3512 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
DescriereCele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficace (The 7 habits of highly effective people), un nou audiobook de dezvoltare personală
disponibil la editura ACT și Politon, vine cu o abordare diferită
asupra eficienței și a obținerii rezultatelor dorite prin adoptarea unor
principii pe care el le consideră universal valabile. Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficace
prezintă inițial conceptul schimbării de paradigmă și ajută cititorii
să înțeleagă că există perspective diferite pe care oamenii le adoptă
pentru a observa același lucruri. Cele 7 obișnuințe
sunt: fii proactiv, pornește la drum cu finalul în minte, prioritizează
eficient, gândește în termeni de win-win, încearcă să fii înțeles și
apoi să înțelegi, caută sinergiile și ascute fierăstrăul. Lumea
s-a schimbat dramatic de când a fost publicată pentru prima oară Cele 7
Obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficiente. Viața este mai
complexă, mai stresantă și mai solicitantă. Am trecut de la Era Industrială la Era Lucrătorului cu Informații/Cunoștințe, cu toate consecințele ei profunde.
Ne confruntăm cu provocări și probleme în viețile noastre personale, în
familiile și în organizațiile noastre, de neimaginat în urmă cu zece
sau douăzeci de ani. Aceste provocări nu sunt doar de un tip nou sau de o
altă amploare, ci au o natură diferită în ansamblul lor. "Aceste
schimbări tumultoase din societate și modificările răsunătoare de pe
piața globală digitalizată dau naștere unei întrebări foarte importante
una care-mi este adresată destul de des: Mai sunt relevante astăzi
cele 7 Obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficiente? Și, până
la urmă: Vor fi ele relevante peste zece, douăzeci, cincizeci, o sută
de ani? Răspunsul meu este acesta: cu cât schimbarea este mai mare și
provocările noastre mai dificile, cu atât devin mai relevante
obișnuințele. Motivul: problemele și suferința noastră sunt universale
și în creștere, iar soluțiile la probleme sunt și vor fi întotdeauna
bazate pe principii universale, eterne, evidente de la sine, comune
fiecărei societăți ce a dăinuit și a prosperat de-a lungul istoriei. Nu
le-am inventat eu și nu îmi asum niciun merit pentru ele. Doar le-am
identificat și le-am organizat într-un cadru secvențial. Una
dintre cele mai profunde învățături din viața mea este aceasta: dacă
dorești să-ți realizezi cele mai înalte aspirații și să-ți depășești
cele mai mari provocări, identifică și aplică principiul sau legea
naturală care guvernează rezultatele pe care le urmărești. Felul în care
aplicăm un principiu va varia foarte mult și va fi determinat de
puterile, creativitatea și talentele noastre unice, dar, în cele din
urmă, succesul în orice întreprindere derivă întotdeauna din a acționa
în armonie cu principiile de care este legat succesul. Mulți
oameni nu gândesc așa, cel puțin la nivel conștient. De fapt, vei
descoperi într-o măsură tot mai mare că soluțiile bazate pe principii
sunt într-un contrast puternic cu practicile și modurile de gândire
comune din cultura noastră populară. Permite-mi să ilustrez acest
contrast cu câteva dintre cele mai comune provocări umane cu care ne
confruntăm. Teamă și insecuritate. Foarte mulți
oameni sunt cuprinși astăzi de un sentiment de teamă. Se tem pentru
viitor. Se simt vulnerabili la locul de muncă. Se tem să nu-și piardă
slujbele și posibilitatea de a se îngriji de familiile lor. Această
vulnerabilitate hrănește adesea resemnarea cu o viață lipsită de riscuri
și co-dependența față de alții, la muncă și acasă. Răspunsul obișnuit
al culturii noastre la această problemă este acela de a deveni din ce în
ce mai independent. Mă voi concentra pe «mine și ce este al meu». Îmi
voi face meseria, și o voi face bine, și mă voi dedica bucuriilor mele
adevărate din afara serviciului. Independența este o valoare și o
realizare importantă, chiar vitală. Problema este că noi trăim într-o
realitate interdependentă și cele mai importante realizări ale noastre
cer abilități tipice interdependenței, ce trec dincolo de abilitățile
noastre prezente. Vreau acum. Oamenii doresc
lucruri și le doresc acum. Vreau bani. Vreau o casă frumoasă și mare, o
mașină frumoasă, cel mai mare și cel mai bun centru de distracții.
Vreau toate astea și le merit. Deși societatea de astăzi a cardului de
credit facilitează acest ia acum și plătești mai târziu, realitățile
economice se manifestă în cele din urmă, și ni se amintește, uneori în
mod dureros, că achizițiile noastre nu pot depăși capacitatea curentă de
a produce. A pretinde altceva este nesustenabil. Dobânzile sunt
nemiloase și nu iartă. Nici dacă muncești din greu nu este de-ajuns.
