Descriere
Reiki este o tehnică holistică neinvazivă ce permite
receptarea și transmisia energiei vitale naturale. Această carte exhaustivă
conține tot ce trebuie să știi despre acest subiect, inclusiv informații
referitoare la istoria și dezvoltarea acestui sistem, o privire de ansamblu
aruncată diferitelor școli și tradiții de Reiki, instrucțiuni pas cu pas pentru
aplicarea exercițiilor de manipulare a energiei și a celor terapeutice, precum
și pozițiile cu mâna pentru cele trei grade ale sistemului Reiki. La toate
acestea se adaugă informații referitoare la autotratament și la vindecarea
altor persoane, precum și tratamentele necesare pentru alinarea unei game largi
de simptome ale celor mai comune afecțiuni și probleme emoționale. Dacă vei
citi această carte, nu vei mai avea vreodată nevoie de un alt ghid pentru a
practica Reiki.
Introducere
Reiki este o practică extrem de personală. Experiența ta
legată de Reiki nu va fi identică cu a mea. Dacă ai învățat deja să practici
Reiki, este posibil ca metodele învățate să fie diferite de cele descrise în
această carte. Și totuși, cu toții practicăm folosirea aceleiași energii
universale cunoscute sub numele de Reiki. După părerea mea, aceste diferențe
pot întări comunitatea Reiki, atât timp cât vom rămâne deschiși în fața ideii
că există mai multe modalități de a utiliza această energie universală, dar că
fundamentul sistemului este același și că putem învăța cu toții unii de la
ceilalți.
Fiecare om trăiește o experiență unică legată de Reiki,
dar cu toții ne folosim de aceeași energie universală.
Personal, practic Reiki de 16 ani, și mă simt profund
recunoscătoare pentru că l-am descoperit, sau pentru că el m-a descoperit pe
mine, precum și pentru schimbările pe care le-a produs în viața mea și
oportunitățile pe care mi le-a furnizat de a fi de folos altor oameni minunați.
De aceea, consider o plăcere și o onoare să pot scrie această carte,
împărtășindu-mi cunoașterea și experiențele cu cititorii mei. Mă simt la fel de
recunoscătoare celorlalți oameni care s-au dedicat cercetării și amplificării
înțelegerii noastre legate de Reiki și promovării acestui sistem terapeutic
incredibil, a cărui frumusețe constă în primul rând în simplitatea sa. Din
punctul meu de vedere, Reiki este o întruchipare a principiului mai puțin
înseamnă mai mult.
Nu voi insista foarte mult asupra regulilor și
tradițiilor, cărora nu le acord o importanță foarte mare. Personal, am fost
inițiată în primele două grade de instructori ai tradiției Usui Shiki Ryoho,
dar când am simțit impulsul de a a-mi lua și gradul al treilea, m-am simțit
atrasă de învățăturile lui Diane Stein. Neputând-o contacta personal, am intrat
în legătură cu o adeptă a ei, care mi-a făcut acordajele necesare. Le sunt
recunoscătoare amândurora. Prin urmare, nu mă consider o maestră sau o
practicantă a unei tradiții particulare, fapt care se regăsește în stilul
acestei cărți. Ceea ce mi se pare cu adevărat important este energia Reiki
propriu-zisă și intenția noastră de a o folosi în beneficiul nostru și al
altora. Acesta este principalul mesaj al cărții de față, care ne unește pe
toți, indiferent din ce tradiție facem parte.
Despre această
carte
Această carte descrie o modalitate de folosire a energiei
prin aplicarea sistemului Reiki. Unii se vor simți atrași de această tehnică și
vor dori să o integreze în practica lor spirituală personală, în timp ce alții
vor fi interesați mai degrabă de aspectele terapeutice ale sistemului. Există
tot atâtea căi către iluminare câți oameni sunt pe pământ. Reiki este o astfel
de cale și fiecare om care o practică o va parcurge în maniera sa personală. Un
lucru rămâne însă sigur: oricine va practica Reiki va avea un acces nelimitat
la forța vitală universală pentru a se vindeca, devenind inclusiv un canal de
transmisie al acestei energii către alte persoane.
Cartea își propune să fie cât mai cuprinzătoare cu
putință, oferind în acest scop cât mai multe informații. În această direcție,
am încercat să rămân obiectivă și să prezint Reiki într-o manieră care să
mulțumească toate școlile și tradițiile. Speranța mea este că această carte le
va fi utilă în egală măsură celor care nu au mai practicat până acum Reiki și
celor care sunt practicanți cu experiență.
Reiki ne oferă un acces nelimitat la forța universală a
vieții, cu ajutorul căreia ne putem vindeca pe noi înșine, dar și pe alții.
Partea întâi
Originile Reiki
Energia
Universul este alcătuit din energie. Tot ce există este
alcătuit din energie. Energia din care este creat corpul tău este identică cu
cea din care este creat un munte. Poate ți se pare de neînțeles că un obiect
inert (lipsit de viață) și neschimbător are aceeași sursă ca și o plantă vie,
care crește și se dezvoltă constant, dar care rămâne foarte fragilă. Această
energie comună unifică întregul univers.
Forța universală
a vieții
Conceptul de forță universală a vieții apare în numeroase
tradiții orientale. În medicina ayurvedică indiană și în yoga ea este numită prana; în medicina chineză tradițională, bazată pe taoism, este numită chi sau qi, cuvânt care a devenit ki în
japoneză. În tradiția creștină, mulți consideră că referințele la Lumină fac
trimitere la același concept. Mantak Chia scrie în cartea sa, Trezește-ți lumina vindecătoare a lui Tao, că
această forță a vieții poate fi definită ca energie, aer, suflu, vânt și esență
vitală. Pe scurt, ea reprezintă energia activă a universului. Atunci când ea
dispare dintr-o plantă sau dintr-un corp, acestea devin inerte (lipsite de
viață).
Deși alte culturi au acceptat de mult ideea existenței
unei energii sau forțe universale a vieții care penetrează totul, cultura
occidentală continuă să rămână reticentă în fața acesteia. Pe de o parte,
convingerile occidentalilor referitoare la natura universului au fost
influențate de religie, în viziunea căreia oamenii sunt superiori restului
creației, iar Dumnezeu sau forța creatoare trăiește în afara lumii create. Pe
de altă parte, pe măsură ce știința s-a dezvoltat din ce în ce mai mult, iar
oamenii au început să se îndoiască de existența lui Dumnezeu, ei au început să
solicite dovezi înainte de a accepta vreo idee.
În ultimii 50 de ani, fizicienii au investigat materia și
au ajuns la concluzia că la baza tuturor formelor create stă energia. Aceasta
vibrează pe frecvențe diferite, ceea ce explică de ce o piatră este mai solidă
și mai densă decât corpul uman. Ideea că tot ceea ce există derivă din aceeași
sursă de energie este foarte importantă pentru cei care lucrează cu energia,
indiferent dacă aplică Reiki, Tai Chi sau alte tipuri de tehnici energetice.
Dacă este adevărat că tot ceea ce există în univers este creat din aceeași
sursă de energie, înseamnă că toate lucrurile sunt conectate între ele,
deopotrivă cele animate și cele neanimate. Cu alte cuvinte, noi interacționăm
constant unii cu alții și ne influențăm reciproc, ca și cum am fi un singur
corp gigantic.
Una din minunile acestei lumi este faptul că tot ceea ce
există este creat din aceeași sursă de energie sau forță universală a vieții:
copacii, munții, oceanele, mașinăriile și ființele umane.
