pag. 90-91
La începutul vieții sale,
copilul trăia în deplină concordanță cu sistemul propriu de autoreglare,
în care își autoevalua sentimentele de durere sau de confort. În
momentul în care bebelușul resimte senzația de foame în stomac, începe
să plângă, alertându-i pe oamenii care au grijă de el că are o doleanță,
că ceva îi lipsește. Într-un final, persoana care are grijă de el o să
își dea seama că micuțului îi este foame, așa că îl hrănește. Când va
resimți senzația de sațietate și satisfacție, copilul se va opri din
mâncat. El posedă o imagine senzorială a felului în care vrea să își
perceapă stomacul, și anume ca fiind plin, iar când ajunge să atingă
această imagine, se oprește din manifestare, din mâncat. Persoana care
îl îngrijește își dă seama că bebelușul a mâncat suficient pentru că se
oprește singur.
Uneori ni se întâmplă să ne gândim că bebelușul nu a mâncat
suficient. Așa că îl batem ușor cu palma pe spate pentru a-l ajuta să
elimine aerul din stomac pentru că acesta i-ar putea crea impresia falsă
de sațietate. Chiar dacă bebelușul experimentează realmente senzația de
sațietate, este posibil ca aceasta să se datoreze aerului din stomac,
și nu mâncării. Prin urmare, după ce eructează, îi oferim din nou
mâncare. Dacă experimentează în continuare senzația de sațietate,
bebelușul nu va continua să mănânce. Sistemul propriu de autoevaluare
este acela care îi spune că a mâncat suficient. Nu contează ce crede
părintele despre cantitatea de hrană potrivită pentru el: bebelușul nu
va mai mânca dacă se simte sătul și satisfăcut. Procesele de autoreglare
și autoevaluare sunt acelea care îi motivează comportamentul.
Nu-i așa că este un miracol? Ne naștem cu un sistem de autoreglare
care ne îndeamnă să ne comportăm într-un anumit fel atunci când lumea pe
care o percepem nu este totuna cu lumea pe care o dorim. Același sistem
ne anunță și atunci când suntem satisfăcuți. Prin procesul de
autoevaluare suntem informați că ceea ce vrem este și ceea ce primim,
așa că nu mai este nevoie să ne manifestăm în vreun fel. Suntem în
sfârșit satisfăcuți că ceea ce primim este ceea ce ne dorim, așa că
dispare imboldul de a ne comporta în direcția obținerii acelei imagini
ideale pe care o avem despre lume.
Inițial, copilul nu resimte acest sistem de autoreglare. Tot ceea ce
simte un nou-născut este durerea. Nici măcar nu conștientizează că
trebuie să se comporte într-un anumit fel. El doar plânge,
comunicându-le celor din imediata apropiere faptul că resimte durere și
că nu este fericit. Așa că oamenii care au grijă de el vor acționa în
vederea măririi gradului de confort al copilului.
Este posibil și ca persoanele care îl îngrijesc să nu fie capabile
să-și descrie propriile sisteme de autoevaluare. Ca părinți, avem o
imagine în minte în care copilul nostru se simte bine, cu toate nevoile
îndeplinite. Prin plânset, copilul ne arată că nu este fericit. Sistemul
nostru de autoevaluare despre ceea ce vrem și ceea ce primim ne
îndeamnă să ne comportăm astfel încât să schimbăm lumea pe care o
resimte copilul și, în acest fel, să-l oprim din plâns. Acest reglaj ne
indică faptul că bebelușul nu mai este trist, așa că și noi obținem ceea
ce ne-am dorit: un bebeluș satisfăcut și fericit. Dorința copilului de a
plânge și dorința noastră de a schimba lumea în care copilul plânge se
află în strânsă conexiune și se bazează pe sistemul nostru de
autoevaluare și autoreglare.
Gândirea
Inițial, acest sistem de autoreglare nu face parte din ceea ce am
numi ”conștient”, din procesul de gândire al nou-născutului. Pe măsură
ce creștem și ne maturizăm, abilitatea de a gândi conștient crește și
ea, resimțim o mai mare conștientizare a gândurilor noastre. Aceasta
include și capacitatea de a fi conștienți de procesul de autoevaluare.
Indiferent că ne ajutăm sau nu copiii să-și înțeleagă această dimensiune
a gândirii, procesul de autoevaluare există în toți oamenii. Ca
părinți, îi putem ajuta pe copii să învețe cât mai multe despre acest
proces intern, inclusiv cum să se folosească de autoevaluare pentru a
descoperi modalități mai eficiente de a-și trăi viața. |
Adevăr Divin
