Adevăr Divin
Psihopatul de alături
Cum să-l recunoști și să te aperi de el
| În cartea de față, Martha Stout ne dezvăluie faptul că o proporție deloc neglijabilă dintre oamenii obișnuiți nu au conștiință morală. Cu alte cuvinte, nu se simt vinovați sau rușinați, indiferent ce ar face și sunt nemiloși. Adică merită să fie numiți psihopați. |
29.00 20.30 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Autoarea ne ajută să-i identificăm și să ne ferim de ei, atrăgându-ne atenția asupra faptului că mulți dintre ei sunt carismatici, fermecători, mai spontani și mai seducători decât ceilalți, dar, fundamental, ei nu pot iubi și nu sunt mișcați emoțional de suferința celuilalt. Din punctul de vedere al autoarei, fiecare dintre noi a întâlnit un psihopat – în relațiile profesionale sau personale – șef, prieten, coleg, iubit sau vecin. După ce ne oferă informațiile necesare pentru a-i identifica, Martha Stout ne propune treisprezece reguli de relaționare pentru a face față psihopaților din viața cotidiană. Cartea oferă un ghid pentru orientarea într-o lume foarte diferită, lumea lipsită de scrupule a psihopatului, pentru a ieși cu bine din ea. |
Cuprins:
Mulțumiri ... 11 |
Fragment:
INTRODUCERE Imaginează-ți Mințile oamenilor diferă chiar mai mult decât chipurile. VoltaireImaginează-ți – dacă poți – cum e să nu ai conștiință, deloc, nici sentimente de vinovăție sau de remușcare, indiferent ce faci, niciun sentiment de îngrijorare pentru starea de bine a străinilor, a prietenilor sau chiar a membrilor familiei. Imaginează-ți că nu te-ai lupta cu rușinea, nici măcar o dată în toată viața ta, indiferent de ce fapte egoiste, trândave, periculoase sau imorale ai face. Și încearcă să pretinzi că noțiunea de responsabilitate nu îți este cunoscută, decât ca fiind o povară pe care ceilalți par să o accepte fără a se întreba, ca niște fraieri creduli. Acum adaugă la această fantasmă stranie capacitatea de a ascunde de ceilalți oameni faptul că structura ta psihologică este radical diferită de a lor. Din moment ce toată lumea presupune că atributul de conștiință este universal printre ființele umane, ascunderea faptului că nu ai conștiință este extrem de simplă. Nu ești reținut de la niciuna dintre dorințele tale, nici de vină, nici de rușine, și nu ești niciodată confruntat de alții cu privire la sângele rece de care dai dovadă. Gheața din vinele tale este atât de ciudată, atât de cu totul diferită de experiența lor personală, încât abia dacă ei ghicesc starea în care te afli, și asta rareori. Cu alte cuvinte, nu ești deloc determinat de constrângeri interne, iar libertatea ta nestingherită de a face exact ceea ce îți dorești, fără mustrări de conștiință, este în mod convenabil invizibilă lumii întregi. Poți face orice și totuși avantajul straniu asupra majorității oamenilor, care sunt opriți de conștiința lor, va rămâne, cel mai probabil, nedescoperit. Cum îți vei trăi viața? Ce vei face cu acest avantaj secret și uriaș și cu handicapul corespunzător al celorlalți oameni (conștiința)? Răspunsul depinde, în mare măsură, de dorințele tale, pentru că oamenii nu sunt la fel. Unii – indiferent că au conștiință sau nu – se lasă în voia inerției, în timp ce alții sunt plini de vise și de ambiții sălbatice. Unele ființe umane sunt extraordinare și talentate, altele sunt nătânge, iar cele mai multe, fie că au conștiință, fie că nu, se află undeva la mijloc. Există oameni violenți și oameni pacifiști, persoane care sunt motivate de setea de sânge și altele care nu au astfel de pofte. Poate că ești o persoană însetată de bani și putere și, deși nu ai nicio urmă de conștiință, ai un coeficient de inteligență uimitor. Ești caracterizat de hotărâre și capacitatea intelectuală de a obține bunăstare și influență cât mai mari și nu ești absolut deloc mișcat de vocea sâcâitoare a conștiinței care îi oprește pe ceilalți de la a face totul și orice pentru a reuși. Alegi afaceri, politică, domeniul juridic, cel bancar ori dezvoltarea internațională sau orice altceva dintr-un șir de profesii care implică putere și urmezi succesul în carieră cu o pasiune rece, care nu tolerează nicio opreliște legală sau morală. Când este avantajos, aranjezi contabilitatea și distrugi dovezile, îți înjunghii pe la spate angajații și clienții (sau asociații), te căsătorești pentru bani, le spui minciuni letale premeditate oamenilor care au încredere în tine, încerci să-ți distrugi colegii puternici și