Filosofia naturală

pag. 58-59

Exemple sunt cauza respirației la om și la animal; căderea pietrelor în Europa și în America; lumina focului pentru gătit și cea a soarelui; sau reflexiile luminii pe pământ și pe planete.

Regula 3

Calitățile corpurilor care nu pot fi nici sporite și nici diminuate și care aparțin tuturor corpurilor pe care se pot face experimente ar trebui să fie considerate drept calități ale corpurilor în mod universal.
întrucât calitățile corpurilor nu pot fi cunoscute decât prin experimente, astfel încât calitățile care se potrivesc cu experimentele în mod universal trebuie să fie considerate calități universale; iar calitățile care nu pot fi diminuate nu pot fi separate de corpuri. Desigur, împotriva experimentelor nu trebuie născocite cu nesăbuință închipuiri nefolositoare și nici nu trebuie să ne îndepărtăm de analogia naturii, deoarece aceasta obișnuiește să fie simplă și întotdeauna consonantă cu ea însăși. întinderea corpurilor nu ne este cunoscută decât prin simțurile noastre, și cu toate acestea nu toate corpurile se află sub incidența simțurilor; dar întrucât întinderea se găsește în toate corpurile, aceasta este atribuită tuturor corpurilor în mod universal. Știm din experiență că unele corpuri sunt dure; și întrucât duritatea întregului se naște din duritatea părților sale, deducem pe drept cuvânt de aici nu numai duritatea particulelor nedivizate ale corpurilor accesibile simțurilor noastre, dar și pe cea a tuturor celorlalte corpuri.
Faptul că toate corpurile sunt impenetrabile îl deducem nu prin rațiune, ci prin simțuri. Corpurile pe care le mânuim constatăm că sunt impenetrabile și astfel conchidem că impenetrabilitatea este proprietatea tuturor corpurilor în mod universal. Faptul că toate corpurile sunt mobile și că rămân în mișcare sau în repaus prin intermediul anumitor forțe (pe care le numim forțe de inerție) îl deducem prin găsirea acestor proprietăți în corpurile pe care le-am văzut. întinderea, duritatea, impenetrabilitatea, mobilitatea și forța de inerție ale întregului izvorăsc din întinderea, duritatea, impenetrabilitatea, mobilitatea și forța de inerție ale fiecărei părți; și astfel conchidem că până și cele mai mici părți ale tuturor corpurilor sunt extinse, dure, impenetrabile, mobile și înzestrate cu forță de inerție. Iar acesta este fundamentul întregii filosofii naturale1.
Apoi știm din fenomene că părțile divizate și alăturate ale corpurilor pot fi separate una de cealaltă, iar din matematică știm că părțile nedivizate pot fi împărțite, prin rațiune, în părți mai mici. însă este nesigur dacă acele părți care au fost împărțite în acest mod și care nu au fost încă divizate pot fi de fapt divizate și separate una de cealaltă prin forțele naturii. Dar dacă s-ar stabili chiar și printr-un singur experiment că, prin sfărâmarea unui corp dur și solid, orice particulă nedivizată ar suferi diviziune, ar trebui să conchidem prin forța acestei reguli nu numai că părțile divizate sunt separabile, dar și că părțile nedivizate pot fi divizate la infinit.