Odată cu ritmul amețitor al schimbărilor tehnologice și al competiției
în ascensiune, determinate de globalizarea piețelor și a tehnologiei,
trebuie nu doar să fim educați, ci să ne și reeducăm permanent și să ne
reinventăm pe noi înșine. Trebuie să ne dezvoltăm mințile și să investim
în permanență în dezvoltarea competențelor noastre și să le ascuțim,
evitând ca acestea să se învechească. La muncă, șefii pretind rezultate,
și pe bună dreptate. Competiția este aprigă, iar în joc este
supraviețuirea. Nevoia de a produce astăzi este realitatea zilei de
astăzi și reprezintă necesitatea de capital, însă adevărata mantră a
succesului este sustenabilitatea și creșterea. Poate că ești în stare
să-ți atingi țintele trimestriale, dar adevărata întrebare este: faci
investițiile necesare care vor susține și vor crește acest succes peste
un an, cinci și zece ani de-acum încolo? Cultura noastră și Wall
Street-ul țipă după rezultate astăzi. Dar principiul echilibrării
nevoii, pentru a satisface cererile zilei de astăzi cu nevoia de a
investi în capacitățile ce vor produce succesul de mâine, este de
neocolit. Același lucru este valabil pentru sănătatea ta, căsătoria ta,
relațiile de familie și nevoile comunității tale. Învinuire
și victimizare. Oriunde găsești o problemă, de obicei găsești și
degetul ațintit care învinuiește. Societatea este dependentă să o facă
pe victima. Dacă șeful meu n-ar mai fi un idiot care vrea să controleze
totul
Dacă nu m-aș fi născut atât de sărac
Dacă aș trăi într-un loc
mai bun
Dacă n-aș fi moștenit un astfel de temperament de la tata
Dacă
copiii mei n-ar fi atât de rebeli
Dacă celălalt departament nu ar
încurca tot timpul comenzile
Dacă nu am fi fost într-o industrie cu un
asemenea declin
Dacă oamenii noștri nu ar fi
atât de leneși și fără motivație
. Dacă nevastă-mea ar fi mai
înțelegătoare
Dacă
Dacă... A da vina pe oricine și orice altceva
pentru problemele și provocările noastre este posibil să fie norma și
să ofere o ușurare de moment pentru suferința noastră, însă ne și
înlănțuie de aceste probleme. Arătă-mi pe cineva care este suficient de
umil să accepte și să-și asume responsabilitatea pentru circumstanțele
lui sau ale ei și destul de curajos să ia orice inițiativă ar fi
necesară pentru a-și croi, în mod, creativ o cale prin sau pe lângă
aceste provocări, iar eu îți voi arăta puterea supremă a alegerii. Lipsa
de speranță. Copiii învinuirii sunt cinismul și lipsa de speranță. Când
cedăm în fața credinței că suntem victimele circumstanțelor noastre și
cedăm sub povara determinismului, ne pierdem speranța, pierdem hotărârea
și ne instalăm în resemnare și stagnare. Sunt un pion, o marionetă, o
rotiță a mecanismului și nu pot face nimic. Doar spune-mi ce să fac.
Atât de mulți oameni strălucitori, talentați simt acest lucru și suferă
de un spectru larg de descurajări și depresii care decurg de-aici.