Lucrul cu energia
Deși energia universului este nelimitată, în creaturile
vii ea este limitată. Adepții chinezi ai Chi Kung (sau Qigong) cred că noi ne
naștem cu o abundență de energie. Atunci când suntem tineri, noi ne putem
realimenta cu ușurință rezervele de energie, dar pe măsură ce îmbătrânim ne
vine tot mai greu să înlocuim energia folosită. În consecință, devenim din ce
în ce mai secătuiți și mai bolnavi, nemaifiind capabili să trăim pe măsura
potențialului nostru real.
Lucrul cu energia pentru a anihila (sau cel puțin pentru
a reduce) acest efect apare în multe practici. Spre exemplu, teoria Chi Kung
afirmă că prin practicarea unei suite de mișcări noi putem cultiva energia și
ne putem întoarce la starea de echilibru. În yoga, practicile respiratorii
numite pranayama produc același
rezultat. În cazul Reiki, energia este preluată de la univers și transmisă prin
palme pentru reechilibrarea forței vitale a organismului. Această stare de
echilibru ne ajută să ne bucurăm mai mult de viață, să ne găsim mulțumirea și
să sesizăm conexiunile cu tot ceea ce ne înconjoară.
Așadar, practicile fizice și mentale care ne învață cum
să lucrăm cu energia și să ne vindecăm astfel viața (inclusiv viața altor
persoane) se găsesc în tradițiile spirituale ale taoismului, budismului și
hinduismului. Este paradoxal faptul că deși Iisus este considerat de foarte
mulți oameni (și nu numai de către creștini) cel mai mare vindecător care a
trăit vreodată pe pământ, timp de aproape 2000 de ani nimeni nu a ascultat ce a
avut de spus acesta despre procesul de vindecare, toată lumea fiind convinsă că
acesta a fost un dar divin pe care l-a avut numai el. În realitate, Iisus a
spus limpede atunci când și-a botezat apostolii cu Sfântul Duh (proces care
seamănă în mod remarcabil cu acordajele energetice aplicate în practica Reiki)
că orice om poate vindeca la fel ca și el.
Trebuie să precizăm că lucrul cu energia nu are nimic
de-a face cu credința în Dumnezeu sau într-o religie anumită, ci doar cu
dorința sinceră de a-ți îmbunătăți viața din toate punctele de vedere. El poate
fi combinat cu practica spirituală sau poate deveni în sine o astfel de
practică.
Starea de echilibru descrisă de simbolul yin-yang ne
permite să ne trăim viața plenar.
Un exercițiu
energetic de bază
Dacă nu ai mai lucrat niciodată cu energia sau dacă îți
dorești să experimentezi realitatea acesteia, iată o modalitate foarte simplă
de a o percepe și de a lucra cu ea.
1. Ridică-ți mâinile în față, la înălțimea ochilor, cu
palmele față în față, la circa 30 cm distanță.
2. Apropie lent palmele până când acestea ajung la 15 cm
distanță una de cealaltă, apoi distanțează-le din nou.
3. Repetă acest proces de mai multe ori, până când ajungi
să simți acumularea de energie între palme. Atunci când apropii palmele, ar
trebui să simți o rezistență generată de energia acumulată între ele.
Reiki și tradiția
orientală
Originile Reiki au rădăcini adânci în tradițiile
orientale, de la budism și până la artele marțiale. Reiki reprezintă o
distilare a filozofiilor acestor tradiții într-o practică unică.
Cum a apărut
Reiki
Originile Reiki sunt complexe. Într-un fel, am putea
spune că el reprezintă un sistem în egală măsură străvechi și modern. Este
modern în sensul că nu s-a dezvoltat decât în ultima sută de ani, și străvechi
în sensul că originile sale par să fie o varietate de filozofii centrate pe
spirit vechi de mii de ani, precum Ayurveda, filozofia chineză (îndeosebi
budismul), Shinto și Shugendô (vezi paginile 18-21).
Sistemul Reiki a fost creat în Japonia de Mikao Usui,
care a fost influențat de mai multe tradiții. Ulterior, el a ajuns în Occident,
unde a continuat să evolueze. Sistemul japonez s-a dezvoltat la rândul lui, dar
într-o altă direcție. Recent, occidentalii au redescoperit sistemul japonez Reiki,
astfel încât gama practicilor Reiki este destul de diversă. În această secțiune
vom încerca să lămurim această evoluție relativ complicată a sistemului.
Ce înseamnă
Reiki?
Îți propun să analizăm puțin cuvântul Reiki. Primele
cărți în limba engleză despre Reiki au tradus cele două pictograme japoneze (Kanji) ce reprezintă cuvântul prin
energia universală a vieții. Rei a fost tradus prin spiritul transcendent
universal sau esența nemărginită, iar Ki prin energia sau forța vieții,
cuvânt echivalent cu chi sau prana. O traducere mai corectă pare să
fie energie sacră, cuvântul fiind de fapt o referire respectuoasă la Ki.
Reiki nu este o energie separată de Ki-ul elementar și universal, ci este chiar
acesta.
Rădăcinile
japoneze
Deși există numeroase variante ale practicii originale
Reiki, sistemul își trage cu siguranță rădăcinile din Japonia. Energia pe care
o folosește el este însă universală, fiind comună multor sisteme care lucrează
cu energia. Cu alte cuvinte, Reiki nu reprezintă o energie specială sau
diferită. Sistemul său de lucru este însă unic. Pentru a înțelege originile
sale, trebuie să analizăm convingerile și filozofiile tradiționale care l-au
influențat pe creatorul său, Mikao Usui, și cum a creat el această practică
într-o Japonie aflată în schimbări rapide.
Pictograma japoneză (Kanji)
a cuvântului Reiki poate fi tradusă prin energie sacră. Ki reprezintă energia
elementară a universului și nu există nicio altă energie separată de ea.
Convingeri și
sisteme tradiționale
Medicina chineză tradițională este cunoscută din
antichitatea îndepărtată, din epoca Tratatului Clasic de Medicină Internă al
Împăratului Galben, scris între 2697-2598 î.Ch. În mod similar, principiile
Ayurvedei știința vieții au fost descoperite din perioada vedică a
Indiei, care datează din epoca dintre primele două milenii î.Ch. Considerată de
mulți o revelație divină a Domnului Brahma, filozofia și metodele Ayurvedei
sunt descrise în două texte principale: Charaka
Samhita și Sushruta Samhita. La
fel ca și medicina chineză tradițională, Ayurveda este aplicată pe larg în
zilele noastre, la fel cum era cu mii de ani în urmă. Avându-și rădăcinile în
filozofiile spirituale ale taoismului și hinduismului, cele două sisteme
tratează starea de sănătate a corpului dintr-o perspectivă energetică, oferind
o varietate de tehnici pentru restabilirea echilibrului energetic al acestuia.
În Japonia antică, cele trei influențe majore asupra
vieții spirituale a oamenilor au fost budismul, Shinto și Shugendô.
Budismul japonez
Practicile budiste variază în funcție de cele două
sisteme: Theravada și Mahayana. Toate cultele budiste japoneze derivă din
sistemul Mahayana. Deși se bazează pe scripturi diferite, ele împărtășesc de
multe ori practici comune, cum ar fi repetiția mantra-elor într-o manieră disciplinată sau respectarea anumitor
precepte, care îl ajută pe practicant să își reveleze gradual cunoașterea
interioară.
