www.FotoMars.ro

Volumul prezintă trei conferinţe ale Maicii Siluana, în care tema centrală este suferinţa omului şi cauzele duhovniceşti care generează această suferinţă, analizând soluţiile pe care Biserica le are de oferit în asemenea situaţii, precum şi aportul personal în vindecare. Aşa cum spune Maica, mulţi cer de la Dumnezeu vindecare dar puţini înţeleg că durerea, boala, nu stă în ceea ce ni s-a întâmplat sau ni se întâmplă, ci în ce facem noi cu ce ni se întâmplă. Mă tot gândeam de ce Biserica nu se ocupă de necazul omului, ci insistă pe iertare, pe dezlegare. E adevărat că duhovnicul caută şi circumstanţele în care ai făcut păcatul dar nu insistă pe ce-ai păţit (deşi tu asta vrei să-i spui). De ce? Pentru că, de fapt, când ajungi la maturitatea la care cauţi vindecarea prin Taina Pocăinţei eşti deja pregătit să afli că eşti singurul responsabil pentru păcatul tău.

Nu există vindecare până nu ne dăm seama că „asta nu e viaţă”, că ce trăim nu este viaţa pe care o dorim în mod conştient. Viaţa „asta” este rezultatul automat al moştenirilor şi educaţiei din primii ani de viaţă pe care le întrupăm fără să putem alege, fără să discernem, pentru a supravieţui cu zestrea noastră în condiţiile în care venim pe lume şi creştem. Cu acest „material” fiecare suntem chemaţi să ne construim viaţa noastră în mod liber şi conştient. Iar asta o putem face numai cu ajutorul lui Dumnezeu, numai primind harul vindecător şi lucrând cu el.