Provocările străzii

Prietenie

De ce este necesara pastrarea curatiei trupesti înainte de casatorie? Care este ratiunea acestui fapt?

Femeia, de la creatie, astfel este nascuta, sa se dea mirelui sau precum trandafirul se da lacrimii de roua ce pica dimineata pe dânsul. Ati înteles ideea? Puritatea acesta, integritatea femeii la casatorie… Noi tot vorbim de fecioria femeii! Dar de fecioria barbatului… mai ocolim, asa, când, de fapt, si una si cealalta se cer pentru desavârsirea umanului din ei. Asa cum manastirea este locul împlinirii, nu al defularii si al retragerii. Când nu te-ai împlinit în uman, te împlinesti în manastire.
[1]

Cele mai dese întrebari pe care le pun liceenii, în general, sunt acestea legate de castitate si casatorie. Si de fiecare data ma duc cu gândul la icoanele mari ale Maicii Domnului pe care le am în memorie, sau la frumusetea Bisericii. Si le-am spus: încercati sa va închipuiti ca intrati într-o Liturghie în care altarul nu exista, deci Biserica nu-i desavârsita. Sau cititi un manual, care pe dinafara va indica materia care va place voua cel mai mult, si când va uitati înauntru, descoperiti filele de la materia care va place cel mai putin.

Si apoi, mai este-o treaba pe care as vrea sa v-o pun întotdeauna la inima. Eu cred ca vorbim foarte mult de fecioria dinainte de casatorie si uitam de foarte multe ori sa vorbim de fecioria de dupa casatorie. Aceea care pastreaza integritatea familiei, aceea care pastreaza unitatea familiei, aceea de care avem absoluta nevoie pentru ca Betleemul acesta, pe care-l praznuim în curând, sa se faca desavârsit pentru fiecare dintre familiile noastre. Dar se întâmpla lucruri totalmente reprobabile si pentru aceea ca, constatând ca formalitatile au fost îndeplinite – „va declar sot si sotie“ – atunci când vin tinerii la spovedit, consilierea noastra pastorala în raport cu ei tinde spre zero. Când nu tind spre 200…

Suntem neatenti, ca noi continuam sa cununam în Biserica oameni pe care nu-i spovedim, sau, de exemplu, îi spovedim, constatam ca au trait o viata în concubinaj ani de zile si…„nu-i nimic rau, va casatorim; nici o problema nu este!“ De parca Biserica poate binecuvânta concubinajul! N-o poate face decât în situatiile extreme. Si cred ca în anumite privinte ar trebui sa fim mult mai atenti la modul cum prezentam lucrurile acestea credinciosilor nostri din parohie. În Ardeal era vorba aceea – nu stiu, poate tehnica era în toata tara de fapt – care se striga înainte: „Se cununa Gheorghita cu Vasilica“. Da! Trei duminici înainte. Si toti zic: „A, ce, ca astea-s vraji! Ce sa mai strigi acuma?…“ Sunt, da’ pe de alta parte strigau ca sa vada daca nu este un amestec de sânge. Strigau ca sa vada daca nu sunt probleme de moralitate la cei doi. Eu am auzit odata într-un sat când o zis o tanti din spate, din biserica: „Parinte, nu mere! Ca muma lu’ ceea îi verisoara primara cu tata-so lu’ cela!“ Si, într-adevar, mergând la forma aceea initiala de a cerceta neamurile, asa era. Sau altadata, undeva spre Sebes: „Parinte, nu mere, ca asta se tâne de trii ani de zile cu unu’ la oras si prostu’ asta nu stie!“ O zâs-o femeia pe sleau, în fata comunitatii!

Acuma este drept ca, din pacate, vocea comunitatilor este tot mai nesigura, când nu-i tacere complice. Oamenii vin la Biserica numai ca sa aiba de unde pleca, uneori. Nu vin sa schimbe ceva, sa se transforme, sa simta ca traiesc ceva cu totul si cu totul deosebit. Or, daca iau Banatul – acuma ma iertati ca v-atac acasa, dar existau carti vestite pe aceasta tema! În vremea studentiei mele, citeam la vladici vestiti ai Banatului, care vorbeau despre plaga mare a concubinajului în Banat. Si era aceasta si pentru ca atingea putin Occidentul, probabil. Acuma ce ma fac, ca România-i cât Banatul, sau Banatul a intrat în România!