Budismul Tendai a fost adus în Japonia de un călugăr
chinez, în secolul VIII e.n. La început nu a fost foarte popular, dar a început
să înflorească sub patronajul împăratului, ajungând să fie principala formă de
budism practicată de clasele superioare din Japonia o lungă perioadă de timp.
Doctrinele sale se bazează pe Lotus-sutra,
care este inclusiv principala scriptură a budismului Nichiren Shoshu,
practicat astăzi în întreaga lume.
La fel ca multe alte religii, budismul Tendai include o
tradiție ezoterică practicată doar de un grup mic de adepți, cum ar fi
călugării, fiind în general inaccesibilă majorității credincioșilor. Această
tradiție din sistemul Tendai este numită Mikkyô, care înseamnă învățături secrete.
Acestea sunt transmise în linie directă, ceea ce înseamnă că pe lângă
învățături și practici, adeptul Mikkyô trebuie să primească inclusiv Kanj
¯o. Este vorba de o inițiere primită de la un maestru
al disciplinei Mikkyô,
prin care acesta îi transmite direct discipolului o anumită putere.
Budismul Tendai a fost una din cele mai populare forme de
budism în rândul claselor superioare japoneze.
Shinto
Cuvântul shinto poate
fi tradus prin calea zeilor. Aceasta este religia originală a Japoniei. Ea
prezintă similitudini cu sistemele de convingeri ale altor culturi indigene,
cum ar fi aborigenii și nativii americani. Nu are un fondator și texte sacre,
iar preoțimea este foarte puțin organizată. Shinto este un amestec curios de
adorație a naturii, tehnici de divinație, șamanism și venerarea lui Kami,
spirite și zei în același timp.
Adorarea naturii și a Kami avea loc în templele șintoiste
și a fost folosită pentru cultivarea unității în timpul revoluției culturale
din secolul XIX.
Potrivit legendelor despre creație ale Shinto, un cuplu divin a dat naștere
insulelor japoneze, iar fiica celor doi, Amaterasu Omikami, a dat naștere
familiei imperiale. De aceea, împăratul este considerat un zeu în viață. El a
fost forțat de guvernul american abia la sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial să renunțe oficial la divinitatea sa.
Kami șintoiști sunt foarte diferiți de divinitățile altor
religii. Ei sunt spirite ale naturii, care coexistă cu Amaterasu, Zeița
Soarelui. Diferite zone au Kami păzitori. La fel și familiile. Forțele
creatoare abstracte fac de asemenea parte integrantă din această categorie a
Kami. Practicile shinto au ca scop venerarea acestor spirite, astfel încât să
fie fericite. Arta origami își are originea în șintoism, fiind încă vizibilă în
multe temple șintoiste. Din respect pentru cei trei Kami care și-au dat viața
pentru a produce hârtia origami, aceasta nu este ruptă niciodată.
După Restaurarea Meiji, Shinto a devenit religia de stat în Japonia, în anul 1868.
Combinarea șintoismului cu budismul a fost interzisă, în încercarea de a
purifica Shinto de toate elementele nejaponeze. Shinto era considerat o forță unificatoare, într-o epocă în care
țara trecea printr-o perioadă de schimbări majore, iar influențele străine ar
fi destabilizat puritatea culturii japoneze.
Shugendô
Pe scurt, Shugendô
a fost o metodă de dezvoltare a puterilor spirituale ce combina elemente din
șintoism, șamanism și budism. Deși nu mai este practicată în forma ei pură,
rămășițe din Shugendô mai pot fi
găsite în budismul Tendai și în cultura japoneză, îndeosebi în venerarea
locurilor sacre, mai ales a munților.
Unii numesc Shugendô
budismul munților, întrucât călugării care îl practicau erau numiți yamabushi, cei care dorm în munți.
Fondat de En no
Gyôja în jurul anului 666
e.n., Shugendô a fost o practică
extrem de ascetică, adepții săi petrecând ani de zile izolați în munți, unde
își cultivau puterile magice de a vindeca.
Orice om care intra pe calea Shugendô trebuia să renunțe la viața de zi cu zi, retrăgându-se pe
un munte izolat. Trebuia de asemenea să țină posturi extreme, inclusiv să
urmeze o dietă exclusivă cu ace de brad, și să se supună anumitor încercări
fizice, cum ar fi dușurile în apa rece ca gheața a cascadelor de munte perioade
lungi de timp. În plus, trebuia să memoreze sutra-e budiste și să repete continuu mantra-e preluate din acestea. La fel ca
în cazul Budismului Tendai, Lotus Sutra era
principalul text pe care era bazată practica Shugendô.
Mikao Usui și
Japonia secolului al XIX-lea
Părintele sistemului Reiki, Mikao Usui, s-a născut în
anul 1865, la începutul Restaurării Meiji din Japonia. În ultimii 200 de ani
Japonia a fost izolată de restul lumii. Străinii, și îndeosebi misionarii
creștini, erau izgoniți, iar țara era condusă de războinicii samurai.
Cel care a pus capăt acestei perioade de izolare care a
durat două secole a fost comodorul Matthew Perry, a cărui forță militară
superioară i-a permis să negocieze un tratat cu japonezii care le permitea
americanilor să facă comerț cu Japonia. Celelalte țări occidentale au urmat
rapid exemplul americanilor, iar societatea japoneză a intrat într-un proces de
schimbări rapide, acceptând diferite influențe străine. Țara și-a început
astfel ascensiunea, devenind în scurt timp una dintre principalele națiuni
industriale ale lumii.
Destrămarea
societății tradiționale
Înaintea acestei revoluții sociale, culturale și
economice, majoritatea japonezilor aveau un sistem de convingeri bazat pe
diferite elemente ale religiei indigene, șintoism și elemente preluate din
budism și taoism de la țara vecină, China. Când Japonia s-a deschis în fața
Occidentului, iar japonezii au început să călătorească, mai mult pentru afaceri
și educație decât din plăcere, societatea tradițională japoneză mai
formalistă și mai rigidă decât oricare alta din Europa sau America, a început
să se destrame.
Odată cu colapsul gradual al acestei culturi, și implicit
al regulilor vieții de zi cu zi (care rămăseseră neschimbate de secole),
numeroși japonezi au început să simtă teama ce însoțește de regulă schimbările
radicale. Spre exemplu, în zonele rurale, în care oamenii depindeau frecvent de
urmașii lor, pentru a-i ajuta să cultive pământul, nu mai exista certitudinea
că aceștia vor urma calea trasată pentru ei de părinții lor.
Nevoia unui
sistem spiritual
Datorită acestei incertitudini, numeroși japonezi au
căutat în religie elemente care să îi ajute să facă față acestei alienări în
creștere. Nu este exclus ca tocmai această nevoie a societății japoneze de a
găsi un punct de sprijin să îl fi inspirat pe Usui să conceapă un sistem de
dezvoltare spirituală accesibil tuturor oamenilor. El nu a lansat însă o nouă
religie, ci sistemul Reiki.
Mikao Usui s-a născut într-o epocă a marilor schimbări în
Japonia, care a ieșit astfel dintr-o eră a izolării ce a durat 200 de ani.
