www.FotoMars.ro

Reiki este o tehnică holistică neinvazivă ce permite receptarea şi transmisia energiei vitale naturale. Această carte exhaustivă conţine tot ce trebuie să ştii despre acest subiect, inclusiv informaţii referitoare la istoria şi dezvoltarea acestui sistem, o privire de ansamblu aruncată diferitelor şcoli şi tradiţii de Reiki, instrucţiuni pas cu pas pentru aplicarea exerciţiilor de manipulare a energiei şi a celor terapeutice, precum şi poziţiile cu mâna pentru cele trei grade ale sistemului Reiki. La toate acestea se adaugă informaţii referitoare la autotratament şi la vindecarea altor persoane, precum şi tratamentele necesare pentru alinarea unei game largi de simptome ale celor mai comune afecţiuni şi probleme emoţionale. Dacă vei citi această carte, nu vei mai avea vreodată nevoie de un alt ghid pentru a practica Reiki.

Introducere

Reiki este o practică extrem de personală. Experienţa ta legată de Reiki nu va fi identică cu a mea. Dacă ai învăţat deja să practici Reiki, este posibil ca metodele învăţate să fie diferite de cele descrise în această carte. Şi totuşi, cu toţii practicăm folosirea aceleiaşi energii universale cunoscute sub numele de Reiki. După părerea mea, aceste diferenţe pot întări comunitatea Reiki, atât timp cât vom rămâne deschişi în faţa ideii că există mai multe modalităţi de a utiliza această energie universală, dar că fundamentul sistemului este acelaşi şi că putem învăţa cu toţii unii de la ceilalţi.

Fiecare om trăieşte o experienţă unică legată de Reiki, dar cu toţii ne folosim de aceeaşi energie universală.

Personal, practic Reiki de 16 ani, şi mă simt profund recunoscătoare pentru că l-am descoperit, sau pentru că el m-a descoperit pe mine, precum şi pentru schimbările pe care le-a produs în viaţa mea şi oportunităţile pe care mi le-a furnizat de a fi de folos altor oameni minunaţi. De aceea, consider o plăcere şi o onoare să pot scrie această carte, împărtăşindu-mi cunoaşterea şi experienţele cu cititorii mei. Mă simt la fel de recunoscătoare celorlalţi oameni care s-au dedicat cercetării şi amplificării înţelegerii noastre legate de Reiki şi promovării acestui sistem terapeutic incredibil, a cărui frumuseţe constă în primul rând în simplitatea sa. Din punctul meu de vedere, Reiki este o întruchipare a principiului „mai puţin înseamnă mai mult.”

Nu voi insista foarte mult asupra regulilor şi tradiţiilor, cărora nu le acord o importanţă foarte mare. Personal, am fost iniţiată în primele două grade de instructori ai tradiţiei Usui Shiki Ryoho, dar când am simţit impulsul de a a-mi lua şi gradul al treilea, m-am simţit atrasă de învăţăturile lui Diane Stein. Neputând-o contacta personal, am intrat în legătură cu o adeptă a ei, care mi-a făcut acordajele necesare. Le sunt recunoscătoare amândurora. Prin urmare, nu mă consider o maestră sau o practicantă a unei tradiţii particulare, fapt care se regăseşte în stilul acestei cărţi. Ceea ce mi se pare cu adevărat important este energia Reiki propriu-zisă şi intenţia noastră de a o folosi în beneficiul nostru şi al altora. Acesta este principalul mesaj al cărţii de faţă, care ne uneşte pe toţi, indiferent din ce tradiţie facem parte.

Despre această carte

Această carte descrie o modalitate de folosire a energiei prin aplicarea sistemului Reiki. Unii se vor simţi atraşi de această tehnică şi vor dori să o integreze în practica lor spirituală personală, în timp ce alţii vor fi interesaţi mai degrabă de aspectele terapeutice ale sistemului. Există tot atâtea căi către iluminare câţi oameni sunt pe pământ. Reiki este o astfel de cale şi fiecare om care o practică o va parcurge în maniera sa personală. Un lucru rămâne însă sigur: oricine va practica Reiki va avea un acces nelimitat la forţa vitală universală pentru a se vindeca, devenind inclusiv un canal de transmisie al acestei energii către alte persoane.

