www.FotoMars.ro

De ce am scris acest mic tratat de meditaţie? De patruzeci de ani am marea şansă de a trăi în apropierea unor maeştri spirituali autentici, care mi-au inspirat viaţa şi mi-au luminat drumul. Învăţăturile lor preţioase mi-au îndrumat strădaniile.

De ce am scris acest mic tratat de meditaţie? De patruzeci de ani am marea şansă de a trăi în apropierea unor maeştri spirituali autentici, care mi-au inspirat viaţa şi mi-au luminat drumul. Învăţăturile lor preţioase mi-au îndrumat strădaniile. Nu sunt un învăţător şi rămân, mai mult ca niciodată, un discipol. Dar mi se întâmplă adesea, în timpul călătoriilor mele prin lume, să întâlnesc oameni care îmi mărturisesc dorinţa de a învăţa să mediteze; şi încerc, pe cât este posibil, să-i îndrum spre maeştri calificaţi. Dar nu există întotdeauna această posibilitate. Aşadar, tocmai pentru cei care doresc sincer să practice meditaţia am adunat aceste învăţături ce-şi au izvorul în budismul cel mai autentic. Transformarea interioară, aceea care implică spiritul, este cea mai pasionantă dintre aventuri. Şi acesta este, de fapt, adevăratul sens al meditaţi ei.

Exerciţiile descrise în paginile de faţă sunt vechi de două mii de ani. Că vom opta doar pentru o meditaţie de treizeci de minute pe zi sau că ne vom strădui timp mai îndelungat, în liniştea sihăstriei, aceste exerciţii pot fi practicate gradual, independente unele de altele.

Personal, am avut uriaşul noroc să-mi întâlnesc maestrul spiritual, pe Kanguiur Rinpoche, în 1967, aproape de DaIjeeling, în India, şi să petrec apoi, după moartea sa, survenită în 1975, câţiva ani în singurătate unei mici chilii din lemn, suspendate pe piloţi în pădurea ce străjuia mănăstirea sa. Din 1981 am avut privilegiul să trăiesc, vreme de treisprezece ani, în preajma unui alt mare maestru tibetan, Dilgo Khyentse Rinpoche şi să primesc învăţăturile sale. După ce şi el a părăsit această lume, în 1991, m-am retras adesea într-o chilie mică de munte, în Nepal, la câteva ore distanţă de Katmandu, într-un centru de sihaştri înfiinţat de mănăstirea Sechen, unde locuiesc de obicei. Aceste perioade au fost, fără nicio îndoială, cele mai rodnice din viaţa mea.

De mai bine de zece ani particip la mai multe programe de cercetare ştiinţifică ce au ca scop evidenţierea efectelor practicării pe termen lung a meditaţiei. Cercetările au demonstrat că pot fi dezvoltate considerabil calităţi precum atenţia, echilibrul emoţional, altruismul şi pacea interioară. Alte studii au demonstrat rezultatele benefice obţinute în urma a douăzeci de minute de meditaţie zilnică, practicată vreme de şase-opt săptămâni: diminuarea anxietăţii şi a vulnerabilităţii la durere, diminuarea predispoziţiei spre depresie şi mânie, sporirea atenţiei, întărirea sistemului imunitar, stimularea, în general, a stării de bine. Oricare ar fi perspectiva din care este abordată meditaţia – transformarea personală, dezvoltarea iubirii altruiste sau sănătatea psihică –, ea se dovedeşte a fi un factor esenţial dacă dorim să ducem o viaţă echilibrată şi plină de sens.

Ar fi păcat să ne subestimăm capacitatea de transformare spirituală. Fiecare dintre noi dispune de potenţialul necesar pentru a depăşi stările mentale ce ne produc suferinţă, atât nouă, cât şi celor din preajmă, pentru a găsi pacea interioară şi a contribui la binele fiinţei umane.