Viața lui Mikao
Usui
Până acum câțiva ani nu se știa aproape nimic despre
viața lui Mikao Usui. La ora actuală se știu ceva mai multe lucruri despre el,
grație descoperirii plăcii sale memoriale. Aceasta a fost ridicată de câțiva
adepți pe mormântul său din templul budist saihôji
din Tokyo. Textul a fost tradus în limba engleză de maestrul Reiki japonez Hyakuten Inamoto. În plus, notele personale ale
lui Usui au fost traduse recent, deși nu sunt încă suficient de cunoscute. Alte
informații despre viața și învățăturile sale au fost oferite de primii săi
adepți, deși nu au mai rămas foarte mulți în viață, căci Usui a murit în anul
1926, din cauza unui atac cerebral în timp ce călătorea prin Japonia.
Copilăria
Mikao Usui s-a născut pe 15 august 1865 într-un sat numit
astăzi Miyamo cho, în Prefectura Gifu.
Familia lui era alcătuită din samurai Hatamoto, având un rang înalt în cadrul
sistemului de samurai. Potrivit sanctuarului familiei, se știe că Mikao a avut
două frați și o soră. În copilărie, el a studiat cu călugări budiști Tendai,
precum și artele marțiale, lucru firesc pentru un copil din clasa sa socială.
Studiile și
cariera
Placa memorială de pe mormântul său ne spune că Usui a
fost un student foarte bun și un cititor avid. Era interesat de tot ce ținea de
medicină, istorie și psihologie, dar și de artele ezoterice ale divinației și
incantației. A călătorit în Europa și America, și a studiat în China. Cariera
sa a inclus un post de secretar privat al unui politican japonez care a devenit
primar al capitalei Tokyo. Potrivit acelorași informații, deși a avut capacități
academice de excepție, nu a reușit să avanseze în plan social, având
dificultăți care nu sunt precizate în text. Totuși, în pofida acestora, Usui nu
și-a pierdut nicio clipă curajul și voința de a merge mai departe și de a-și
împlini destinul.
Viața de familie
Usui s-a însurat cu o femeie pe nume Sadako Suzuki.
Cuplul a avut doi copii: un fiu pe nume Fuji și o fiică pe nume Toshiko. Din
păcate, niciunul nu a trăit foarte mult. Fata a murit în anul 1935 la vârsta de
22 de ani, iar băiatul în 1946 la vârsta de 38 de ani. Deși era căsătorit, Usui
a devenit preot Tendai. Acest cult budist le permitea membrilor săi să ducă o
viață de familie. În rest nu se știe aproape nimic despre viața personală a lui
Usui. Din fericire, notele sale și mărturiile adepților săi ne spun ceva mai
multe despre viața sa spirituală și despre elementele care l-au influențat,
conducând la crearea sistemului Reiki.
Universul este
una cu mine, iar eu sunt una cu universul. Universul există în mine, iar eu
exist în univers. Lumina există în mine, iar eu exist în lumină.
Mikao Usui, citat de Hiroshi Doi în Iyashino Gendai Reiki-ho
Blazonul familiei Chiba de sub piatra funerară a lui
Mikao Usui arată că acesta aparținea uneia din cele mai faimoase familii de
samurai.
Elementele care
l-au influențat pe Mikao Usui
Mikao Usui, cunoscut sub numele de Usui sensen în
Japonia, a creat sistemul Reiki pentru a le oferi oamenilor o metodă simplă de
reconectare cu spiritualitatea lor înnăscută, într-o Japonie în care valorile
societății tradiționale începuseră să se destrame (vezi paginile 20-21).
Intenția sa inițială nu a fost în niciun caz aceea de a crea un sistem
terapeutic care să devină faimos la scară mondială. Vindecarea cu mâinile nu
reprezenta decât un aspect marginal al ideilor sale originale, influențate în
mare măsură de diferite tradiții și filozofii tradiționale.
Marea realizare a lui Mikao Usui a constat în extragerea
anumitor elemente de sinteză din aceste tradiții (din care unele necesitau 20
de ani de practică pentru a ajunge la măiestrie) și în crearea unui sistem de
folosire a Reiki accesibil tuturor oamenilor. Se pare de asemenea că Usui nu
și-a propus să creeze și să predea un sistem de vindecare, ci unul holistic,
care să îl poată conduce pe practicant la iluminare fără constrângerile
religiei organizate.
Budismul Tendai
Familia lui Mikao Usui aparținea cultului budismului
Tendai (vezi pagina 24), iar tânărul Mikao a fost educat în templul Tendai
local. Mai târziu, el a devenit preot Tendai, fapt care confirmă atașamentul
său față de această formă a budismului.
Odată devenit preot, este aproape sigur că Usui a fost
inițiat în practicile ezoterice sau secrete ale Mikkyô. Învățăturile legate de
vindecare au fost adăugate mai târziu acestor învățături, alături de anumite
elemente din șintoism, cum ar fi practicile spirituale asociate cu munții
sacri. Așa s-a născut tradiția ezoterică japoneză în care a fost educat Mikao
Usui. În aceste condiții, nu este de mirare că el a primit viziunea supremă a
sistemului Reiki pe Muntele Kurama, un loc legendar în această tradiție.
Practicile exoterice (din viața de zi cu zi) ale
sistemului Tendai, pe care Usui le cunoștea de asemenea, foloseau mantra-e și mudra-e (poziții simbolice ale mâinilor și corpului), alături de alte
tehnici de adorație. Usui a încorporat aceste elemente în sistemul său Reiki.
Dacă ținem seama de viziunea sa asupra transmiterii directe (de la maestru la
discipol) a inițierii și acordajelor, de învățăturile sale referitoare la
vindecare și de folosirea mantra-elor
și mudra-elor, pare evident că Usui a
aplicat această formă de budism ca fundament al sistemului său Reiki și că și-a
propus să permită accesul unui număr mai mare de oameni la aceste tehnici
secrete.
Înțelegerea relevanței acestei forme de budism adusă în
Japonia din China este așadar importantă pentru a realiza că practica Reiki
înseamnă mult mai mult decât un sistem de vindecare cu mâinile. Una din
convingerile budismului este că orice om deține o cunoaștere înnăscută și
completă a naturii sale divine. Din păcate, noi am uitat de această cunoaștere
și nu mai suntem conștienți de natura noastră de Buddha. Mai mult, orice om
poate deveni un Bodhisattva, adică o
ființă iluminată, în timpul acestei existențe terestre, ajutându-i apoi pe
alții să realizeze același lucru.
Mantra-ele și mudra-ele
din budismul Tendai apar inclusiv în sistemul Reiki al lui Usui.
Șintoismul
Dat fiind că a crescut în Japonia, Usui nu avea cum să
evite influența șintoismului (vezi pagina 20). Acesta nu reprezintă atât o
religie cât un mod de viață care consideră că toate aspectele mediului sunt
impregnate cu spirite sau zeități numite Kami. După toate aparențele, Usui a
adaptat la sistemul Reiki principalele concepte din șintoism, potrivit cărora fiecare
obiect neanimat sau ființă are un spirit, iar contactul cu natura ne apropie
de sursa creației. În plus, este posibil ca absența scripturilor sau textelor
scrise în șintoism să îl fi inspirat pe Usui să adopte același gen de
flexibilitate la sistemul său.
Absența
influenței creștine
Deși se știe că Usui era familiarizat cu scripturile
creștine, se pare că el nu a adoptat niciodată preceptele acestei religii,
nefiind influențat de ele, cel puțin, nu în maniera sugerată de povestea
relatată de Hawayo Takata (vezi paginile 40-43). Cu siguranță, toate
influențele care au condus la nașterea sistemului Reiki au fost japoneze.
