www.FotoMars.ro

Practica spirituală, dacă e separată de ţesătura bogată în senzaţii a vieţii personale, poate deveni sterilă şi solitară, la fel cum viaţa personală devine îngustă şi restrictivă când e lipsită de adierile proaspete ale realizării spirituale. Acum, când lumea noastră s-a înstrăinat atât de mult de valorile şi scopurile spirituale mai înalte, avem nevoie să găsim noi modalităţi de a integra înţelepciunea spirituală în viaţa noastră personală, dacă vrem să facem faţă cu succes marilor provocări cu care ne confruntăm în noul mileniu. Dialogul care se naşte între tradiţiile spirituale străvechi ale Orientului şi psihologia terapeutică modernă din Occident oferă mari speranţe în această privinţă.
Ajutându-ne să explorăm relaţia dintre latura personală şi cea spirituală a fiinţei noastre, acest dialog Orient - Occident poate aduce în centrul atenţiei noastre legăturile vitale dintre minte, inimă, corp, suflet şi spirit, ca să le putem recunoaşte ca faţete inseparabile ale unui întreg unitar şi viu. Şi, la nivel practic, ne poate ajuta să cultivăm o abordare mai integrată a evoluţiei spirituale, sănătăţii şi stării de bine, relaţiilor şi comuniunii umane.
Convergenţa dintre Est şi Vest ridică câteva întrebări foarte interesante pentru psihologie. Cum pot psihoterapia şi practica spirituală să conlucreze ca aliaţi, ajutând oamenii să înţeleagă cine sunt ei înşişi cu adevărat? Ce ne pot spune tradiţiile spirituale orientale despre cauzele dezechilibrului psihologic? Ce implicaţii are conştientizarea din meditaţie pentru sănătatea psihologică şi pentru dezvoltarea unor relaţii interpersonale dinamice şi transformatoare? Ce noi posibilităţi apar când lucrul psihologic are loc într-un context spiritual? Cum pot contribui descoperirile şi metodele din psihologia occidentală la dezvoltarea spirituală? Cum pot budismul şi alte tradiţiile spirituale străvechi să-şi comunice mesajul în mod eficient în cultura noastră modelată de psihologie, în care dezvoltarea individuală este o valoare centrală? Care e relaţie dintre individuaţie — dezvoltarea sufletului - şi eliberarea spirituală - eliberarea totală de graniţele limitative ale sinelui? Cum pot fi integrate latura personală / psihologică şi cea suprapersonală / universală ale naturii noastre?