Cartea îşi propune să fie cât mai cuprinzătoare cu putinţă, oferind în acest scop cât mai multe informaţii. În această direcţie, am încercat să rămân obiectivă şi să prezint Reiki într-o manieră care să mulţumească toate şcolile şi tradiţiile. Speranţa mea este că această carte le va fi utilă în egală măsură celor care nu au mai practicat până acum Reiki şi celor care sunt practicanţi cu experienţă.

Reiki ne oferă un acces nelimitat la forţa universală a vieţii, cu ajutorul căreia ne putem vindeca pe noi înşine, dar şi pe alţii.

Partea întâi

Originile Reiki

Energia

Universul este alcătuit din energie. Tot ce există este alcătuit din energie. Energia din care este creat corpul tău este identică cu cea din care este creat un munte. Poate ţi se pare de neînţeles că un obiect inert (lipsit de viaţă) şi neschimbător are aceeaşi sursă ca şi o plantă vie, care creşte şi se dezvoltă constant, dar care rămâne foarte fragilă. Această energie comună unifică întregul univers.

Forţa universală a vieţii

Conceptul de forţă universală a vieţii apare în numeroase tradiţii orientale. În medicina ayurvedică indiană şi în yoga ea este numită prana; în medicina chineză tradiţională, bazată pe taoism, este numită chi sau qi, cuvânt care a devenit ki în japoneză. În tradiţia creştină, mulţi consideră că referinţele la Lumină fac trimitere la acelaşi concept. Mantak Chia scrie în cartea sa, Trezeşte-ţi lumina vindecătoare a lui Tao, că această forţă a vieţii poate fi definită ca energie, aer, suflu, vânt şi esenţă vitală. Pe scurt, ea reprezintă energia activă a universului. Atunci când ea dispare dintr-o plantă sau dintr-un corp, acestea devin inerte (lipsite de viaţă).

Deşi alte culturi au acceptat de mult ideea existenţei unei energii sau forţe universale a vieţii care penetrează totul, cultura occidentală continuă să rămână reticentă în faţa acesteia. Pe de o parte, convingerile occidentalilor referitoare la natura universului au fost influenţate de religie, în viziunea căreia oamenii sunt superiori restului creaţiei, iar Dumnezeu sau forţa creatoare trăieşte în afara lumii create. Pe de altă parte, pe măsură ce ştiinţa s-a dezvoltat din ce în ce mai mult, iar oamenii au început să se îndoiască de existenţa lui Dumnezeu, ei au început să solicite dovezi înainte de a accepta vreo idee.

În ultimii 50 de ani, fizicienii au investigat materia şi au ajuns la concluzia că la baza tuturor formelor create stă energia. Aceasta vibrează pe frecvenţe diferite, ceea ce explică de ce o piatră este mai solidă şi mai densă decât corpul uman. Ideea că tot ceea ce există derivă din aceeaşi sursă de energie este foarte importantă pentru cei care lucrează cu energia, indiferent dacă aplică Reiki, Tai Chi sau alte tipuri de tehnici energetice. Dacă este adevărat că tot ceea ce există în univers este creat din aceeaşi sursă de energie, înseamnă că toate lucrurile sunt conectate între ele, deopotrivă cele animate şi cele neanimate. Cu alte cuvinte, noi interacţionăm constant unii cu alţii şi ne influenţăm reciproc, ca şi cum am fi un singur corp gigantic.

Una din minunile acestei lumi este faptul că tot ceea ce există este creat din aceeaşi sursă de energie sau forţă universală a vieţii: copacii, munţii, oceanele, maşinăriile şi fiinţele umane.

Lucrul cu energia

Deşi energia universului este nelimitată, în creaturile vii ea este limitată. Adepţii chinezi ai Chi Kung (sau Qigong) cred că noi ne naştem cu o abundenţă de energie. Atunci când suntem tineri, noi ne putem realimenta cu uşurinţă rezervele de energie, dar pe măsură ce îmbătrânim ne vine tot mai greu să înlocuim energia folosită. În consecinţă, devenim din ce în ce mai secătuiţi şi mai bolnavi, nemaifiind capabili să trăim pe măsura potenţialului nostru real.

Lucrul cu energia pentru a anihila (sau cel puţin pentru a reduce) acest efect apare în multe practici. Spre exemplu, teoria Chi Kung afirmă că prin practicarea unei suite de mişcări noi putem cultiva energia şi ne putem întoarce la starea de echilibru. În yoga, practicile respiratorii numite pranayama produc acelaşi rezultat. În cazul Reiki, energia este preluată de la univers şi transmisă prin palme pentru reechilibrarea forţei vitale a organismului. Această stare de echilibru ne ajută să ne bucurăm mai mult de viaţă, să ne găsim mulţumirea şi să sesizăm conexiunile cu tot ceea ce ne înconjoară.