Shugendô
Usui a fost de asemenea influențat de o formă a
budismului numită Shugendô (vezi pagina 21). Una din practicile principale ale
acestui cult spiritual era retragerea în munți. Viziunea maestrului asupra
sistemului Reiki s-a născut în timpul unei astfel de retrageri. Muntele Kurama
este unul din munții sacri în Shugendô.
Aici s-a retras Mikao Usui. El a postit și a creat aici sistemul Reiki. Placa
sa memorială afirmă că el a primit inspirația divină pe munte, deși
cercetările de dată recentă arată că această inspirație nu i-a parvenit chiar
în forma descrisă în legenda răspândită în Occident de Hawayo Takata (vezi
paginile 40-43).
Shugendô include două elemente cheie încorporate în Reiki:
aplicarea palmelor pe corp pentru vindecare și repetiția mantra-elor. În Occident, mantra-ele
nu sunt aplicate în practica Reiki, dar la ora actuală devine din ce în ce mai
evident că intenția lui Usui a fost ca cele cinci principii sau precepte
spirituale (vezi paginile 60-61) să fie aplicate în acest fel, căci repetarea
regulată facilitează integrarea lor în viața de zi cu zi și conferă focalizare.
Muntele Kurama era considerat sacru de budismul Shugendô
(în cadrul căruia adepții se retrăgeau în munți). Aici și-a formulat Usui
sistemul Reiki.
Artele marțiale
Împreună cu educația primită ca samurai, antrenamentul
lui Usui în artele marțiale trebuie să fi adăugat o dimensiune nouă (chiar dacă
nu foarte evidentă pentru gândirea occidentală) înțelegerii sale referitoare la
felul în care operează energia, căci în forma lor tradițională, aproape toate
artele marțiale includ elemente nefizice. Toți copii samurailor erau învățați artele
marțiale, de la cele mai fragede vârste. Dacă s-ar fi născut într-o familie de
țărani, Usui nu ar fi putut integra aceste influențe în sistemul său. De fapt,
ce elemente noi poate aduce o artă asociată de mulți mai degrabă cu disciplina
fizică și cu tehnicile de luptă decât cu vindecarea sau cu artele spirituale?
Usui s-a antrenat în arta numită Aiki Jujutsu, care i-a
fost predată chiar de fondatorul acesteia, Takeda Sokaku, spre sfârșitul
secolului al XIX-lea. Takeda a creat această variantă a artelor marțiale
sintetizând practicile acumulate de familia sa de-a lungul multor secole și s-a
decis să o popularizeze inclusiv în afara familiei. Unul din adepții cei mai
iluștri ai lui Takeda a fost Ueshiba Morihei, cel care avea să fondeze mai
târziu sistemul Aikido.
Aiki este alcătuită în principal din mai multe mișcări
fizice, fiind descrisă ca o metodă ce îi permite adeptului să își domine
mental adversarul cu o simplă privire și să câștige fără să se lupte. Practica
Aiki presupune însă învățarea unor tehnici de armonizare a energiei Ki într-o
manieră care să îi inducă adeptului o stare de calm, ajutându-l să
experimenteze mai mult autocontrol și să își folosească puterea voinței astfel
încât să își îmbunătățească viața de zi cu zi. Potrivit primilor adepți ai lui
Usui cu care cercetătorii au putut discuta, maestrul a inclus într-adevăr
elemente din artele marțiale la începutul învățăturilor sale.
Se știe de asemenea că Mikkyô și artele marțiale s-au intersectat adeseori în Japonia.
Călugării obișnuiau să le predea tehnici de Mikkyô adepților artelor
marțiale și chiar ninja (luptători neortodocși antrenați în toate aspectele
artelor marțiale, care au devenit foarte populari în ultima vreme în cultura de
masă). La rândul lor, ei erau învățați tehnici de arte marțiale. Prin urmare,
ideea de a combina aceste două abordări aparent contrastante de lucru cu
energia trebuie să li se fi părut firească lui Usui și contemporanilor săi.
Dacă ne gândim că artele marțiale se referă în primul rând la autodisciplină și
la capacitatea de a-ți învinge adversarul lucrând cu Ki-ul lui, pare logic ca
Usui să fi folosit elemente preluate din acestea. Acest lucru indică faptul că
intenția lui a fost ca adepții Reiki să aplice același tip de autodisciplină ca
și practicanții artelor marțiale.
Deși artele marțiale sunt privite înainte de toate ca
niște discipline fizice, ele își învață adepții să își armonizeze energia și să
înțeleagă felul în care operează aceasta.
Usui Reiki Ryôhô
Gakkai
Usui Reiki Ryôhô Gakkai înseamnă metoda de vindecare cu ajutorul energiei
spirituale a lui Usui. Este vorba de o societate ai cărei membri au fost la
început în principal ofițeri de marină. Este posibil ca la acea vreme
majoritatea celor capabili să adere la o astfel de societate să fi făcut parte
din armată. Unii sugerează chiar că faptul că primii membri ai societății au
fost militari a influențat aspectele pragmatice, mai puțin ezoterice, ale
sistemului, cum ar fi rutina fixă de plasare a palmelor pe corp.
Societatea avea la acea vreme trei nivele de predare:
shoden, okuden și shinpoden, ultimul fiind nivelul maestrului. Fiecare nivel
este alcătuit din șase sub-nivele. Pe fiecare din aceste nivele adeptul
primește informații noi. Acest lucru pare să indice un anumit grad de dedicație
din partea adepților, similar celui necesar pentru a progresa de-a lungul
nivelelor unei arte marțiale.
Primul lucru pe care îl preda Usui adepților săi erau
cele cinci principii spirituale, urmate de meditație și de mantra-e.
Interviurile cu primii adepți ai lui Usui ne-au permis să
aflăm că primul lucru pe care îl preda maestrul erau cele cinci principii sau
precepte spirituale (vezi paginile 60-61). Mai târziu, el îi învăța să mediteze
și să aplice mantra-ele, inclusiv
Waka japoneză (vezi paginile 90-91). Focalizarea modernă a Reiki asupra
lucrului cu palmele nu seamănă prea mult cu ceea ce preda Usui când a fondat Usui Reiki Ryôhô Gakkai în anul 1922. Maestrul nu a
adăugat lucrul cu palmele pe corp decât în ultimii ani de dinainte de moartea
sa în anul 1926.
Usui Reiki Ryôhô Gakkai continuă să existe în Japonia, dar numărul adepților săi este mult mai mic
decât în trecut, căci cel de-al Doilea Război Mondial a afectat existența
acestor societăți în Japonia. Membrii societății le-au împărtășit
occidentalilor o parte din învățăturile originale, cu mențiunea că în cultura
japoneză astfel de învățături sunt considerate sacre și nu trebuie împărtășite
într-o manieră lipsită de respect. Prin urmare, este posibil să nu aflăm niciodată
toate învățăturile predate la origini de Usui în Japonia. Pe de altă parte,
putem fi absolut siguri că el însuși ar fi surprins dacă ar afla în ce fel au
evoluat învățăturile sale.
În cartea lor, Arta
japoneză Reiki, Bronwen și Frans Stiene povestesc că în interviurile luate
unei călugărițe budiste Tendai pe nume Suzuki san, o discipolă directă a lui
Mikao Usui, aceasta le-a declarat că singurul numitor comun între învățătura
primită de ea și cea predată la ora actuală în Occident este numele lui Mikao
Usui.
Reiki și tradiția
occidentală
Reiki și-a făcut apariția în Occident datorită dedicației
unei femei, Hawayo Takata, care a descoperit Reiki la Tokyo în anul 1935 și a
făcut din el menirea sa în viață.
