www.FotoMars.ro

De vreme ce religia primitivă a Tibetului, Bon-ul, era şamanistă şi lumea sa era populată de spirite, este uşor de înţeles de ce le place tibetanilor budismul, atât de înrudit cu propria lor credinţă. Învăţătorii (iniţiatorii) ordinelor rituale, începând cu Padma Sambhava, trebuiau să posede o ştiinţă superioară şamanilor „bon“ pentru a converti populaţia superstiţioasă. Şi astfel budismul s-a răspândit în scurt timp în întreaga ţară.

Rolul lui Milarepa în aceasta este înfăţişat în două cărţi: Cântările şi Viaţa lui. Povestea vieţii sale cuprinde cele mai importante întâmplări din experienţa sa spirituală şi serveşte drept schelet cântecelor ale căror accente se întind pe o vastă gamă, de la liric la mistic şi filozofic. Cântările din prezentul volum fiind doar o mică parte din marele număr de creaţii originale, au fost alese cu grija de a prezenta toate faţetele învăţăturilor sale. Puţine dintre ele au mai fost traduse. Stilul adoptat în traducere este deliberat arhaic, pentru a oferi aceeaşi impresie pe care o dau cântările faţă de tibetana de azi. Dar e necesară şi o adaptare pentru a face inteligibile cititorului apusean subtilităţile acestei forme foarte complicate a budismului, cu termeni tehnici nefamiliari, dar cu respectul cuvenit faţă de tradiţie. Multe dintre cântece sunt atât de simple că decepţionează, dar după o matură chibzuinţă se va vedea că ele cuprind adevăruri spirituale profunde. Şi deşi căile alese de Milarepa şi Sfântul Francisc sunt deosebite, cine ar putea afirma că în cele din urmă ele nu se întâlnesc?