Viața de apoi

După efectuarea unei analize privind structura și conținutul detaliilor pe care sursele spirituale le-au descris despre universul vieții lor de apoi prin mediumi credibili. Dr. Betty enumeră 44 de caracteristici ale vieții de dincolo, marea majoritate a acestora fiind diferite de viziunile religiilor principale ale lumii noastre.Mesajul central al acestei cărți constă în credința că revelațiile naturii și existenței vieții noastre de apoi depind de modul în care ne servim de liberul nostru arbitru, spre a evolua spiritual prin iubire si înțelepciune.

Mulțumiri ... 7
Introducere ... 9

1. Revelațiile transei din cea de-a Șaptea Sferă ... 21
2. Viața de apoi a unui tânăr texan ... 37
3. Primul an „Dincolo" al unui american remarcabil ... 50
4. Un cercetător transcendental din această lume ne vorbește de pe partea cealaltă ... 64
5. Un preot catolic descrie „Tărâmul Marii Recolte" ... 79
6. Oh, ce oameni ne-au întâmpinat acolo! ... 95
7. Ce a descoperit unui teolog protestant după moarte ... 110

Concluzie ... 126
Epilog ... 143
Bibliografie selectivă ... 147

Revelațiile transei din cea de-a Șaptea Sferă

În cele ce urmează veți învăța că revelația divinului este progresivă, atemporală, nefiind acordată niciunui muritor în mod exclusiv.

Cel mai plin de har și mai remarcabil medium din Marea Britanie a secolului al nouăsprezecelea a fost preotul anglican William Stainton Moses (1839-1892). Inițial, Moses a privit cu suspiciune fenomenele mediumistice despre care a aflat și, precum mulți alți clerici, a considerat că orice comunicare cu cei dispăruți este ceva demonie, însă după ce a asistat la o primă ședință, în timpul căreia mediumul a oferit o descriere exactă a unui prieten decedat de-al său, scepticismul său s-a evaporat. În câteva luni a devenit conștient de propriile sale talente psihice, inclusiv de abilitatea de a produce fenomene extraordinare – în special levitația. O dată a avut ocazia chiar să fie propulsat pe o masă, de acolo pe o canapea, fără să sufere vreo vătămare. Altădată, o masă masivă de mahon aflată în apropierea sa a început să se balanseze și să vibreze în plină zi. Aceste evenimente și multe altele la fel de surprinzătoare au fost confirmate de oameni cu o reputație impecabilă. Moses însuși a fost în mod unanim considerat un om de caracter și de o integritate ireproșabilă. Șarlatania a fost de neconceput pentru cei care I-au cunoscut, iar fiecare dintre experiențele sale a fost făcută sub observație directă.

Aceste acte nu au fost executate pentru distracție, ci în cele mai nobile țeluri: spiritele care au vrut să se servească de Moses ca purtător de cuvânt al lor au trebuit mai întâi să îl convingă de realitatea lor. în cele din urmă au izbutit, dar nu rară întâmpinarea unei rezistențe susținute din partea clericului prudent. Drept urmare, a apărut una dintre cele mai remarcabile tratate spirituale scrise vreodată.

Însă Moses cel sceptic a continuat să se întrebe dacă nu cumva ceea ce aparent îi transmiteau spiritele și a fost consemnat automat nu era decât o formă de manifestare a inconștientului său. Aceste temeri s-au diminuat atunci când spiritele exprimau anumite idei cărora el însuși nu le dădea crezare. Eventual, se lăsa antrenat de mesajul primit și iniția un soi de conversație cu spiritele, chestionând convingerile acestora, care îl uimeau deseori prin perfecțiune a liniei argumentative, net superioară celei pe care o învățase la seminar. Cu toate acestea, fapt valabil pentru toate mesajele spiritelor, nu există nicio garanție, după cum deja am precizat în introducere, că tot ceea ce mediumul transmite nu ar fi contaminat de particularitățile și predilecțiile mediumului însuși. Este demn de a fi remarcat faptul că atunci când Moses a murit, un spirit ce pretinde a că este însuși Stainton Moses a recunoscut că nu de puține ori a eșuat în a comunica ceea ce spiritele au încercat să îi transmită atunci când era medium. Aparent, reverendul Moses era la fel de preocupat de ocrotirea adevărului după moarte, ca și în timpul vieții.

În timp ce diferite spirite și-au făcut apariția, transmițătorul prim s-a autoproclamat Imperatorul și, atribuindu-și apelativul „Servus Dei”, a pretins că ar fi conducătorul unui grup format din 49 de spirite. De asemenea, a susținut că provinee din a Șaptea Sferă, fiind trimis cu misiunea de a explica lumea spirituală, felul în care aceasta este controlată, precum și modul în care cunoașterea este transmisă ființelor umane. După cum explică, Avem dinaintea noastră un singur țel... am venit spre a dovedi oamenilor că ei sunt nemuritori, datorită acelui suflet care este o scânteie desprinsă din Divinitatea însăși.