Cum a ajuns Reiki
în Occident
Chujiro Hayashi s-a născut la Tokyo în anul 1880. După ce
și-a luat diploma de medic și chirurg, el s-a alăturat Marinei japoneze, iar
până în anul 1918 a avansat la rangul de comandant. Când s-a înscris în școala
lui Mikao Usui în anul 1825, el se retrăsese din Marină. Usui avea să moară
peste mai puțin de un an. Hayashi nu s-a înscris singur în școala lui Usui, ci
însoțit de mai mulți ofițeri de marină pensionați. Acest mic grup a fost cel
care a dus mai departe Usui Reiki Ryôhô
Gakkai după moartea maestrului.
Hayashi a preferat să meargă însă pe propria sa cale.
La cinci ani după moarta lui Usui, Hayashi s-a desprins
de societatea din care făcea parte și și-a format propria sa clinică și școală,
numită Hayashi Reiki Kenkyu Kai, care
înseamnă Societatea Hayashi de Cercetare a Energiei Spirituale. Unele cercetări
indică faptul că este posibil ca Usui să îi fi cerut personal lui Hayashi,
datorită pregătirii medicale a acestuia, să scrie un ghid despre sistemul de
vindecare Reiki, o versiune mai extinsă a propriului său ghid de tratare a
diferitor boli. Aproape sigur, Hawayo Takata (vezi paginile 38-39) a folosit ca
fundament al învățăturii sale ghidul lui Hayashi.
Chujiro Hayashi
și Hawayo Takata
Oamenii au început să vină la clinica lui Hayashi pentru
a fi tratați de el și de adepții săi. Una din persoanele care au venit la
tratament în anul 1935 a fost Hawayo Takata. Inițial, ea a rămas șase luni la
tratament, după care a prelungit perioada cu încă un an, după ce l-a convins pe
Hayashi să îi predea sistemul. Inițial, acesta a fost reticent, căci deși avea
părinți japonezi, Hawayo era născută în Statele Unite, iar sistemul nu ar fi
trebuit să părăsească Japonia (conform regulilor nescrise ale culturii
japoneze izolate mult timp de Occident și de tradițiile misterelor religioase
ale acestuia). Mai târziu, Hayashi a ajutat-o pe Hawayo să își creeze o clinică
în Hawaii, în anul 1938.
Moștenirea lui Chujiro Hayashi a ajuns în Occident prin
intermediul lui Hawayo Takata, care a înființat prima clinică de Reiki în
exteriorul Japoniei. Dacă nu ar fi fost Hawayo, este posibil ca Reiki să nu fi
ajuns niciodată în Occident. Din câte povestește Takata, Usui nu l-a numit pe
Hayashi ca succesor al său (vezi paginile 40-43). Tot din aceeași sursă rezultă
că Hayashi s-a sinucis într-adevăr în anul 1940. versiunea lui Takata este că
el și-a autoindus un atac cerebral. Pare mult mai probabil totuși ca el să fi
comis seppuku ritual (tăierea
abdomenului cu o sabie), întrucât nu dorea să prindă cel de-al Doilea Război
Mondial. Cu această ocazie, el a lăsat pe umerii unei femei singure
responsabilitatea de a aduce în Occident Reiki.
Chujiro Hayashi nu numai că a dus mai departe munca lui
Usui după moartea maestrului, dar a jucat un rol decisiv în transmiterea
acesteia către Occident.
Hawayo Takasha
Născută în Hawaii din părinți japonezi în anul 1900,
destinul lui Hawayo Takata a fost practic acela de a populariza Reiki în
întreaga lume. Deși sistemul predat de ea diferă de învățăturile inițiale ale
lui Usui, sutele de mii de oameni care practică Reiki în întreaga lume nu ar
putea face acest lucru dacă ea nu s-ar fi decis să se întoarcă în Statele Unite
după ce a fost pregătită de Chujiro Hayashi.
Hawayo Takata a ajuns la Tokyo în anul 1935 pentru o
operație. Ea rămăsese văduvă după puțini ani de căsnicie și suferea de mai
multe afecțiuni precum astmul și pietrele la vezica biliară. Pe când stătea
întinsă pe masa de operație, ea a auzit o voce care i-a spus că operația nu era
necesară. După ce a discutat cu chirurgul și cu un alt medic, ea a ajuns la
clinica lui Chujiro Hayashi (vezi paginile 36-37), unde a fost tratată, iar
starea ei de sănătate s-a îmbunătățit rapid.
Predarea
sistemului Reiki
Hawayo Takata și-a propus să popularizeze Reiki cu
hotărâre, dar și într-o manieră inteligentă, în afara Japoniei, generând un
adevărat fenomen la scară mondială.
După perioada de pregătire de la Tokyo, Hawayo s-a întors
în Hawaii, unde a înființat o clinică ce a devenit în scurt timp foarte
populară. Hayashi a vizitat-o aici, și se pare că în timpul acestei vizite a
ridicat-o la rangul de maestru (vezi paginile 186-197). Hawayo a fost cel de-al
13-lea maestru (și ultimul) inițiat de Hayashi. Ea și-a continuat apoi munca în
Hawaii, neaducând Reiki pe continentul american decât prin anii 70.
După ce a început să predea în Statele Unite și Canada,
ea s-a decis să îi învețe pe alții cum să predea mai departe sistemul, inițiind
în rangul de maestru prima sa adeptă, pe Virginia Samdahl, în anul 1976.
Înainte de moartea ei din anul 1980, Hawayo a inițiat 21 de maeștri, prin care
Reiki a continuat să se răspândească. Ceea ce a urmat a fost o veritabilă
explozie la nivel mondial a fenomenului Reiki.
Occidentalizarea
sistemului Reiki
Informațiile de ultimă oră referitoare la originile
sistemului Reiki ne îndreptățesc să credem că Hawayo Takata și-a propus să
popularizeze Reiki cu hotărâre, dar și într-o manieră inteligentă. În acest
scop, ea a eliminat multe elemente pur japoneze, îndeosebi cele spirituale
derivate din budism, conștientă că occidentalii ar avea dificultăți în
aplicarea acestora. De asemenea, se pare că ea a adaptat în mod deliberat
povestea lui Mikao Usui, dându-i conotații creștine (vezi paginile 40-43), din
aceleași considerente. Din câte povestesc adepții ei, ea era o povestitoare
înnăscută, căreia îi plăcea să adapteze adevărul la condițiile epocii în care
trăia.
Povestea lui
Takata despre Mikao Usui
Doresc să redau aici povestea descoperirii sistemului
Reiki așa cum a fost povestită ea de Hawayo Takata deoarece aceasta este
versiunea pe care o cunosc cei mai mulți dintre oameni. Este interesant însă să
comparăm această poveste cu informațiile de ultimă oră și să remarcăm
inteligența cu care Hawayo Takata a reușit să creeze un basm ce combina
adevărul cu magia și imaginația pură, pe care l-am putea compara cu legenda
despre căutarea Sfântului Graal.
La cursurile de Reiki, povestea este relatată de maestru,
întrucât face parte integrantă din tradiția orală, încurajată de Takata. De
aceea, povestea nu este spusă niciodată la fel, căci fiecare maestru insistă
asupra anumitor elemente, în detrimentul altora.