Aşadar, practicile fizice şi mentale care ne învaţă cum să lucrăm cu energia şi să ne vindecăm astfel viaţa (inclusiv viaţa altor persoane) se găsesc în tradiţiile spirituale ale taoismului, budismului şi hinduismului. Este paradoxal faptul că deşi Iisus este considerat de foarte mulţi oameni (şi nu numai de către creştini) cel mai mare vindecător care a trăit vreodată pe pământ, timp de aproape 2000 de ani nimeni nu a ascultat ce a avut de spus acesta despre procesul de vindecare, toată lumea fiind convinsă că acesta a fost un dar divin pe care l-a avut numai el. În realitate, Iisus a spus limpede atunci când şi-a botezat apostolii cu Sfântul Duh (proces care seamănă în mod remarcabil cu acordajele energetice aplicate în practica Reiki) că orice om poate vindeca la fel ca şi el.

Trebuie să precizăm că lucrul cu energia nu are nimic de-a face cu credinţa în Dumnezeu sau într-o religie anumită, ci doar cu dorinţa sinceră de a-ţi îmbunătăţi viaţa din toate punctele de vedere. El poate fi combinat cu practica spirituală sau poate deveni în sine o astfel de practică.

Starea de echilibru descrisă de simbolul yin-yang ne permite să ne trăim viaţa plenar.

Un exerciţiu energetic de bază

Dacă nu ai mai lucrat niciodată cu energia sau dacă îţi doreşti să experimentezi realitatea acesteia, iată o modalitate foarte simplă de a o percepe şi de a lucra cu ea.

1. Ridică-ţi mâinile în faţă, la înălţimea ochilor, cu palmele faţă în faţă, la circa 30 cm distanţă.

2. Apropie lent palmele până când acestea ajung la 15 cm distanţă una de cealaltă, apoi distanţează-le din nou.

3. Repetă acest proces de mai multe ori, până când ajungi să simţi acumularea de energie între palme. Atunci când apropii palmele, ar trebui să simţi o rezistenţă generată de energia acumulată între ele.

Reiki şi tradiţia orientală

Originile Reiki au rădăcini adânci în tradiţiile orientale, de la budism şi până la artele marţiale. Reiki reprezintă o distilare a filozofiilor acestor tradiţii într-o practică unică.

Cum a apărut Reiki

Originile Reiki sunt complexe. Într-un fel, am putea spune că el reprezintă un sistem în egală măsură străvechi şi modern. Este modern în sensul că nu s-a dezvoltat decât în ultima sută de ani, şi străvechi în sensul că originile sale par să fie o varietate de filozofii centrate pe spirit vechi de mii de ani, precum Ayurveda, filozofia chineză (îndeosebi budismul), Shinto şi Shugendô (vezi paginile 18-21).

Sistemul Reiki a fost creat în Japonia de Mikao Usui, care a fost influenţat de mai multe tradiţii. Ulterior, el a ajuns în Occident, unde a continuat să evolueze. Sistemul japonez s-a dezvoltat la rândul lui, dar într-o altă direcţie. Recent, occidentalii au „redescoperit” sistemul japonez Reiki, astfel încât gama practicilor Reiki este destul de diversă. În această secţiune vom încerca să lămurim această evoluţie relativ complicată a sistemului.

Ce înseamnă „Reiki”?

Îţi propun să analizăm puţin cuvântul Reiki. Primele cărţi în limba engleză despre Reiki au tradus cele două pictograme japoneze (Kanji) ce reprezintă cuvântul prin „energia universală a vieţii.” Rei a fost tradus prin „spiritul transcendent universal sau esenţa nemărginită”, iar Ki prin „energia sau forţa vieţii”, cuvânt echivalent cu chi sau prana. O traducere mai corectă pare să fie „energie sacră”, cuvântul fiind de fapt o referire respectuoasă la Ki. Reiki nu este o energie separată de Ki-ul elementar şi universal, ci este chiar acesta.

