www.FotoMars.ro

Sfântul Luca e o verigă a unui lung lanţ care porneşte din epoca Apostolilor. L-a iubit pe Hristos, l-a iubit pe om. A slujit chipul lui Dumnezeu, adică pe om şi mai ales pe cel suferind, cu o iubire şi cu o abnegaţie extraordinară – nu pentru bani şi pentru slavă sau pentru alte scopuri egoiste, ci ca să-l slujească, să-l aline, să-l vindece pe omul suferind. La fel ca Domnul Hristos, şi Sfântul Luca şi-a petrecut viaţa pământească făcând bine celor bolnavi, şi de aceea a primit harisma facerii de minuni de la Dumnezeu. Minunile lui sunt nenumărate şi de necrezut pentru logica omenească.

După o viaţă martirică, el a plecat la Ierusalimul cel de Sus pe 11 iunie 1961. Nu ne-a părăsit însă. Cât a trăit, a alergat cu orice mijloc, pe jos, cu calul, cu sania, cu maşina, cu trenul, cu avionul ca să-i ajute pe oameni. Acum nu îl mai împiedică nici distanţele, nici graniţele. Aleargă pretutindeni unde este chemat, după cum va constata cititorul acestei cărţi din numeroasele mărturii, cuprinse în această carte, ale celor cărora Sfântul Luca le-a făcut bine.