www.FotoMars.ro

„Toate bolile sunt fizice, mentale şi spirituale, iar nivelurile cele mai înalte ale vindecării sunt consecinţa adresării simultane celor trei domenii, înţelegând că fiecare dintre ele are o importanţă egală. Intenţia şi contextualizarea spirituală sporesc rata răspunsurilor pozitive la tratamentul medical. Totuşi, intrinsec condiţiei umane, există limitări, datorate design-ului evoluţiei, dintre care unele pot fi transcense, iar altele nu. Prin urmare, speranţa şi credinţa trebuie să fie acompaniate de predarea si acceptarea unei voinţe mai înalte. După cum a fost validat în urma cercetării noastre, viaţa nu poate fi distrusă. Nu poate decât să-şi schimbe expresia de la o realitate fizică lineară limitată Ia realitatea spirituală non-lineară nelimitată.”

„Este surprinzător că singurul lucru care trebuie gestionat în cadrul acestor evenimente catastrofale este energia emoţiilor. Dacă studiem experienţa, observăm că nu evenimentul care s-a petrecut sau despre care credem ca s-a petrecut în lume este problema, ci felul în care ne simţim noi faţă de el. Cui îi pasă de fapte? Ele nu înseamnă nimic în şi prin sine. Ceea ce contează este reacţia emoţională la acestea. Faptul, evenimentul în sine este doar un fapt, un „nimic”. Felul în care „simţim” despre acel fapt este singurul lucru pe care trebuie să-I rezolvăm în toate evenimentele de viaţă.”

„Sunt oameni care au fost implicaţi în cercetare spirituală şi în cercuri metafizice mulţi ani şi totuşi, nimic nu s-a schimbat în vieţile lor. Au aceleaşi boli şi probleme, viaţa lor personală este la fel. Nu au avut niciuna din experienţele adevărului interior despre care aud vorbindu-se. Oare de ce? Când viaţa le aduce aurul în faţă, această şansă extraordinară, atunci este momentul să transforme cunoaşterea spirituală în realitate. Este timpul transformării, momentul în care pot face un salt în conştiinţă. Acestea sunt momente de aur.”

„Punctul critic în toate lucrările spirituale este capacitatea de a dori să spui adevărul. Deseori acel adevăr este „nu ştiu” şi din acest „nu ştiu” vine dorinţa de a te preda lui Dumnezeu. Adevărul apare din actul predării, al capitulării. Adevărul nu „cauzează” durerea şi este greşit să venerăm durerea gândind că ea este calea regală către iluminare. Prin înţelegerea faptului că a suferi, suferinţa în sine, nu se datorează adevărului, ci lipsei de voinţă şi dorinţă de a renunţa la fals, astfel ajungem acolo – ajungem la revelarea adevărului prin capitularea, predarea în mâinile lui Dumnezeu.”