Rădăcinile japoneze

Deşi există numeroase variante ale practicii originale Reiki, sistemul îşi trage cu siguranţă rădăcinile din Japonia. Energia pe care o foloseşte el este însă universală, fiind comună multor sisteme care lucrează cu energia. Cu alte cuvinte, Reiki nu reprezintă o energie specială sau diferită. Sistemul său de lucru este însă unic. Pentru a înţelege originile sale, trebuie să analizăm convingerile şi filozofiile tradiţionale care l-au influenţat pe creatorul său, Mikao Usui, şi cum a creat el această practică într-o Japonie aflată în schimbări rapide.

Pictograma japoneză (Kanji) a cuvântului Reiki poate fi tradusă prin „energie sacră.” Ki reprezintă energia elementară a universului şi nu există nicio altă energie separată de ea.

Convingeri şi sisteme tradiţionale

Medicina chineză tradiţională este cunoscută din antichitatea îndepărtată, din epoca Tratatului Clasic de Medicină Internă al Împăratului Galben, scris între 2697-2598 î.Ch. În mod similar, principiile Ayurvedei – „ştiinţa vieţii” – au fost descoperite din perioada vedică a Indiei, care datează din epoca dintre primele două milenii î.Ch. Considerată de mulţi o revelaţie divină a Domnului Brahma, filozofia şi metodele Ayurvedei sunt descrise în două texte principale: Charaka Samhita şi Sushruta Samhita. La fel ca şi medicina chineză tradiţională, Ayurveda este aplicată pe larg în zilele noastre, la fel cum era cu mii de ani în urmă. Avându-şi rădăcinile în filozofiile spirituale ale taoismului şi hinduismului, cele două sisteme tratează starea de sănătate a corpului dintr-o perspectivă energetică, oferind o varietate de tehnici pentru restabilirea echilibrului energetic al acestuia.

În Japonia antică, cele trei influenţe majore asupra vieţii spirituale a oamenilor au fost budismul, Shinto şi Shugendô.

Budismul japonez

Practicile budiste variază în funcţie de cele două sisteme: Theravada şi Mahayana. Toate cultele budiste japoneze derivă din sistemul Mahayana. Deşi se bazează pe scripturi diferite, ele împărtăşesc de multe ori practici comune, cum ar fi repetiţia mantra-elor într-o manieră disciplinată sau respectarea anumitor precepte, care îl ajută pe practicant să îşi reveleze gradual cunoaşterea interioară.

Budismul Tendai a fost adus în Japonia de un călugăr chinez, în secolul VIII e.n. La început nu a fost foarte popular, dar a început să înflorească sub patronajul împăratului, ajungând să fie principala formă de budism practicată de clasele superioare din Japonia o lungă perioadă de timp. Doctrinele sale se bazează pe Lotus-sutra, care este inclusiv principala scriptură a budismului Nichiren Shoshu, practicat astăzi în întreaga lume.

La fel ca multe alte religii, budismul Tendai include o tradiţie ezoterică practicată doar de un grup mic de adepţi, cum ar fi călugării, fiind în general inaccesibilă majorităţii credincioşilor. Această tradiţie din sistemul Tendai este numită Mikkyô, care înseamnă „învăţături secrete.” Acestea sunt transmise în linie directă, ceea ce înseamnă că pe lângă învăţături şi practici, adeptul Mikkyô trebuie să primească inclusiv Kanj ¯o. Este vorba de o iniţiere primită de la un maestru al disciplinei Mikkyô, prin care acesta îi transmite direct discipolului o anumită putere.

Budismul Tendai a fost una din cele mai populare forme de budism în rândul claselor superioare japoneze.

Shinto

Cuvântul shinto poate fi tradus prin „calea zeilor.” Aceasta este religia originală a Japoniei. Ea prezintă similitudini cu sistemele de convingeri ale altor culturi indigene, cum ar fi aborigenii şi nativii americani. Nu are un fondator şi texte sacre, iar preoţimea este foarte puţin organizată. Shinto este un amestec curios de adoraţie a naturii, tehnici de divinaţie, şamanism şi venerarea lui Kami, spirite şi zei în acelaşi timp.

Adorarea naturii şi a Kami avea loc în templele şintoiste şi a fost folosită pentru cultivarea unităţii în timpul revoluţiei culturale din secolul XIX.

Potrivit legendelor despre creaţie ale Shinto, un cuplu divin a dat naştere insulelor japoneze, iar fiica celor doi, Amaterasu Omikami, a dat naştere familiei imperiale. De aceea, împăratul este considerat un zeu în viaţă. El a fost forţat de guvernul american abia la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial să renunţe oficial la divinitatea sa.

