Părintele conștient

pag. 23-24

...adolescenți m-a convins că, dacă există un adolescent cu care te-ai chinuit să rămâi în contact, nu e prea târziu. Desigur, dacă ai copii mai mici, cu cât începi mai devreme să construiești o legătură puternică, e cu atât mai bine.

PARENTAJUL INCONȘTIENT E LOCUL DE UNDE PORNIM CU TOȚII

Una dintre cele mai provocatoare sarcini pe care și le asumă fiecare dintre noi este să aducă pe lume o altă ființă umană și să crească persoana respectivă. Și totuși, cei mai mulți dintre noi abordează sarcina aceasta într-un mod pe care nu l-am folosi pentru a ne aborda viața profesională. De exemplu, dacă am fi la conducerea unei organizații care valorează miliarde de dolari, am îndeplini o misiune atent gândită. Ne-am cunoaște obiectivul și modul în care îl putem atinge. în încercarea de a ne realiza misiunea, ne-am cunoaște bine personalul și modul în care îi putem folosi potențialul. Ca parte a strategiei noastre, ne-am identifica atuurile și ne-am da seama cum putem să le folosim în avantajul nostru, dar ne-am identifica și slăbiciunile, astfel încât să le minimizăm impactul. Succesul organizației ar fi rezultatul folosirii unor strategii de succes.
E util să ne întrebăm ”care e misiunea mea de părinte, filosofia mea de parentaj? Cum o pun în aplicare în interacțiunile mele zilnice cu copilul meu? Oare mi-am stabilit o misiune atentă, bine gândită, ca și cum aș conduce o organizație importantă?”.
Indiferent dacă ești parte a unui cuplu, divorțat sau un părinte singur, ar fi bine să îți gândești abordarea parentajului în lumina cercetării a ceea ce funcționează și a ceea ce nu funcționează. Mulți dintre noi nu se gândesc în ce mod ne sunt afectați copiii de stilul nostru de parentaj, lucru care ar putea duce la modificarea abordării. Metoda pe care o folosim înseamnă mai ales să ascultăm spiritul copilului nostru? Oare am fi dispuși să schimbăm felul în care interacționăm cu copilul nostru dacă ar fi clar că lucrurile pe care le facem nu funcționează?
Fiecare dintre noi își imaginează că este cel mai bun părinte care poate fi, iar cei mai mulți dintre noi sunt într-adevăr oameni buni, care își iubesc mult copiii. Cu siguranță, nu din cauza lipsei de iubire ne impunem voința copiilor noștri. Ci, mai degrabă, o facem în absenta conștientizării. Realitatea este că mulți dintre noi nu îsi dau seama de dinamicile existente la nivelul relației dintre noi și copiii noștri.
Nimănui nu îi place să se considere inconștient. Din contră, acesta e un concept pe care tindem să îl respingem. Mulți dintre noi suntem atât de defensivi încât, numai să spună cineva ceva despre stilul nostru de parentaj, că explodăm instantaneu. Și totuși, atunci când începem să ne dăm seama, reproiectăm dinamica relației cu copiii noștri.
Copiii plătesc un preț mare când nouă ne lipsește conștientizarea. Răsfățați excesiv, tratați cu medicamente în exces si etichetați excesiv, mulți dintre ei sunt nefericiți. Asta pentru că, din șinele nostru inconștient, le pasăm nevoile noastre nerezolvate, așteptările neîmplinite și visele frustrate. în ciuda celor mai bune intenții, îi transformăm în sclavii moștenirii emoționale pe care o avem de la părinții noștri, legându-i de tradiția istovitoare a strămoșilor. Natura inconștientului face ca, până la metabolizare, să se infiltreze din generație în generație. Doar prin conștientizare se poate închide ciclul durerii care se perindă prin familii.