Dacia și proiectele de refacere a Daciei

Cartea pe care o țineți acum în mâini este o contribuție remarcabilă la cunoașterea istoriei noastre adevărate, eliberată de valul așa-zisei corectitudini politice, în virtutea căreia strămoșii noștri sunt marginalizați de prea mulți ani.

În contradicție cu eseurile pretins istorice ale unor autori de factură demitizatoare, a căror notorietate este umflată cu pompă, argumentele lucrării de față, toate fundamentate științific, pun în evidență un fir roșu al continuității conștiinței dacice, din Antichitate și până în prezent.

Mai mult decât atât, documentele istorice citate demonstrează că nu doar autohtonii, urmași ai geto-dacilor, erau munciți de ideea unei refaceri a Daciei, ci și cancelariile străine și-au dorit acest lucru la un moment dat; desigur, din cu totul alte interese!

Prefață

Cuvânt-înainte

Cap. 1. Primele forme de unitate la geto-daci Obștile sătești

Regatul massageților și regina Tomyris Regatui iui Dromihete

Cap. 2. Unitatea politică a traco-geto-dacilor din timpul lui Burebista și Decebal

Cap. 3. încercări de refacere a Daciei după anul 106d. Hr.

Cap. 4. încercări autohtone de refacere a hotarelor Daciei antice în Evul Mediu Românesc

Introducere

Negru (Radu) Vodă - Descălecătorul și întemeietorul Valahiei Mari (Țara Românească)

Descălecarea tui Dragoș și Bogdan, înființarea și independența Statului Moldovenesc

Mircea cel Bătrân, „Domnul Dacilor și Regele Dacilor

Cap. 5. Politica de Unitate Militară și Națională a trei mari voievozi români ai Evului Mediu Românesc

Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare și Sfânt

Iancu de Hunedoara, «loan Getul - regele dacilor și peonilor"

Vlad Țepeș -Domn al Geților

Ștefan cel Mare și Sfânt -. Rege al Dadei" în cronicile venețiene

Petru Rareș pe tronul Moldovei

Cap. 6. Apariția tiparului și importanța contribuției lui la Unitatea Națională prin Biserica Ortodoxă și sub ocrotirea Voievozilor valahi

Cap. 7. Refacerea Vechii Dacii In Epoca Modernă - Momentul Mihai Viteazul

Cap. 8. încercări de refacere a Vechii Dacii și păstrarea conștiinței naționale la nivelul vetrei Daciei în veacul al XVIIea și al XVIII-lea

Cap. 9. Dacia și Dacii în conștiința europeană.

Planuri de refacere a Daciei din perspectivă europeană

Cap. 10. Veacul al XlX-lea, veacul unor mari împliniri politice și naționale ale românilor

Sentimentul dacic devine general

Tudor Vladimirescu și Revoluția de la 1821

Ideea de Unitate Națională în Revoluția din 1848 și după Războiului Crimeei

Cap. 11. Ianuarie 1859 și Cuza Vodă. Unirea Principatelor Române Dunărene - Unirea de Bază

Cap. 12. Mihail Eminescu, un apărător al Unității Naționale și un precursor al refacerii Daciei

Cap. 13. Carol I și realizarea altor împliniri naționale majore sub Domnia Sa

Cap. 14. Veacul al XX-lea și împlinirea națională de ta 1 decembrie 1918

Bibliografie selectivă

APARIȚIA TIPARULUI ȘI IMPORTANȚA CONTRIBUȚIEI LUI LA UNITATEA NAȚIONALA PRIN BISERICA ORTODOXÃ ȘI SUB OCROTIREA VOIEVOZILOR VALAHI

Un moment de cotitură în istoria lumii îl constituie apariția tiparului care pentru noi a fost de cea mai mare importanță în vremurile ce vor urma. La mijlocul veacului al XV-lea, Johannes Gensfleisch, cunoscut în întreaga umanitate sub denumirea de Gutenberg, inventează tiparul.

La mai puțin de o jumătate de secol de la intrarea lui într-o largă circulație în Occident, este preluat și de voievozii români care-și dăduseră seama de valoarea inestimabilă a tehnicii tiparului.

Reintrând în subiectul nostru, nu pot fi uitați, din această enumerare sumară, călugării cărturari ca Ieromonahul Macarie, cel care realizează primele tipărituri, în Țara Românească, fiind primit cu toată deschiderea de către Radu cel Mare, voievodul Țării Românești (1495-1508), un voievod luminat și cu frică de Dumnezeu care,,și-a dat seama de inferioritatea manuscrisului față de cartea tipărită, iar prin activitatea sa tipografică, Ieromonahul Macarie va face din Târgoviște și, implicit din Țara Românească, „unul dintre primele centre tipografice ale Răsăritului european"”.

Va veni, nu peste mult timp, rândul Diaconului Coresi, considerat părintele literaturii naționale sau întemeietorul limbii române literare, a cărui contribuție la păstrarea unității credinței și a dezvoltării conștiinței naționale se transpune în plan cultural prin tipăriturile sale realizate în Ardeal, unde prigoana imperială austriacă și maghiară împotriva valahilor era cea mai cruntă.

Ceea ce este foarte important în activitatea Diaconului Coresi este că multe dintre aceste tipărituri realizate în limba română le face la Brașov, unde Coresi ajunge pentru a sluji ortodoxia românească, fiind adus aici cu această misiune de voievodul Pătrașcu cel Bun, la chemarea românilor de aici".