Kami şintoişti sunt foarte diferiţi de divinităţile altor religii. Ei sunt spirite ale naturii, care coexistă cu Amaterasu, Zeiţa Soarelui. Diferite zone au Kami păzitori. La fel şi familiile. Forţele creatoare abstracte fac de asemenea parte integrantă din această categorie a Kami. Practicile shinto au ca scop venerarea acestor spirite, astfel încât să fie fericite. Arta origami îşi are originea în şintoism, fiind încă vizibilă în multe temple şintoiste. Din respect pentru cei trei Kami care şi-au dat viaţa pentru a produce hârtia origami, aceasta nu este ruptă niciodată. 

După Restaurarea Meiji, Shinto a devenit religia de stat în Japonia, în anul 1868. Combinarea şintoismului cu budismul a fost interzisă, în încercarea de a purifica Shinto de toate elementele nejaponeze. Shinto era considerat o forţă unificatoare, într-o epocă în care ţara trecea printr-o perioadă de schimbări majore, iar influenţele străine ar fi destabilizat puritatea culturii japoneze.

Shugendô

Pe scurt, Shugendô a fost o metodă de dezvoltare a puterilor spirituale ce combina elemente din şintoism, şamanism şi budism. Deşi nu mai este practicată în forma ei pură, rămăşiţe din Shugendô mai pot fi găsite în budismul Tendai şi în cultura japoneză, îndeosebi în venerarea locurilor sacre, mai ales a munţilor.

Unii numesc Shugendô „budismul munţilor”, întrucât călugării care îl practicau erau numiţi yamabushi, „cei care dorm în munţi.” Fondat de En no Gyôja în jurul anului 666 e.n., Shugendô a fost o practică extrem de ascetică, adepţii săi petrecând ani de zile izolaţi în munţi, unde îşi cultivau puterile magice de a vindeca.

Orice om care intra pe calea Shugendô trebuia să renunţe la viaţa de zi cu zi, retrăgându-se pe un munte izolat. Trebuia de asemenea să ţină posturi extreme, inclusiv să urmeze o dietă exclusivă cu ace de brad, şi să se supună anumitor încercări fizice, cum ar fi duşurile în apa rece ca gheaţa a cascadelor de munte perioade lungi de timp. În plus, trebuia să memoreze sutra-e budiste şi să repete continuu mantra-e preluate din acestea. La fel ca în cazul Budismului Tendai, Lotus Sutra era principalul text pe care era bazată practica Shugendô.

Mikao Usui şi Japonia secolului al XIX-lea

Părintele sistemului Reiki, Mikao Usui, s-a născut în anul 1865, la începutul Restaurării Meiji din Japonia. În ultimii 200 de ani Japonia a fost izolată de restul lumii. Străinii, şi îndeosebi misionarii creştini, erau izgoniţi, iar ţara era condusă de războinicii samurai.

Cel care a pus capăt acestei perioade de izolare care a durat două secole a fost comodorul Matthew Perry, a cărui forţă militară superioară i-a permis să negocieze un tratat cu japonezii care le permitea americanilor să facă comerţ cu Japonia. Celelalte ţări occidentale au urmat rapid exemplul americanilor, iar societatea japoneză a intrat într-un proces de schimbări rapide, acceptând diferite influenţe străine. Ţara şi-a început astfel ascensiunea, devenind în scurt timp una dintre principalele naţiuni industriale ale lumii.

Destrămarea societăţii tradiţionale

Înaintea acestei revoluţii sociale, culturale şi economice, majoritatea japonezilor aveau un sistem de convingeri bazat pe diferite elemente ale religiei indigene, şintoism şi elemente preluate din budism şi taoism de la ţara vecină, China. Când Japonia s-a deschis în faţa Occidentului, iar japonezii au început să călătorească, mai mult pentru afaceri şi educaţie decât din plăcere, societatea tradiţională japoneză – mai formalistă şi mai rigidă decât oricare alta din Europa sau America, a început să se destrame.

Odată cu colapsul gradual al acestei culturi, şi implicit al regulilor vieţii de zi cu zi (care rămăseseră neschimbate de secole), numeroşi japonezi au început să simtă teama ce însoţeşte de regulă schimbările radicale. Spre exemplu, în zonele rurale, în care oamenii depindeau frecvent de urmaşii lor, pentru a-i ajuta să cultive pământul, nu mai exista certitudinea că aceştia vor urma calea trasată pentru ei de părinţii lor.