Pentru cei mai mulți oameni,
caracterul este ceva ce aparține unei persoane, în virtutea unei legi naturale
imuabile și care nu poate fi modificată sau ameliorată. Totuși, pentru
psihologul experimentat, caracterul este ceva plastic, care e modificat de
caracterul gândurilor și de atitudinea mentală, și care poate deci să se
amelioreze, schimba sau modifica după dorință.
Psihologia, luând cunoștință de
planurile Conștiinței Interioare și înțelegând realitatea faptului că
caracterul este țesătura „confecționată" pe baza materialelor stocate pe
acele planuri, afirmă acum că, plasând materialele potrivite în sălile de
stocare, putem să facem în așa fel încât caracterul să fie „fabricat" în
funcție de calitatea sa. Pe scurt, ne putem practic „transforma" plasând
tipul bun de „materie primă" în spirit. Este valabil în cazul formării
copiilor și al altora, dar și în cazul formării sinelui sau a formării
caracterului.
Celor care ar putea să creadă
că, vorbind despre planuri ale Conștiinței Interioare, definim un „spirit"
susceptibil, intangibil, independent de creier, le vom spune că nu este corect.
Considerăm creierul organul spiritului, în manifestările sale de Conștiință
Interioară, ca și în manifestările sale de Conștiință Exterioară. Creierul este
format dintr-un număr enorm de celule, formate din „plasmă" sau materie
vie elementară, numărul depinzând de activitatea mentală a persoanei.
În afara numărului de celule
cerebrale în activitate, există întotdeauna rezerve mari de celule care
așteaptă un apel brusc. În plus, se crede că creierul poate să facă „să
crească" celule suplimentare în caz de nevoie, astfel încât capacitatea
mentală a individului este aproape nelimitată. O categorie de celule cerebrale
utilizate activ va avea tendința să intre în activitate aproape automat, la cea
mai mică nevoie, în timp ce celulele care nu sunt utilizate se atrofiază și
sunt puse în acțiune lent și cu stângăcie. Rezultă că celulele care sunt
utilizate în mod constant vor exercita o influență mai accentuată asupra
caracterului individului decât celulele care se atrofiază prin desuetudine. În
consecință, dacă o persoană vrea să utilizeze activ un ansamblu de celule,
acestea se vor manifesta cu forță în caracterul și în viața ei zilnică.
Pentru a dezvolta în noi
trăsăturile de caracter pe care le considerăm de dorit, dar ne lipsesc, trebuie
să ne străduim să gândim și să acționăm cât mai des posibil în sensul pe care
dorim să-l dezvoltăm. Așa cum ne exersăm mușchii pe care dorim să-i aducem la
un anumit grad de eficiență, așa ar trebui să exersăm și capacitățile
spiritului a căror putere dorim s-o creștem. Și, în același timp, trebuie să
evităm să dezvoltăm totalitatea capacităților opuse. Și dacă dorim să scăpăm de
un ansamblu de capacități nedorite sau să le restrângem, trebuie să utilizăm în
mod activ și să dezvoltăm ansamblul opus, astfel încât să contracarăm capacitățile
nedorite.
Există un motiv psihologic
valabil pentru faptul că „ordinele mentale" date propriului spirit, exact
înainte de a adormi, se dovedesc atât de eficiente. Acest motiv constă în
faptul că somnul este o stare indusă de natură nu numai în scopul de a odihni
corpul fizic și de a permite proceselor de reparare și de recuperare să
funcționeze mai bine, căci, oricât de important este această acțiune, există și
un alt scop în spatele fenomenelor somnului. În timpul somnului, are loc o muncă
mentală, ca și una fizică. Micii lucrători ai spiritului, „zânele"
spiritului, fac o mare parte din munca lor în perioada somnului. Perioada de
somn este momentul „marilor acțiuni" pe anumite planuri ale conștiinței
interioare. Găsim acolo executarea muncii mentale de asimilare, de analiză, de
colaționare, de combinare, de ajustare, de aranjare etc. a materialului adunat
de conștiința exterioară, prin intermediul organelor sale de simț și a
capacităților de raționament în orele de veghe care tocmai au trecut.
Lucrătorii spiritului adună materialul grosier stocat la sfârșitul zilei și îl
aranjează sistematic, fiecare impresie după genul ei și după legea asocierii,
astfel încât, când cineva începe un anumit subiect, va găsi aranjat în ordine
tot ce știe despre acel subiect - procesul este asemănător cu dispunerea
cărților într-o bibliotecă mare, de referință, modernă, astfel încât oricine
cunoaște sistemul poate să treacă de la o carte la alta cu tot ce conține
biblioteca despre un subiect anume.
Dar nu e totul. În timpul
zilei, spiritul conștient a cerut, mai mult sau mai puțin inconștient,
numeroase informații, răspunsuri, soluții de acțiuni etc. și micii lucrători ai
spiritului profită de această primă ocazie ca să facă această activitate, acum
când conștiința exterioară este adormită și nu îi deranjează cu cereri de
executare a numeroaselor sarcini ale zilei, care cer o atenție imediată. Ei
adună materialul răspândit și, asemenea zânelor, îl transformă în articole
perfecte, astfel încât a doua zi constată cu surprindere că spiritul lui a
rezolvat numeroase probleme pentru el în timp ce dormea. Acele mici zâne
„lucrează în timp ce voi dormiți".
Și acum vedeți valoarea
„metodei Leland". Exact înainte de a adormi, formulați o cerere precisă
pentru zâne, apoi alungați subiectul din conștiința exterioară. În timp ce
dormiți, sarcina dorită este îndeplinită, veriga lipsă a lanțului cunoașterii
este realizată și așezată la locul ei, problema derutantă este rezolvată,
enigma derutantă este rezolvată. Dar nu trebuie să uitați niciodată că, după ce
i-ați spus conștiinței interioare „Ocupă-te asta pentru mine în timp ce
dorm", trebuie după aceea să vă scoateți problema din conștiința
exterioară, așa cum un mare conducător îndepărtează o problemă când a încredințat-o
unui asistent încercat și demn de încredere. Cât timp nu veți face asta,
conștiința interioară nu-și va putea face treaba corect. Nu uitați niciodată
asta legat de această fază a subiectului. Este foarte important. |
Adevăr Divin
