Femeile se „extind“, bărbații se „contractă“
Una dintre cele mai frecvente probleme cu
care se confruntă femeile în relații este că uită de propriile nevoi și devin
absorbite de nevoile partenerului. Principala provocare a unei femei este să
fie conștientă de sine, când se îndepărtează de centru pentru a satisface
nevoile celorlalți. Pe de altă parte, cea mai mare dificultate a bărbatului
este să-și depășească tendința de a fi egoist, absorbit de propria persoană.
Femeile au tendința de a se „extinde", iar bărbații –
de a se „contracta“. Precum forța centripetă, bărbații se deplasează, de
obicei, către un centru sau un punct. Acest lucru explică de ce ei se simt
adesea frustrați în comunicarea cu femeile. Femeile tind să se abată de la
subiect, în timp ce bărbații vor ca ele să spună clar ce au de spus.
în general, când un bărbat vorbește, el a reflectat deja în
tăcere, până când i-a devenit clar care este ideea principală pe care vrea s-o
transmită. Dar o femeie nu vorbește neapărat pentru a spune ceva: vorbitul o
ajută să-și descopere punctul de vedere. Explorându-și gândurile și
sentimentele cu voce tare, femeia descoperă unde vrea să ajungă.
Tot așa cum bărbații simt nevoia să se retragă în sine,
pentru a reflecta la o idee, femeile dobândesc mai multă claritate atunci când
vorbesc. Dacă o femeie începe să vorbească, ea nu știe întotdeauna încotro se
îndreaptă, dar are încredere că va ajunge acolo unde trebuie. Pentru femei,
împărtășirea gândurilor și a sentimentelor este un proces important de
autodescoperire.
Adeseori, bărbații se simt frustrați în relația cu femeile,
pur și simplu, fiindcă nu înțeleg această diferență. Ei subminează în mod
inconștient acest proces feminin natural sau îl consideră o pierdere de vreme.
Un bărbat care înțelege diferența explicată mai sus este capabil să susțină o
femeie, ascultând-o fără s-o judece.
Stiluri de comunicare opuse
Harris, de exemplu, s-a întors acasă, și
soția lui, Laura, l-a și luat în primire: „Susie a lipsit pentru a doua oară de
la fotbal. A fost foarte dezamăgită. A sunat fratele tău, Tom, și a zis că au
de gând să vină în iunie. N-am știut ce să-i spun. Poate mergem la mama în
iunie, chiar la începutul vacanței de vară. Când e vacanța de vară? Tot n-am
găsit fotografiile pe care mi le-a cerut mama. Le mai ții minte – cele pe care
le-am făcut în parcul Yellowstone? Ai citit articolul pe care ți l-am lăsat, în
care se spune că urșii de la Yellowstone nu trebuie hrăniți? Parcurile nu mai
sunt ce erau odată. Țin minte cum hrăneam urșii din palmă. Sper să găsim
fotografiile. Uneori, mi se pare că viața noastră e total dezorganizată. Cred
că avem nevoie de puțin timp ca să ne punem la punct programul pentru la
vară".
După ce i-a transmis o sumedenie de idei asociate, Laura a
reușit să se adune și să descopere ceea ce voia să spună de fapt – că era
necesar să-și stabilească programul de vară.
Abordarea lui Harris e total diferită. în loc să-și comunice
emoțiile și gândurile cu voce tare, el reflectează în liniște asupra lor, apoi
exprimă concluzia.
De exemplu, Harris primește o ofertă de lucru pentru luna
iunie. Se întreabă dacă merită să-și refacă planurile pentru vară. Se gândește
cu cât i-ar crește venitul dacă ar accepta oferta. Se gândește la toate
lucrurile pe care le-ar putea face pentru familia lui cu banii pe care i-ar
câștiga în plus. Apoi, reflectează la diversele planuri de vacanță cu familia pe
care le-ar pune în aplicare, dacă n-ar accepta slujba.
|
Adevăr Divin