elocvenți și, pur și simplu, îi zdrobești pe cei dependenți și care nu au niciun cuvânt de spus. Și toate acestea le faci cu libertatea extraordinară care rezultă din faptul de a nu avea niciun fel de conștiință. Devii, în mod inimaginabil, irefutabil și poate chiar pe de-a-ntregul, o persoană de succes. De ce nu? Cu mintea ta și fără o conștiință care să domnească asupra planurilor tale, poți face orice. Sau nu – să spunem că nu ești o astfel de persoană. Ești ambițios, da, și în numele succesului ești dispus să faci tot felul de lucruri la care oamenii cu conștiință nici nu s-ar gândi, însă nu ești o persoană cu un nivel ridicat de inteligență. Probabil că inteligența ta se situează peste medie, iar oamenii te consideră deștept, poate chiar foarte deștept. Dar în adâncul sufletului știi că nu ai mijloacele cognitive sau creativitatea să ajungi pe culmile puterii la care visezi în secret, iar acest lucru te face să fii ranchiunos cu întreaga lume și invidios pe oamenii din jurul tău. Ca și acest tip de persoană, te ascunzi într-o nișă, sau poate în mai multe nișe, în care poți avea un oarecare control asupra unui număr redus de persoane. Astfel, îți satisfaci puțin din dorința ta de putere, deși ești afectat în mod cronic din cauză că nu ai mai multă. Te roade să fii atât de liber de acea ridicolă voce interioară care îi oprește pe alții din a dobândi putere nemăsurată, fără a avea suficient talent pentru a urma tu însuți succesul maxim. Uneori cazi pradă stărilor morocănoase și furioase cauzate de frustrarea că nimeni în afară de tine nu te înțelege. Însă te bucuri de slujbele care îți permit să ai un anume control de supervizare asupra câtorva persoane sau a unor grupuri mici, de preferat oameni și grupuri relativ lipsite de putere sau vulnerabile într-o anume măsură. Ești profesor sau psihoterapeut, avocat de divorțuri sau profesor de sport la liceu. Sau poate ești consultant, broker sau proprietar de galerie ori director de resurse umane. Sau poate că nu ai o funcție plătită și, în schimb, ești președintele asociației de proprietari, voluntar la un spital ori părinte. Indiferent de slujba pe care o ai, manipulezi și intimidezi oamenii care se află la mâna ta, oricât de des și insuportabil poți, fără să fii dat afară sau să fii tras la răspundere. Faci acest lucru de dragul propriei persoane, chiar și atunci când nu există niciun alt scop decât acela de a-ți da fiori. A-i face pe oameni să sară în poziție de drepți înseamnă că ai putere – sau, cel puțin, așa vezi tu lucrurile – și intimidarea îți dă un val de adrenalină. Este amuzant. Probabil că nu poți fi CEO al unei corporații multinaționale, însă poți speria câțiva oameni, îi poți face să alerge ca niște pui de găină, poți să furi de la ei ori – poate cel mai grozav dintre toate – să creezi situații care să îi facă să se simtă prost. Iar asta înseamnă puterea, mai ales când oamenii pe care îi manipulezi îți sunt superiori dintr-un anume punct de vedere. Lucrul cel mai revigorant dintre toate este să rănești oameni care sunt mai deștepți sau au mai mult succes decât tine, sau care au mai multă clasă, sunt mai atrăgători, mai populari sau mai admirabili din punct de vedere moral decât tine. Nu este doar distracție de calitate; este răzbunare existențială. Și neavând conștiință, acest lucru este uimitor de ușor de făcut. Îți minți în tăcere șeful sau pe superiorul acestuia, plângi cu lacrimi de crocodil, sabotezi proiectul unui coleg de serviciu sau manipulezi un pacient (ori un copil), momești oamenii cu promisiuni sau furnizezi o mică informație greșită care nu va duce niciodată la tine. Sau acum să spunem că ești o persoană cu o tendință spre violență sau spre a vedea violența transpusă în act. Pur și simplu poți să-ți ucizi colega sau să faci să fie ucisă – ori pe șef, pe fosta soție sau pe bogatul partener al amantei tale, sau pe oricine altcineva care te enervează. Trebuie să ai grijă, pentru că dacă ratezi ceva, poți fi prins și pedepsit de sistem. Însă nu vei fi niciodată tras la răspundere de conștiința ta, pentru că tu nu ai conștiință. Dacă te hotărăști să ucizi, singurele dificultăți vor fi cele externe. Nimic din interiorul tău nu va protesta. Dat fiind că nu ești oprit cu forța, poți face orice. Dacă te-ai născut la momentul potrivit, având un oarecare acces la averea familiei, și ai un talent special de a stimula ura și sentimentul de pierdere al celorlalți, poți aranja să ucizi un