectează funcționarea socială.
Cei cu anxietate socială au avut mult mai multe afecte negative de-a lungul situațiilor și niveluri mai reduse ale afectelor pozitive. Dorința de a fi singuri era prezentă mai mult când se aflau în compania celor nefamiliari. Își doreau să fie singuri pentru moment, dar nu și să rămână singuri în viitor. Stresul și nevoia de solitudine la cel cu anxietate socială depind foarte mult de cine sunt persoanele din proximitate în acel moment. Spre deosebire de cei cu anhedonie, indivizii cu anxietate socială își doresc compania celorlalți, dar se simt incomod, se tem atunci când au de-a face cu persoane în care nu au încredere. În schimb, anhedonia nu depinde de situație și se prezintă ca o trăsătură cu deficite globale ale interesului pentru a fi cu ceilalți.

4. Substituenți și alternative pentru satisfacerea nevoii de apartenență

Există deja o serie de cercetări care verifică faptul că nevoia de a evita singurătatea poate conduce oamenii și către căutarea de substituenți sociali sau de alternative sociale nonumane (Troisi și Gabriel, 2011). Aceste surogate sociale pot îmbrăca forme diverse. Unele satisfac nevoia de a aparține, permițând individului să pătrundă în alte lumi sociale, așa cum se poate întâmpla cu vizionarea programelor la televizor sau cu lecturile diverselor narațiuni. Mai există și conectarea la personaje favorite de la televizor, un fel de relații parasociale, sau legătura cu unele surogate sociale ale celor apropiați, cum sunt fotografiile, scrisorile sau lucrurile pe care le-au.utilizat cândva cei dragi. Prezentăm în acest subcapitol câțiva dintre posibilii substituenți deja abordați în diverse studii în legătură cu nevoia de a aparține, și anume hrana, rețelele de socializare de pe internet, monologul intern și credința religioasă.
Căutând să verifice ipoteza despre faptul că acea hrană care oferă o senzație de confort, de alinare este un surogat social pentru satisfacerea nevoii de apartenență, Troisi și Gabriel (2011) spun că această noțiune este în consens cu teoriile despre cognițiile încorporate sau despre simbolurile perceptuale. Aceste teorii arată că inputurile perceptuale sunt înregistrate în sistemul senzorial la nivel cerebral, acolo unde se creează capturi ale informațiilor despre evenimentele percepute deopotrivă în corp și în afara lui (Barsalou, 1999). Asocierile repetate realizează un fel de conectare între informațiile senzoriale și conceptele abstracte din mediu. Atunci când informațiile sunt reactualizate din memorie mai târziu, experiențele corporale și din mediu sunt amintite deopotrivă, deoarece acele gânduri implică și stimularea perceptuală cu care au fost asociate (Schubert, 2005).
Troisi și Gabriel (2011) au presupus că hrana poate deveni sursă de confort, de alinare, deoarece oamenii sunt expuși în mod repetat la mâncare, în prezența celor apropiați, semnificativi. Întrucât în mod tipic hrana este mâncată în compania partenerilor din cele mai apropiate relații, experiența perceptulă a mâncatului este codată de la bun început ca o experiență socială cu cel mai înalt nivel de confort. De aceea, experiența fiziologică a ingestiei de alimente aducătoare de confort sau chiar și numai gândul la alimente activează automat experiența confortului psihologic care a fost inițial codat împreună cu acea mâncare. Cei doi autori au verificat în două studii dacă mâncarea aducătoare de confort este asociată cu relaționarea socială și dacă poate reduce sentimentele de singurătate.
În primul studiu, care a operaționalizat accesibilitatea cognitivă a conceptului de relație socială prin numărul de cuvinte cu semnificație relațională (a plăcea, a include, a întâmpina etc.) dintr-o probă de completare de cuvinte, s-au obținut rezultate revelatoare. Studiul a fost de tip 2 x 2. Unii participanți au spus că supa de pui era pentru ei aducătoare de confort, iar alții că nu este valabil acest lucru pentru ei. Unora li s-a dat să mănânce supă de pui, altora nu. Numărul de cuvinte despre relații a fost aproape egal în cazul celor care nu au mâncat supa, indiferent dacă apreciaseră sau nu acest aliment ca fiind producător de confort. în schimb, cei care au mâncat și care menționaseră supa de pui printre mâncărurile preferate au scris mult mai multe cuvinte cu semnificație pentru relații sociale decât cei pentru care supa de pui nu avea niciun fel de efect de sporire a confortului.
În cel de-al doilea studiu, s-a văzut că de regulă mâncarea care produce cuiva starea de confort este considerată mâncarea favorită, o tradiție de familie, o tradiție culturală, ceva ce se savura în vacanțe sau la un eveniment familial semnificativ, ceva ce îi amintește de trecut și de casă. în acest studiu, cei cu, stilul de atașament insecurizant, procesând informații despre mâncarea preferată (au scris liber un eseu despre felul de mâncare care le produce o stare de bine, de confort), nu și-au redus sentimentul de singurătate produs de amenințarea experimentală a nevoii de apartenență, în vreme ce participanții cu stil securizant care au scris eseul despre mâncarea preferată au avut scoruri mult mai mici la singurătate. Beneficiul social furnizat de hrana preferată a fost cel mai probabil un produs al asocierii construite între alimentul respectiv și relaționare. Studiile lui Troisi și Gabriel (2011) aduc astfel o nouă perspectivă asupra motivelor pentru care emoțiile negative sunt adesea asociate cu ingestia unui volum mai mare de alimente. Satisfacerea nevoii de a avea relații stabile și pozitive prin consumul de alimente poate fi riscantă, mult mai riscantă decât în cazul altor surogate sociale, din moment ce ea poate duce la mâncat excesiv sau la comportamente alimentare nesănătoase.
Mulți oameni găsesc în prezent soluții pentru nevoia de a fi acceptat social și iubit, chiar și pe platformele de socializare de pe internet (Gangadharbatla, 2008). în cadrul acestor rețele virtuale, oamenii pot purta conversații, pot face schimb de informații, pot câștiga aprobare socială, pot exprima opinii și îi pot influența pe ceilalți. Deoarece nevoia de a aparține diferă ca intensitate de la un om la altul, vor fi diferite și tendințele oamenilor de a se înscrie și de a participa în rețele virtuale de socializare în care conținutul site-ului este generat de fiecare utilizator. Este așadar o mai mare probabilitate ca persoanele care se înscriu și folosesc astfel de rețele virtuale să fie cele cu scoruri mai mari la nevoia de socializare.
încercând să identifice predictorii deciziei de a utiliza rețele virtuale de socializare, Gangadharbatla (2008) pune în ecuație, într-un studiu corelațional, atitudinea față de utilizare, autoeficacitatea percepută pentru utilizarea internetului, nevoia de cunoaștere, nevoia de a aparține și stima de sine colectivă. Rezultatele au arătat că atitudinea poate fi mediator între autoeficacitatea utilizării internetului și intenția de înscriere într-o rețea virtuală de socializare. De asemenea, rezultatele au indicat că nevoia de apartenență mediază parțial relația între stima de sine colectivă și intenția de a face parte dintr-o astfel de rețea.