pag. 21-22
Vaccinurile copilăriei
Vaccinurile sunt injecții care conțin cantități mici de germeni ai
bolilor împotriva cărora sunt destinate să protejeze. Se spune despre
ele că stimulează organismul să producă anticorpi, adică proteine care
apără corpul de o invazie a germenilor vătămători. Termenul ”vaccin”
este derivat din ”vacca”, latinescul pentru vacă. Aceasta deoarece
materialul provenit de la variola taurinelor (o boală care afectează
ugerul vacilor) a fost injectat oamenilor pentru a-i proteja împotriva
unui atac de vărsat de vânt.
Ideea vaccinării în scopul prevenirii bolilor datează din 1796. în
acel an, medicul britanic Edward Jenner a considerat că lăptăresele care
se îmbolnăviseră de variola taurinelor (o boală minoră) nu mai puteau
s-o contracteze. Jenner a prelevat material de pe mâna lăptăresei Sarah
Nelmes, care se infectase cu variola taurinelor, și l-a inserat într-o
tăietură făcută în brațul lui James Phipps, un băiat sănătos de 18 ani.
Băiatul a făcut apoi variola taurinelor. După 48 de zile, Jenner i-a
administrat material de vărsat. Nu a avut niciun efect. A fost prima
vaccinare consemnată în documente.
Astăzi există mai multe vaccinuri. în multe țări, ele sunt
răspândite, ba chiar obligatorii. în majoritate, oamenii au încredere și
le consideră sigure și eficiente. Totuși, descoperiri legate de mai
multe vaccinuri administrate nu sprijină această concluzie.
Poliomielita
Poliomielita este o boală contagioasă provocată de un virus
intestinal, care poate ataca celulele nervoase din creier și măduva
spinării. Simptomele includ febră, dureri de cap, dureri în gât și vomă.
Unele victime dezvoltă complicații neurologice, printre care
rigidizarea gâtului și a spatelui, mușchi slăbiți, dureri ale
articulațiilor și paralizia unuia sau a mai multor membre ori a
mușchilor respiratori. în cazurile grave, poate fi fatală ca urmare a
paraliziei respiratorii.
în timpul tratamentului, bolnavul este ținut la pat, pentru a
permite membrelor afectate să stea complet relaxate. Dacă respirația
este afectată, se poate folosi o mască respiratorie. Ar putea fi
necesară și terapie fizică.
în 1955, dr. Jonas Salk, medic și om de știință american, a
dezvoltat un vaccin împotriva poliomielitei bazat pe un virus mort
(inactivat). La puțin timp după aceea, dr. Albert Sabin, de asemenea
medic și om de știință american, a dezvoltat un vaccin împotriva
poliomielitei bazat pe un virus activ (oral). Despre ambele vaccinuri se
spune că sunt sigure și eficiente în prevenirea bolii.
Descoperiri. Mulți oameni cred în mod eronat că oricine contractează
poliomielită paralizează sau moare. Totuși, în majoritatea infecțiilor
provocate de poliomielită, se manifestă câteva simptome distinct. De
fapt, 95% dintre cei care sunt expuși la virusul natural al
poliomielitei nu prezintă ni-ciun simptom, chiar în condiții epidemice.
Cam 5% dintre cei afectați vor avea simptome moderate, cum ar fi dureri
în gât, înțepenirea cefei, dureri de cap și febră, diagnosticate adesea
ca răceală sau gripă. S-a estimat că paralizia musculară apare cam la 1
din 1000 de oameni care au contractat... |
Adevăr Divin