mare număr de persoane lipsite de bănuială. Cu suficienți bani, poți realiza acest lucru de la mare depărtare, iar tu poți sta liniștit și în siguranță, privind cu satisfacție. De altfel, terorismul (realizat la distanță) este ocupația ideală pentru o persoană posedată de setea de sânge și fără conștiință, pentru că dacă o faci așa cum trebuie, poți determina un întreg popor să ia poziție de drepți atunci când spui tu. Și dacă nici asta nu este putere, atunci ce e? Sau să ne imaginăm extrema opusă: nu ești deloc interesat de putere. Din contră, ești acel gen de persoană care chiar nu își dorește prea multe. Singura ta ambiție reală este aceea de a nu te strădui să te strecori. Nu vrei să muncești așa cum face toată lumea. Fără conștiință, poți să moțăi sau să te ocupi de hobby-urile tale, să te uiți la televizor sau să ieși prin oraș cât e ziua de lungă. Trăind din nimic și cu ceva ajutor din partea rudelor și a prietenilor, poți face acest lucru la nesfârșit. E posibil ca oamenii să șoptească între ei că ești o persoană fără idealuri sau că ești deprimat, un caz trist sau, dimpotrivă, dacă se înfurie, pot să bombăne cum că ești leneș. Când ajung să te cunoască mai bine și chiar se înfurie, pot țipa la tine și îți pot spune că ești un pierde-vară, un puturos. însă niciodată nu le va trece prin minte că practic tu nu ai conștiință, că în mod fundamental mintea ta nu seamănă cu a lor. Sentimentul de panică al unei conștiințe vinovate nu îți apasă niciodată inima și nici nu te trezește în miez de noapte. În ciuda stilului tău de viață, nu te simți niciodată iresponsabil, neglijent sau măcar jenat, deși, de dragul aparențelor, uneori pretinzi că ai astfel de trăiri. Spre exemplu, dacă ești un observator destul de bun al oamenilor și al lucrurilor la care reacționează aceștia, poți adopta o mimică lipsită de viață, de exemplu cât de rușinat ești de viața ta, și vorbești despre cât de depravat te simți. Faci acest lucru doar pentru că este mai convenabil să îi faci pe oameni să creadă că ești deprimat decât ca aceștia să țipe la tine tot timpul sau să insiste să te angajezi. Observi că oamenii care au conștiință se simt vinovați atunci când țin predici cuiva despre care cred că este „deprimat” sau „cu probleme”. Ba chiar, spre avantajul tău ulterior, oamenii se simt adesea îndatorați să aibă grijă de o astfel de persoană. Dacă, în ciuda relativei tale sărăcii, reușești să te implici într-o relație sexuală cu cineva, această persoană – care nu suspectează felul în care ești tu cu adevărat – se poate simți în mod special îndatorată. Și din moment ce tot ceea ce îți dorești este să nu muncești, sponsorul tău nu trebuie să fie deosebit de bogat, ci doar să aibă conștiință. Sunt convinsă că a te imagina ca oricare dintre aceste persoane ți se pare o nebunie, pentru că astfel de oameni sunt nebuni și chiar periculoși. Nebuni, dar reali – ba chiar au și un nume. Numeroși profesioniști din domeniul sănătății mintale se referă la condiția lipsei de conștiință sau la o conștiință diminuată ca fiind „tulburare antisocială de personalitate”, o deformare de caracter imposibil de corectat care, la ora actuală, se crede că este prezentă la aproximativ 4% din populație – ceea ce înseamnă o persoană din 25. Această condiție a lipsei de conștiință poartă și alte nume, însă cel mai adesea este numită „sociopatie” sau un termen mai familiar, psihopatie. Lipsa sentimentului de vinovăție a fost, de fapt, prima tulburare de personalitate care a fost recunoscută de psihiatrie, iar printre termenii care au fost utilizați în secolul trecut se numără manie fără delir, inferioritate psihopatică, nebunie morală și cretinism moral. În conformitate cu biblia actuală a etichetelor psihiatrice, Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale IV al Asociației Americane de Psihiatrie, diagnosticul clinic de „tulburare antisocială de personalitate” ar trebui luat în considerare atunci când persoana are cel puțin trei dintre următoarele șapte trăsături: (1) eșec în a se conforma normelor sociale; (2) ipocrizie și caracter manipulativ: (3) impulsivitate, eșec în a planifica în perspectivă; (4) nervozitate, agresivitate; (5) nepăsare față de siguranța sa ori a celorlalți; (6) lipsă de consecvență a responsabilității; (7) lipsa remușcărilor după ce a rănit, maltratat sau furat alte persoane. Prezența, la o persoană, a oricăror trei dintre aceste „simptome”, luate împreună Pag. 15 – 21 |