Moses a comasat învățăturile șale în cartea Învățămintele Spiritelor, apărută în 1883, la zece ani după apariția primelor mesaje. Un volum ulterior, Alte Învățăminte Spirituale, a fost publicată în 1892, la puțin timp după moartea sa.

în anumite privințe, Imperatorul și grupul său erau reformatori religioși. Cartea cuprinde afirmații de genul: Te chemăm să te lepezi de formalismul mort, de literalismul lipsit de viață și de iubire al trecutului spre a îmbrățișa un adevăr spiritualizat, pătruns de simbolismul sublim al învățăturii angelice a planurilor elevate ale spiritului, unde materialitatea nu își găsește locul, iar dogmatismul formal al trecutului este pe vecie alungat.

Imperatorul este neînduplecat în critica adresată creștinătății victoriene, atrâgându-ne atenția că ființa umană a contribuit la răspândirea ideilor ignorante și false despre un Dumnezeu gelos, un infern în flăcări și un rai ceresc unde ajung cei aleși, o înviere spirituală și o judecată universală și alte asemenea noțiuni, care aparținând vârstei copilăriei sunt abandonate de omul adult. Acesta ar trebui să renunțe la noțiuni similare și să aspire la o cunoaștere mai înaltă.

De asemenea, el ne spune că presupunerea conform căreia Dumnezeu ar fi autorul Bibliei este o fabulă, iar distorsiunile adevărului se produc atunci când inspirația divină este interpretată de un mediu întunecat. El condamnă entuziaștii care predică doctrina ispășirii prin moartea lui Iisus pe cruce: Drama Calvarului este invenția omului, iar nu a lui Dumnezeu. Scopul Divinității nu a fost ca Iisus să moară atunci când misiune a sa abia începea. Aceasta a fost opera nesocotită, malefică, blestemată a omului, iar nu a lui Dumnezeu. în ce privește Învierea, sărbătoarea Paștelui reprezintă pentru noi Festivitatea Învierii, iar nu a trupului. Pentru noi aceasta nu echivalează cu Învierea materiei, ci cu Izbăvirea de materie, Învierea spiritului. Este interesant să afli că Imperatorul și grupul său suferă deoarece au un impact atât de limitat pe planeta noastră atunci când afirmă cu o asemenea claritate în ce constau greșelile noastre. Printre cele mai mari greșeli mondiale figurează viziune a asupra divinității. În locul unui Dumnezeu gelos care ne-ar pretinde să ne prosternăm în fața Sa, în loc de un paradis fabulos, un infern brutal și un Dumnezeu uman, adepții Imperatorului ar vrea să vedem adevărata față:

Supremul, Atot-Înțeleptul Cârmuitor al universului, care stăpânește peste toate în eterna pace, Stăpânul și Judecătorul întregii creații... Nici nu L-am văzut, nici nu sperăm să ne apropiem de EL... Este necesar ca anii să se scurgă în ritmul propriu... mai înainte ca spiritul perfect – desăvârșit prin suferință și diverse experiențe – să poată pătrunde în sanctuarul lăuntric pentru a sălășlui în prezența Prea-Purului, Atot-Sfântului, Prea-desăvârșitului Dumnezeu. Însă în ciuda faptului că nu am avut încă prilejul de a-L vedea, dobândim din ce în ce mai multe cunoștințe despre perfecțiunile insondabile ale naturii Sale, printr-o tot mai profundă cunoaștere a lucrărilor Sale. Știm, bunăoară, ceea ce vouă încă v-a rămas inaccesibil, puterea și înțelepciunea, tandrețea și iubirea Supremului. Am demonstrat acest adevăr în multiple modalități, pentru ca voi să îl puteți percepe. Noi îl percepem sub multiple forme, inaccesibile lumii terestre inferioare. În timp ce voi, muritori nefericiți, polemizați cu privire la atributele sale esențiale, croindu-vă în mod ignorant o imagine particulară. despre Făptura Sa, noi suntem bucuroși pentru simțirea și cunoașterea puterii Sale ca acțiune a Inteligenței Iubitoare și Atotcuprinzătoare. Modul în care El guvernează universul ne face cunoscută puterea, înțelepciunea și bunătatea Sa. Acțiunile pe care le exercită asupra noastră sunt pline de tandrețe și iubire.

