În lucrarea de faţă şi-au găsit locul personaje mitologice, diferite divinităţi, zei şi zeiţe, eroi civilizatori, suverani legendari, spirite bune şi rele, duhuri şi demoni, nenumăraţi muritori diviniza ţi, proveniţi cu toţii mai puţin din istoriile incerte ale trecutului îndepărtat, cât din religia populară veche, din folclor şi din religiile daoistă, budistă şi confucianistă. Alături de toţi aceştia se regăsesc în cartea noastră, de scrise sumar, locurile sacre mai însemnate, elementele din natură cu semnificaţie mitologică, precum şi câteva date despre lucrările publicate în trecut care conţin legende, mituri, scenarii mitologice etc. Nu au fost uitate, desigur, nici unele concepte filosofico-religioase, privite în linii mari, în dimensiunea lor restrânsă la trăsăturile esenţiale ale gândirii care le-a pus în circulaţie...

Vechimea miturilor confirmă preocuparea omului chinez pentru dobândirea cunoaşterii despre sine, univers, natură, sacralitate şi divinităţi. Fireşte, căutarea lui nu putea găsi rezultate şi rezolvări decât în imaginar, or imaginarul este prin excelenţă creator de mituri. Mitul devine astfel, pentru om, o modalitate terapeutică ce intenţionează să-i vindece neliniştea metafizică.

Folosind o metaforă, am spune că dacă istoria ar fi o cometă în deplasarea ei eternă, mitologia ar putea fi coada luminoasă lăsată în urma ei, cea a arderilor semnificative.

• Octavian Simu