www.FotoMars.ro

Sfântul Efrem Sirul a constituit mereu, dar îndeosebi pentru omul vremurilor noastre, un imbold puternic de deşteptare din letargia şi amorţeala egolatriei. Dorinţa conştientă sau ascunsă a omului modern pentru „autoidolatrizare” şi tendinţa de satisfacere nesătulă a dorinţelor şi aspiraţiilor lui trufaşe îl conduc la făurirea unei probleme existenţiale care răspândeşte mirosul morţii sufleteşti şi duhovniceşti.

Sfântul Efrem Sirul a umblat pe cărările gloduroase ale vieţii cu duhul trezviei şi cucerniciei neadormit, cugetând neîncetat la primejdia morţii pe care o zămisleşte şi o naşte păcatul, ca izvor primordial al patimii de iubire a omului pentru sinele său. Din acest motiv, viaţa şi învăţătura Sfântului Efrem trezesc şi stimulează intens conştiinţa umană, care n-a pierdut în cele din urmă capacitatea de autocritică şi sentimentul recunoaşterii existenţei „prin prisma veşniciei”!

„Între puţinele diamante duhovniceşti ale Bisericii, care s-au pastrat, exista si un Sfant asemenea in invatatura cu Sfantul Vasile cel Mare,iar in dulceata si iscusinta cuvantului asemenea cu Sfantul Ioan Gura de Aur. A fost contemporan cu ambii, traind in secolul al IV-lea,inscriindu-se intre cei mai intelepti si cei mai iscusiti oratori si dascali dumnezeiesti. Si cine este acesta? Efrem Sirul. Sfant intre Sfinti,orator puternic intre oratori, om bland intre cei blanzi,smerit intre cei smeriti, dascal intelept intre dascali. Sfantul a fost lauda ascetilor, prigonitor infocat al ereticilor, faclie luminoasa in pustie,luminand cu invataturile lui dumnezeiesti ochii duhovnicesti ai credinciosilor.

Şi cu toate acestea, din foarte multele cuvinte ale sale, care sunt scrise în dialectul sirian şi în limba latină traduse din siriană, doar textele lui ascetice au fost traduse în limba greacă veche”.