Însă Învățămintele Spiritelor nu se rezumă la conținutul unui tratat teologic, ci avansează ipoteze privind natura și destinul ființelor umane, atât în această lume, cât și în cea de apoi. Chestiune a strădaniilor și a suferinței este abordată în mod constant. Imperatorul ne spune: Nu veți reuși să ajungeți la Desăvârșirea Binelui decât după o confruntare cu răul. Luptele cu forțele răului ce vă înconjoară constituie o necesitate eternă în vederea purificării. Aceasta este unica modalitate prin care scânteia care s-a desprins odată din Sufletul Divin se reîntoarce la El și invadează tot restul creației. Imperatorul manifestă dispreț pentru doctrina obținerii facile a iertării. Ideea că o persoană își poate nedreptăți apropiații, poate să-l insulte pe Dumnezeu, să-și înjosească propriul spirit și în pofida tuturor acestora să fie grațiată de prezența divină pe patul de moarte este, potrivit Imperatorului, absurdă. O asemenea concepție constituie o parodiere a religiei. Imperatorul evidențiază, dimpotrivă, rolul efortului moral, al devotamentului altruist, în lucrarea de transfigurare spirituală. Nu există scurtături către paradis – cu toate că există mereu călăuzitori și protectori spirituali, mesageri ai Ființei Divine, care ne însoțesc în permanență, ghidându-ne drumul inițiatic.

Așadar, ce ni se întâmplă când murim? Imperatorul afirmă un fapt atât de evident:

Așa cum trăiește sufletul pe pământ, așa trece în viața de apoi. Preferințele, așteptările, obiceiurile, antipatiile – toate se prezervă și nu se modifică prin eliberarea de trup. Sufletul care pe pământ a avut o natură inferioară și un stil de viață decadent, părăsind sfera telurică, nu se va schimba, după cum un suflet călăuzit de adevăr și puritate nu este cu putință să devină josnic prin moarte.

Dar cum este de fapt viața de apoi? Imperatorul începe să răspundă acestei întrebări întocmind o hartă magnifică a vieții de apoi, în care sunt consemnate toate regiunile acesteia: Considerăm că nu ne înșelăm afirmând că pământul vostru este superior tuturor celor șapte sfere; ulterior existenței pământești cu șapte sfere de viață activă, încep șapte sfere de contemplație divină. Dar fiecare sferă este compusă, la rându-i, din mai multe stadii.

Imperatorul se referă la cele șase sfere inferioare pământului ca sfere ale păcatului, la cele șapte sfere de deasupra pământului ca sfere ale muncii și inițierii, iar cele mai îndepărtate sfere, tot în număr de șapte, sunt sfere ale contemplării, în total existând, așadar, 21 de sfere. În anumite privințe, acestea sunt analoage straturilor infernului, purgatoriului și paradisului, cu diferența că pământul s-ar afla poziționat pe un plan superior, între iad și purgatoriu, iar nu pe același plan.

Imperatorul admite că nu posedă o cunoaștere directă a celor șapte sfere superioare. Suntem departe de acea stare sublimă, adaugă el. Mai avem multe de depășit pentru a ajunge acolo; iar tocmai în înfăptuire ne găsim bucuria.

Cu o altă ocazie, Imperatorul a afirmat că nu ar cunoaște aproape nimic din viața din sferele contemplării, în afară de ceea ce ar fi aflat deja: Știm deja că [spiritul] se dezvoltă tot mai mult asemenea lui Dumnezeu, reproducându-i tot mai fidel imaginea. Ne sunt aduse la cunoștință, de asemenea, o serie de fapte despre lumile tranziționale – regatul de mijloc, altfel spus. Odată, Stainton Moses a avut prilejul de a intra într-o stare de transă și de a face un tur al acestora:

Nu am nicio amintire privind pierderea cunoștinței, ci îmi amintesc doar de impresia că întunericul se preschimba într-o scenă frumoasă care se contura în mod gradual. Mi se părea că mă aflu la marginea unui lac, dincolo de care se întindea un șir de dealuri, înverzit în părțile piscurilor și înconjurat de o ceață ușoară. Atmosfera era ca cea din Italia, translucidă și blândă. Apa lângă care mă aflam era netulburată, iar cerul era de un albastru limpede. M-am plimbat de-a lungul malului
lacului, reflectând la frumusețea peisajului. Am întâlnit o persoană care se îndrepta înspre mine [și] știam că este Mentorul [unul dintre cele 49 de spirite din grup]... Vocea cu care mi-a vorbit era ascuțită și fermă: „Te afli în tărâmul-spiritului. iar noi îți vom arăta o imagine din lumea sferelor.” El s-a întors, m-a însoțit în plimbarea de-a lungul lacului, până ce am ajuns la un drum care se întindea la poalele muntelui. Pe lângă drum era un pârâu și o pajiște splendidă se unduia la nesfârșit. Am ajuns la o casă, asemănătoare unei vile italiene, așezată într-o dumbravă cu niște pomi cum nu mai văzusem niciodată. Dincolo de ușă erau parcele de flori, de multiple

Pag. 21 – 27