Si sa va mai zic un lucru. Am facut un studiu de sociologie aplicat la scara mica. M-am dus în toate cancelariile din Sibiu ale scolilor generale si de liceu s-am calculat acolo… Am zis: „Care-i casatorita sau care-i casatorit, câti sunt divortati – ca divortialitatea acum e o alta forma de concubinaj –, câti sunt casatoriti ca si cum n-ar fi? Si sigur, ei au scris ce au vrut, dar marea majoritate au scris cinstit ce a fost acolo si-am constatat cu stupoare ca noi avem copii, în 70% dintre cazuri, totalmente anacronici în ceea ce priveste viata de familie. Or, asta se manifesta în modul lor de a se purta cu copiii. Asta se reflecta în modul lor de a preda anumite materii, în modul lor de a-si transmite iubirea copiilor, si deja lucrurile se complica la nesfârsit. Care-i solutia Bisericii? o sa ma întrebati. Si o sa va spun: solutia Bisericii este deja pusa pe rol. Avem Taina Spovedaniei, avem rânduielile noastre referitoare la cununie, avem – acolo unde preotul îsi ia în serios misiunea – modul pastoral fundamental de a-i putea face pe oameni sa iasa din pacat. Ca în fond, sa stiti, nu ma tem atât de tare de cei care pacatuiesc înainte de nunta si apoi, casatoriti, stau în sobrietatea lor si, aducându-si aminte mereu de pacatul savârsit, traiesc o viata deplin pocaita si întoarsa catre Dumnezeu – m-am facut preot pentru ca eu mai cred înca în pocainta oamenilor –, ci ma tem de aceia care frizeaza puritatea înainte de casatorie, si nu o au, si intra farisei în casatorie si strica de fapt, calcând în picioare, tot ceea ce poate fi mai sfânt în ceea ce priveste taina casatoriei.

Cum ne putem da seama când o relatie de prietenie este binecuvântata de Dumnezeu?

Întrebati-l pe Dumnezeu.

Îmi doresc foarte mult un prieten. Mai precis, pe viitorul meu sot. Pe de o parte, sunt constienta ca Dumnezeu stie inima mea, dar pe de alta parte, nu mai am rabdare. Sa încep sa caut eu?…

Stiti de ce ma bucura pe mine întâlnirile acestea? Mai ales când zâmbiti… Stiti de ce îmi place sa zâmbiti? Sa va vedeti cât de frumosi sunteti! Dintr-o astfel de adunare trebuie sa va alegeti iubitii. Pentru ca cine se ia de discoteca, de discoteca se are! Cine se ia de la prasit, de prasit se are! Cum sa iei o cucoana, care abia termina stiinte economico-politico-sociale, la sectia marketing banci internationale si relatii internationale, sa o duci la Cârlibaba, la plantat dovleci?! Nu tine! Vreti fata de sate, va luati de la sate! Vreti cucoane cu aere, va luati de la AER, Asociatia Elevatelor Române! Adica suma tuturor cursurilor la moda în România. „Unde ai studiat?” „La psihologie intrinseca…” Adica ce mai ramâne din noi întreg, când ne fura peisajul dobitocesc din jurul nostru?

Uitati-va ce plini de noi suntem noi, profesorii universitari! Punem coada la toate prunele, vorbim despre disciplinaritate, despre transdisciplinaritate, cosmism si teocosmism, despre te miri ce… Am facut din carbonul ala tratate întregi de chimie! Dintr-un amarât de apendic, care oricum trebuie scos, am facut calcule nu nu stiu cum, de nu stiu ce!… În teologie, nici nu mai spun! Saracul Hristos, numai El nu-I doctor, în rest, toata lumea! Toata lumea doctorim…

Uitati-va cum am complicat noi lucrurile! Asa e si în iubire. De ce aveti nevoie de sot sau de sotie, de aceea si de acolo vi-l luati. Un om care iubeste muntele, de pilda, daca nu urca muntele macar o data în an, se sufoca! Se întâmpla si asta! Cum sa tii una care, saraca, pururea e cu ochii la mare! Nu se poate. Sunt anumite aptitudini pe care trebuie sa vi le controlati.

Sigur, în primul rând este relatia fiecaruia în parte cu Hristos. Nu poti lua un badaranoi care sa intre cu bocancii în viata ta: „Ce e, fa, ce te tot duci la biserica? Tot cu popii tai!…” Asta este o romanta celebra în zona: popii, mâncatori de timp, mâncatori de bani etc…. Nu-i asa de simplu!

Important e sa nu va grabiti! Chiar daca dupa ceasul bunicii trebuia sa fiti maritata de vreo doi ani… Ca ea s-a maritat la 16.