Yoga pentru fiecare, yoga pentru toți

pag. 21-22

1. Austeritatea

Orice efort care este depus pentru a controla trupul sau mintea poate fi considerat o formă de tapas sau, altfel spus, de austeritate. Termenul ”austeritate” nu reprezintă totuși în mod fidel înțelesul cuvântului sanscrit tapas, care îi corespunde. Astfel, termenul tapas ar putea fi explicat prin orice acțiune ce este săvârșită cu gândul, cu trupul sau cu vorba, care dezvoltă voința și care totodată servește la controlul activității umane neconștientizate, automate, de tip robot.
Majoritatea oamenilor din societatea contemporană manifestă un comportament ”șablon”; într-un fel, am putea spune că ființele umane adoptă tipologia robotului, manifestând un anumit mecanicism al gândirii, al mișcărilor și al modului de acțiune. Cu alte cuvinte, ele nu trăiesc spontan și liber, ci după ”șabloane”. Fenomenul a fost descris de marele inițiat Gurdjieff care, în conformitate cu spusele principalului său discipol Uspenski, definea omul contemporan ca fiind ”omul-mașină”, ”omul-mecanic”, aproape incapabil de o profundă conștientizare a ceea ce el gândește sau făptuiește clipă de clipă. Viața unui astfel de om poate fi asemănată cu pojghița de gheață de la suprafața unui lac, subțire și nerezistentă, adevăratele secrete și realități fiind de fapt prezente sub această ”mască” fragilă, în adâncimile și profunzimile lacului.
La modul esențial vorbind, tapas reprezintă controlul conștiinței asupra dorințelor și impulsurilor trupului și minții, având ca rezultat contopirea voinței individuale cu voința supremă a Sinelui Nemuritor (atman). Tapas semnifică și orice jurământ care este făcut pentru a servi un țel spiritual. El înseamnă, de asemenea, orice altă formă a controlului de sine: controlul asupra trupului și controlul deplin asupra respirației; controlul simțurilor și al gândurilor; realizarea meditației, a rugăciunii, postului, tăcerii; el implică abstinența sau continența sexuală, precum și jurămintele de abținere de la alte activități zilnice, consumatoare de energie.
În aceeași grupă a activităților din categoria tapasului intră și anumite angajamente ferme, sincere, luate pentru realizarea unor acțiuni în mod regulat, cum ar fi: aprinderea lumânărilor la biserică sau acasă; cititul Bibliei sau al altor scrieri sacre; oferirea în mod altruist a unor sume de bani celor săraci, în mod regulat; practica asana-elor sau a altor tehnici specifice de hatha yoga un anumit timp în fiecare zi; practica zilnică a meditației timp de câteva zeci de minute etc.
Pentru purificarea și întărirea trupului și a minții există mai multe forme specifice de tapas. În prezent, cei mai mulți oameni au o voință slabă și sunt leneși datorită, în mare parte, confortului și luxului în care trăiesc sau, dimpotrivă, datorită decrepitudinii, mizeriei și sărăciei în care se complac. Linia lor directoare în viață a dispărut, iar locul ei a fost luat de comoditate și de lașitate. Cele mai multe ființe umane nu-și pot stăpâni aproape deloc simțurile și nici impulsurile trupului sau ale minții. Din acest punct de vedere, comparativ vorbind, starea societății în urmă cu 100 sau 200 de ani - adică într-o perioadă când viața era mult mai puțin confortabilă și luxoasă - era superioară celei din prezent.
Luxul și facilitățile din prezent au diminuat voința omului și l-au predispus la felurite boli. Paradoxal, chiar dacă progresul tehnologic este remarcabil, totuși oamenii suferă mai mult decât în trecut, atât fizic cât și psihic și mental.
Tocmai de aceea este necesar să se reconsidere anumite practici uitate sau îndepărtate, care ar putea să confere ființelor umane putere fizică și mentală în locul inerției, slăbiciunii și confuziei. În această direcție se poate realiza gradat și cu discernământ postul alimentar regulat (o zi pe săptămână post negru, adică fără să se mănânce nimic timp de 24 de ore, dar în care se poate și chiar este necesar să se bea apă). Efectul principal al postului este o reală și eficientă purificare corporală și mentală a ființei, care este absolut necesară pentru menținerea unui organism sănătos. De asemenea, se recomandă ca practică regulată așa-numitul ”angajament al tăcerii” (mauna): zilnic, pe anumite perioade de timp (de la câteva minute până la câteva ore) ne putem propune să rămânem interiorizați și să nu vorbim, indiferent de conjuncturile care se ivesc atunci. În practica lui mauna se vor elimina de asemenea râsul, mimica și alte gesturi; în cazuri extreme, se poate recurge totuși la o foaie de hârtie și la un creion pentru a scrie cele câteva cuvinte absolut necesare, care sunt solicitate de anumite situații. În rest, activitățile zilnice se vor desfășura normal, cu deosebirea că singurul ”dialog” va fi cel interiorizat, cu noi înșine. Astfel, gradat, caracterul va deveni puternic, iar voința va crește în intensitate; vom dobândi astfel o nouă dimensiune a personalității noastre, care este maturitatea socială și cea spirituală.
În general vorbind, omul contemporan are tendința să urmeze căile ușoare, superficiale și adeseori viciate ale vieții, care îi subminează atât sănătatea fizică, cât și echilibrul psihic. Prin urmare, el trebuie să revizuiască și să reconstruiască forța sa morală și puterea voinței, astfel încât să devină stăpânul propriei sale vieți. Din nefericire, adeseori el refuză această alternativă, preferând să joace în lume rolul unei marionete, care este azvârlită dintr-o parte în alta de orice capriciu, avertisment sau toană a societății în care trăiește. Un astfel de individ nu va avea nicio bază și niciun punct de plecare care să-l facă să discrimineze între ceea ce îl poate ajuta și ceea ce îl poate distruge.
Majoritatea oamenilor se conformează așa-ziselor obligații și reguli sociale, intoxicându-și organismul, hrănindu-se cu felurite alimente vechi (congelate, conservate) și chimizate, bând alcool și fumând. Adeseori se consideră că toate acestea sunt ”normale”, chiar ”firești”, în special pentru faptul că cei mai mulți oameni procedează în acest mod aberant. Mimetismul social devine astfel un dușman greu de contracarat.
Pentru a diminua efectele nocive ale acestor obiceiuri rele, ființa umană are nevoie de practica tapas-ului, deoarece în acest fel ea își va putea dezvolta și rafina puterea de concentrare și voința, adică atuurile sale principale în realizarea țelurilor materiale și spirituale pe care și le-a propus.