www.FotoMars.ro

1. Care dintre cele două modalităţi de cunoaştere, raţiunea şi intuiţia, este superioară – dacă există superioritate în acest caz?

2. Pluralitatea şi diviziunea sunt integral iluzorii?

3. Se poate vorbi despre o irealitate a timpului?

4. Cărui tip de realitate aparţin binele şi răul?

Răspunzând cu rigoare filozofică şi coerenţă logică acestor întrebări, Bertrand Russell desfide misticismul integral, dogmatic şi pretins transcendent, dar reţine ca pozitivă particulară experienţa iluminării mistice, care se bizuie pe o înţelepciune a simţirii demnă să devină atitudine existenţială, fără însă a fi transformată în crez de viaţă. Potrivit filozofului britanic, misticismul se defineşte prin:

1. O cunoaştere intuitivă, directă şi instantanee a esenţei aflate dincolo de realitatea empirică şi iluzorie;

2. Credinţa în unitatea tuturor celor existente (negarea diviziunii);

3. Postularea caracterului iluzoriu al timpului (dacă totul este unitar, atunci nu există nici trecut, prezent sau viitor);

4. Negarea realităţii răului, ce ar ţine de lumea decăzută şi divizată, guvernată de senzaţii şi experienţă.