Răspunsul de supraviețuire al culturii populare este cinismul
diminuează-ți așteptările de la viață până în punctul în care nu mai
ești dezamăgit de nimeni și de nimic. Principiul contrastant al
creșterii și speranței de-a lungul istoriei reprezintă descoperirea
faptului că Eu sunt forța creatoare a vieții mele. Lipsa
de echilibru în viață. Viața în societatea telefonului mobil este tot
mai complexă, mai solicitantă, mai stresantă și absolut istovitoare. De
ce în ciuda tuturor eforturilor noastre de a ne gestiona timpul, de a
face mai mult, de a fi mai mult, de a obține o eficiență sporită prin
minunile tehnologiei moderne, ne trezim tot mai mult prinși în hățișul
lucrurilor mărunte subordonându-ne sănătatea, familia, integritatea
și multe dintre lucrurile care contează cel mai mult pentru munca
noastră? Problema nu este munca noastră, care este motorul ce susține
viața. Nu este nici complexitatea sau schimbarea. Problema este cultura
noastră modernă care spune: intră mai devreme, stai până mai târziu,
fii mai eficient, pentru moment trăiește cu acest sacrificiu dar
adevărul este că echilibrul și liniștea minții nu sunt produse de
acestea; ci însoțesc acea persoană care dezvoltă un simț clar al celor
mai mari priorități ale sale și care trăiește cu integritate și
concentrare pentru a le atinge. Mie ce-mi
iese? Cultura noastră ne învață că dacă dorim ceva în viață, trebuie să
căutăm locul întâi. Aceasta spune: Viața este un joc, o cursă, o
competiție, și ai face bine să o câștigi. Colegii
de școală, de muncă, chiar membrii familiei sunt văzuți ca fiind
concurenți cu cât câștigă ei mai mult, cu atât rămâne mai puțin pentru
tine. Desigur, încercăm să părem generoși și
bucuroși pentru succesul celorlalți, dar în sinea noastră, în
particular, foarte mulți dintre noi avem inima neagră de supărare când
ceilalți reușesc. Multe dintre lucrurile mărețe din istoria civilizației
noastre au fost realizate prin voința independentă a unui suflet
hotărât. Dar cele mai mari oportunități și realizări nelimitate ale Erei
Lucrătorului cu Cunoștințe sunt rezervate celor care stăpânesc arta lui
noi. Adevărata măreție va fi realizată prin mintea amplă ce lucrează
în mod altruist cu respect reciproc, pentru beneficii reciproce. Setea
de a fi înțeles. Puține nevoi ale inimii omenești sunt mai mari decât
nevoia de a fi înțeles de a avea un glas care este auzit, respectat și
apreciat de a avea influență. Cei mai mulți cred că elementul cheie
al influenței este comunicarea a transmite clar punctul de vedere și a
vorbi într-un mod persuasiv. De fapt, dacă te gândești bine, oare nu ți
se pare că în timp ce ceilalți îți vorbesc, în loc să-i asculți cu
adevărat pentru a-i înțelege, adesea ești preocupat să-ți pregătești
răspunsul? Influența începe cu adevărat atunci când ceilalți simt că tu
ești influențat de ei când ei se simt înțeleși de tine , că i-ai
ascultat sincer și în profunzime și că ești deschis. Dar cei mai mulți
oameni sunt prea vulnerabili emoțional ca să asculte în profunzime
să-și suspende agenda suficient de mult timp ca să se concentreze asupra
înțelegerii, înainte de a-și comunica propriile lor idei. Cultura
noastră strigă după, ba chiar pretinde înțelegere și influență. Totuși
principiul influenței este guvernat de înțelegerea reciprocă ce se naște
din angajamentul inițial, al cel puțin uneia dintre persoane, de a
asculta în profunzime.
Conflict
și diferențe. Oamenii împărtășesc atât multe lucruri în comun, totuși
sunt extraordinar de diferiți. Gândesc diferit; au valori, motivații și
obiective diferite, iar uneori sunt în competiție. Din aceste diferențe
se nasc, în mod natural, conflicte. Abordarea competitivă a societății
pentru rezolvarea conflictului și diferențelor tinde să se centreze pe
ideea câștigă cât de mult poți. Deși a rezultat mult bine din arta
iscusită a compromisului, prin care ambele părți renunță la pozițiile
lor până când se ajunge la un punct de mijloc acceptabil, niciuna dintre
părți nu ajunge să fie cu adevărat mulțumită. Ce risipă este să lași
diferențele să reducă oamenii până la cel mai mic numitor comun dintre
ei! Ce risipă este să eșuezi în a lansa principiul cooperării creative
în dezvoltarea de soluții la probleme care sunt mai bune decât viziunea
inițială a fiecărei părți!" - Stephen Covey Audiobook-ul "Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficace" arată
tehnicile de schimbare a paradigmei pentru a interioriza aceste
obiceiuri. Paradigma este modul în care un individ percepe ceva, iar
Covey spune că înainte de a face schimbări este necesar să ne concentrăm
pe atitudinile și comportamentele individuale. Punctul de concentrare
al audiobook-ului este obținerea eficienței personale și interpersonale.
Autorul este de părere că victoriile private preced victoriile publice
și că este necesar să ne ținem de promisiunile pe care ni le facem nouă
înainte de a face promisiuni celorlalți. Primele trei obișnuințe se
referă la propria persoană. obiceiurile 4,5,6 se referă la munca de
echipă, cooperare și comunicare. Aceste obiceiuri se referă la
transformarea unei persoane de la dependență, la independență și apoi
interdependență. Al șaptelea principiu se referă la continua dezvoltare
și devenire a individului.
CaracteristiciI.S.B.N.: 978-606-8637-50-1 A apărut în: 2015-11 |
Fii primul care își spune opinia! |
 | A treia cale Cum să rezolvăm cele mai dificile probleme ale vieții |
|
|
 | Mindsight Noua știință a transformării personale |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|