Când am auzit pentru prima dată povestea, am considerat-o
un basm ce combină realitatea istorică cu anumite elemente spirituale
simbolice. La ora actuală știu cu siguranță că așa-zisa realitate istorică nu
a fost adevărată. Mikao Usui nu a fost niciodată un învățător creștin, și nici
medic. Această deraiere de la adevărul istoric nu mă deranjează însă,
considerând-o un instrument necesar pentru epoca respectivă. Spre exemplu,
titlul de medic i-a conferit lui Usui în Occident un respect similar cu cel
acordat în Japonia titlului de sensei. Takata a înțeles foarte bine că
respectul acordat titlului de sensei nu avea să însemne nimic pentru
occidentali, spre deosebire de titlul de medic.
Ceea ce urmează este varianta prescurtată a poveștii
originale transmise de Hawayo Takata prin intermediul lui Usui shiki Ryôhô.
Povestea
descoperirii sistemului Reiki
Dr. Usui a fost profesor la colegiul creștin din Tokyo.
Într-o zi, studenții l-au întrebat dacă credea într-adevăr în Biblie. El le-a
răspuns că da. Atunci, studenții l-au întrebat cum putea explica miracolele
vindecătoare ale lui Iisus. Dr. Usui nu le-a putut explica, așa că și-a propus
să afle adevărul în această privință.
În acest scop, el a plecat în Occident, căci aici era
practicat cel mai intensiv creștinismul. Dr. Usui a studiat la colegiul
teologic din Chicago, dar nu a găsit răspunsurile dorite. Cu această ocazie, el
a învățat însă sanscrita, limba scripturilor antice ale Indiei și Tibetului.
În versiunea lui Takata asupra poveștii lui Usui, acesta
a fost inspirat de vindecările făcute de Iisus să descopere misterul procesului
de vindecare.
S-a întors apoi în Japonia și a vizitat diferite
mânăstiri budiste, convins că ar putea afla răspunsurile dorite studiind Lotus Sutra. Călugării pe care i-a
întâlnit nu erau însă interesați de vindecarea corpului fizic, fiind focalizați
exclusiv asupra vindecării spiritului. În sfârșit, a ajuns la o mânăstire zen,
unde starețul a fost de acord că trupul fizic poate fi vindecat, lucru pe care
l-a făcut chiar Buddha. Din păcate, i-a spus el, această cunoaștere s-a pierdut
de mult. Încurajat de răspunsul starețului, dr. Usui a rămas la mânăstire,
citind sutra-ele în limba lor
originală, sanscrita. Deși a găsit texte ce descriau metoda de vindecare, lui
îi lipseau încă o serie de informații care i-ar fi permis să activeze energia
și să o aplice personal.
În consecință, a plecat în Tibet, pentru a citi manuscrisele
ce documentau călătoria Sfântului Isa, considerat de unii a fi chiar Iisus, dar
s-a întors la mânăstirea zen fără să fi găsit răspunsurile pe care le căuta.
Starețul l-a încurajat să își continue căutarea și i-a recomandat să se izoleze
pe un munte, să țină post și să mediteze timp de 21 de zile, o practică
obișnuită în rândul călugărilor.
Dr. Usui a ales Muntele Kurama și a adunat 21 de pietre,
pentru a-i servi drept calendar. În zorii celei de-a 21-a zile, el a luat
ultima piatră și s-a rugat să primească răspunsul căutat. În acel moment a
văzut o lumină care cobora asupra lui din cer. Aceasta l-a lovit în punctul din
mijlocul frunții, locul corespondent al celui de-al treilea ochi. Dr. Usui a
văzut o lumină colorată în toate nuanțele curcubeului, iar în mijlocul ei i-au
apărut simbolurile Reiki. Cu această ocazie, el a primit informații despre
fiecare în parte, inclusiv cum pot fi folosite ele pentru activarea energiei
Reiki.
Lotus Sutra
și alte cărți în limba sanscrită descriu procesul de vindecare cu ajutorul
energiei, dar nu oferă informații referitoare la activarea acesteia și la
modalitățile de folosire corectă a ei.
Fericit că și-a primit în sfârșit răspunsul, dr. Usui a
coborât de pe munte, dar s-a înțepat la un deget. Spre uimirea lui, sângerarea
a încetat după numai câteva minute, iar rana i s-a vindecat.
Scopul poveștii
În continuare, legenda descrie alte miracole
vindecătoare, dar și lucrul lui Mikao Usui în Cartierul Cerșetorilor din Tokyo.
Această parte are un corespondent istoric, căci Usui a lucrat într-adevăr cu
oamenii după marele cutremur din Japonia din anul 1923. Takata a creat practic
o parabolă pornind de la adevărul istoric, cu scopul de a-și impresiona adepții
de care avea nevoie pentru a-i plăti cursurile și tratamentele. De aceea, ea a
creat o poveste potrivit căreia cerșetorii care au primit tratament, dar nu au
plătit pentru el, nu s-au vindecat. Cu această ocazie, Usui și-a dat seama că
trebuia să existe un schimb de energie într-o formă sau alta pentru ca procesul
de vindecare să poată avea loc. Societatea în care trăim acceptă pe scară largă
banii ca o formă de energie în schimbul serviciilor. Există însă și alte
modalități de schimb, cum ar fi barterul. Deși incorectă, povestea lui Takata a
atras mii de oameni care au venit să învețe Reiki, și le-a oferit o perspectivă
asupra tradiției care nu ar fi fost posibilă fără această poveste. Înainte de
toate, povestea ne transmite un crâmpei din inspirația divină pe care a
avut-o Mikao Usui și care l-a determinat pe acesta să creeze un sistem de
vindecare și o practică spirituală ce le oferă practicanților tot ce au nevoie
pentru a duce o viață mai împlinită.
Reiki în zilele
noastre
Reiki s-a răspândit ca fulgerul de-a lungul și de-a latul
globului. De-a lungul acestei călătorii de la est către vest, el a evoluat
pentru a satisface din ce în ce mai bine nevoile oamenilor foarte diferiți care
îl practicau.
Reiki în
Occident, în zilele noastre
Perspectiva asupra sistemului Reiki așa cum îl cunoaștem
astăzi s-a schimbat în ultimii 10-15 ani. Acest lucru se datorează în mare
măsură cercetărilor făcute de trei oameni: Arjava Petter, Bronwen
Stiene și Frans Stiene. Acești trei maeștri de Reiki
și-au dedicat viața redescoperirii sistemului Reiki predat la origini de Mikao
Usui în Japonia. Alți oameni care au contribuit la lărgirea perspectivei
practicanților Reiki din Occident asupra sistemului Reiki au fost o serie de
maeștri japonezi, îndeosebi Hiroshi Doi, care au împărtășit principiile
practicii Reiki în acord cu sistemul Usui Reiki
Ryôhô Gakkai, organizația înființată de Mikao Usui în anul 1922 (vezi
pagina 33) cu scopul de a răspândi practica Reiki în Japonia.
Există numeroși maeștri și autori care au scris despre
Reiki, în afara celor menționați mai sus, și care au contribuit la rândul lor
la mai buna înțelegere a acestui sistem. Fiecare a adăugat o dimensiune nouă
perspectivei noastre asupra acestei practici și a potențialului acestui sistem
holistic, oferindu-ne informații suplimentare despre viața lui Mikao Usui și
despre originile sistemului, motiv pentru care le datorăm recunoștința noastră.
Inaccesibilitatea culturii japoneze în Occident, datorată
în parte barierei lingvistice și în parte obiceiurilor culturale extrem de
diferite (îndeosebi celor referitoare la practicile considerate sacre) a
îngreunat mult obținerea de informații din afară. Cu atât mai mult le datorăm
occidentalilor care au locuit în Japonia și japonezilor dispuși să vină în
Occident și să ne îmbogățească tuturor cunoașterea.
Cum ne referim la
Reiki
Până recent, în Occident s-a vorbit despre Reiki ca
despre un sistem, dar în realitate acest termen se referă la energia pe care o
transmite practicantul. De aceea, atunci când vorbim despre originile Reiki,
noi ne referim de fapt la originile metodelor de folosire a acestei energii.
Prin urmare, mai corect ar fi să vorbim despre sistemul Reiki. Totuși, pentru
a face această carte mai accesibilă și pentru că toată lumea cunoaște acest
sistem sub numele de Reiki, îi vom spune și noi la fel în paginile care
urmează.
Mai mulți maeștri din Occident și-au dedicat viața
îmbogățirii cunoașterii noastre referitoare la practicarea Reiki în Japonia,
scop în care au adus în Vest maeștri japonezi pentru a vorbi despre această
practică.
Reiki în Japonia,
în zilele noastre
Când Reiki a început să se răspândească spre vest, nu se
știa aproape nimic despre ceea ce se întâmpla la acea vreme în Japonia. Nimeni
nu auzise de vreun maestru japonez, și multă lume a crezut că Reiki a murit
odată cu Chujiro Hayashi (maestrul care a contribuit cel mai mult la
răspândirea Reiki în Occident), chiar dacă acesta i-a transmis sistemul lui
Hawayo Takata.
Din fericire, se știe astăzi că nu a fost cazul. Este
adevărat că impactul războiului asupra Japoniei a determinat intrarea Reiki
într-un con de penumbră, silindu-i pe maeștrii acestui sistem să păstreze o
anumită anonimitate. Acest lucru este de înțeles, căci Japonia se afla în plin
proces de transformare într-o națiune industrială, care a condus la un declin
al interesului față de spiritualitate în rândul noilor generații, la fel cum
s-a întâmplat și în Occident de altfel.
Totuși, pe măsură ce Reiki a început să se răspândească
în Occident, era doar o chestiune de timp până când maeștrii din aceste țări aveau
să devină curioși să afle ce se întâmplă cu sistemul lor în țara lui de
origine. La această curiozitate se adăuga și dorința de a afla mai multe despre
învățăturile originale. Toate acestea au condus la o resuscitare a Reiki în
Japonia, stilul occidental fiind însă practicat mai mult (în mod ironic) decât
învățăturile originale ale Usui Reiki Ryôhô Gakkai, care a rămas în
continuare o societate extrem de privată (vezi pagina 33).
Schimbul de
informații
Unul din primii maeștri care a început să exploreze ce se
întâmpla a fost Mieko Mitsui, o maestră de Reiki japoneză care trăia în Statele
Unite. Având avantajul că vorbea limba țării, ea s-a întors în Japonia, aducând
cu ea versiunea de Reiki pe care o cunoștea. Alți maeștri au călcat mai târziu
pe urmele lui Mieko Mitsui, continuând să impună stilul occidental de a
practica Reiki în Japonia, și ceea ce este mai important, continuând să
descopere ce se întâmpla în această țară de la moartea lui Mikao Usui. Așa cum
era de așteptat, au existat surprize și revelații de ambele părți.
Practicanții japonezi pregătiți de Usui și aflați încă în
viață au trăit surpriza de a descoperi că Reiki părăsise Japonia, fiind la ora
actuală un sistem practicat pe scară largă de oameni din aproape toate țările
globului. La rândul lor, occidentalii au trăit revelația că Reiki era practicat
în continuare în Japonia în forma lui originală, predată de Usui.
În Japonia, Reiki este practicat în forma lui originală,
predată de Usui. Cu toate acestea, stilul occidental devine din ce în ce mai
popular.
Reiki în secolul
XXI
Spre sfârșitul anilor 90, în lumea Reiki a apărut un
conflict care a făcut ravagii. La acea vreme mi s-a părut că această practică
ce a atras atâția oameni din toate categoriile sociale tocmai datorită
simplității ei se transforma într-un câmp de luptă sectar asociat cu religia
organizată. Adepții erau instruiți prin scrisori de către maeștrii lor ce să
facă, iar Internetul era inundat de argumente pro și contra. Bătălia care s-a
dat atunci a fost dusă de tradiționaliști împotriva independenților.
Așa cum se întâmplă frecvent, facțiunea care se
identifica drept tradiționalistă a ajuns la concluzia că era singura care preda
adevăratul Reiki. Orice altă învățătură era greșită. Unul din principalele
motive de dispută a fost publicarea cărții lui Diane Stein, Reiki pentru toți, care dezvăluia
simbolurile Reiki, lucru anatemizat de membrii Alianței Reiki, organizația
condusă de nepoata lui Hawayo Takata, Phyllis Lei Furumoto, care și-a dat demisia din
Alianță în anul 1992.
Diversitatea
naturală
Privind retrospectiv, ne putem da astăzi seama că au
existat dintotdeauna diferențe între metodele de predare a Reiki. În Japonia,
sistemul lui Chujiro Hayashi nu era nici pe departe identic cu al lui Usui. La
ora actuală au apărut și alte variante alături de sistemul original Usui Reiki Ryôhô Gakkai (vezi pagina 33). În lume
există nenumărate școli de Reiki, precum și derivate ale acestora, precum
Seichem.
În Occident, când adepții lui Hawayo Takata s-au întâlnit
ca să discute ce învățături au primit și cum să predea în continuare Reiki, ei
au descoperit că maestra i-a învățat tehnici diferite, inclusiv simboluri
diferite. Acest lucru nu este deloc surprinzător dacă ținem seama că a existat
o diferență de 30 de ani între momentul în care doamna Takata a devenit maestră
și cursurile pe care le-a predat mai târziu, dar și de faptul că niciun maestru
nu avea voie să deseneze pe hârtie simbolurile Reiki. Acestea trebuiau desenate
exclusiv din memorie.
În anii 90, membrii în viață ai asociației originale au
fost surprinși să descopere că Reiki părăsise Japonia și că era practicat în
întreaga lume.
Simte energia
Faptul că Mikao Usui a creat o metodă simplă de accesare
și de folosire a energiei Reiki nu înseamnă neapărat că nu mai pot exista și
alte metode. Orice cale este menită să evolueze. Singurul lucru care contează
este accesul la energie, nu metoda folosită. Știu că nu toți oamenii vor fi de
acord cu mine, dar experiența ne-a învățat că Reiki funcționează indiferent de
forma în care este predat. După părerea mea, afirmația că o metodă sau o
învățătură funcționează mai bine decât altele se împotrivește chiar spiritului
Reiki. Cine suntem noi ca să facem astfel de afirmații? Fiecare practicant consideră
că metoda sa este cea mai adecvată pentru el. Toți oamenii au propria lor cale
și dreptul de a fi respectați pentru că au ales-o. lucrul cel mai important
este ca Reiki să continue să fie predat și practicat în spiritul toleranței și
al iubirii, purtându-i lui Mikao Usui o recunoștință vie pentru că a oferit
lumii acest dar.
CaracteristiciNumărul de pagini: 400 colorFormatul în cm. (l x L x g): 14 x 16.7 x 2.7I.S.B.N.: 978-606-8420-68-4Traducerea din limba engleză: Cristian HANUTitlul original: The Reiki Bible: The Definitive Guide to Healing with Energy A apărut în: 2016-01 |