Rana de nedreptate
Apare între 4 și 6 ani și afectează copiii care
consideră, cu sau fără motiv, că nu au fost lăsați să fie ei înșiși.
La nașterea unui frate mai mic, li s-a cerut, de exemplu, să
nu mai facă atât de mult zgomot, să ocupe mai puțin loc decât înainte, să fie
un exemplu pentru noul sosit sau să-și asume prea multe responsabilități. Pe
scurt, i-a rămas prea puțin loc pentru a-și exprima personalitatea.
Această rană poate fi provocată și de părinți obsedați de
control, care își șantajează sau amenință copiii. Îi întâlnim uneori în
parcuri: copilul se distrează și deodată cere ceva (sau începe să plângă), iar
ei răspund ceva de genul: „Dacă nu încetezi să plângi, plecăm!" Ajunși
adulți, pentru acești copii există un risc foarte mare să aibă probleme cu plăcerea,
care este în centrul rănii lor.
Corpul celor care suferă de rana de nedreptate este cel mai
aproape de perfecțiune dintre toate. Femeile au fese și sâni bombați. Corpul
lor va avea tendința să fie atletic, chiar dacă nu fac mult sport. Aceste
persoane stau foarte drepte. Corpul lor pare să aibă o anumită tensiune
interioară. Militarii și culturiștii sunt două profile care frecvent suferă de
acest tip de rană.
Falsa convingere a acestora este: „Trebuie să fiu perfect
pentru ca alții să mă iubească și să mă accepte." Pentru că nu se acceptă
ei înșiși, trebuie să facă multe lucruri pentru a demonstra că merită să fie
acceptați și iubiți.
Masca lor este cea a rigidității. Aceste persoane sunt
foarte reci și deconectate de la emoțiile lor. Totuși, în interior, ele resimt
nevoia ca alții să fie calzi cu ele. Problema e că răceala lor împiedică
formarea unor legături autentice.
Este foarte dificil să trăiești cu asemenea persoane,
fiindcă în momentul în care au luat o hotărâre, aceasta primează asupra
oricărui alt lucru, inclusiv asupra lor.
De asemenea, le este foarte greu să-și provoace momente de
plăcere, pentru că își închipuie că trebuie să fie perfecte înainte să o poată
face.
Sunt și însetate de dreptate, dar, în mod paradoxal, sunt
mai degrabă nedrepte cu cei din jur.
Umbra luminoasă:
1. Sunt perfecționiști meticuloși. Meseriile unde detaliile
sunt importante li se potrivesc de minune: chirurg, arhitect, om de știință...
2. Au simțul responsabilității și al ordinii.
3. Dau dovadă de rigoare, organizare.
4. Respectă și asigură respectul pentru nevoile proprii.
5. Au o formă fizică bună, sunt optimiști, vivace, dinamici.
Pentru a explora mai departe:
1. Ce a vibrat în tine când ai citit descrierea acestei răni?
2. Care dintre comportamentele tale se regăsește printre
cele ilustrate în această rană?
3. Cum îți afectează acest lucru viața?
4. Ce caracteristici ți-ai dezvoltat datorită acestei răni?
Simți anxietate dimineața de când te știi, de
la divorț... și te apuci să faci curățenie în casă, să faci sport, te activezi.
Mă vei întreba care e problema cu comportamentele de
evitare. Aceste comportamente nu sunt un mijloc de a ne descurca cu suferințele
noastre? Da, e adevărat, pot fi interesante în anumite momente din viață când
nu ai timp la dispoziție, nu ești pregătit psihologic sau emoțional, pentru a
face față rănilor tale. În același timp, te mențin într-o zonă de confort
(uneori foarte inconfortabil), unde eviți durerile trecutului cu țigări,
mâncare sau muncind până la epuizare. Evitându-le, le și întreții.
Imaginează-ți: ai o inundație în casă și tu, în loc să ștergi pe jos, te duci
să-ți iei cizme de cauciuc. De fiecare dată când plouă, nivelul apei continuă
să crească, iar tu, cum ești foarte creativ, te-ai gândit să faci niște
platforme pentru a ridica mobila, apoi ai cumpărat un combinezon de pescar,
după care unul de scafandru, însă nivelul apei continuă să crească de la o lună
la alta. într-o zi, pentru că nu ai făcut ce trebuia (să scoți apa și să repari
acoperișul și scurgerile), casa se dărâmă. Această imagine reprezintă destul de
bine sistemele noastre de evitare, iar ideea mea e că poți evita cât vrei să-ți
vindeci rănile, asta le va întreține prin anumite aspecte. Pe de altă parte,
cum cuvântul preferat al vieții este „evoluția", va încerca să facă
lucrurile să evolueze cum poate și, într-o zi, casa ta (viața ta) se poate
prăbuși sub acțiunea bolilor, depresiei, accidentelor, despărțirilor... care te
vor face să vezi ce nu voiai să privești de ani de zile. Corpul are nevoie să
poată exprima toate emoțiile adunate, ceea ce numim „somatizare". Corpul
se descurcă în felul său cu încărcătura emoțională stocată, poate fi mai mult
sau mai puțin grav, dar putem ajunge la boli cum ar fi fibromialgie, cancer,
boli de inimă, Alzheimer, depresie...
După mine, această etapă poate fi interesantă pentru că a te
confrunta cu o boală este un moment de autenticitate care poate fi extrem de
plin și educativ. Doar că evitarea va continua și, în loc să vezi cauzele
profunde ale bolii și să le observi, să le asculți și să faci schimbările
necesare, vei ajunge pe mâna unui sistem medical aflat complet într-o fază de
evitare, care va gestiona criza cu medicamente și care, în cea mai mare parte a
cazurilor, va trata numai simptomele, exact la fel cum ai făcut și tu până
atunci.
Am văzut persoane cu boli sau situații de viață foarte dure
- fiindcă nu sunt numai bolile - care se vindecă ascultând simptomele și tot
limbajul bolii. Este vorba și despre a trece prin aceste momente, de a le
recunoaște, de a asculta boala, dificultățile, de a te transforma și a deveni o
ființă prosperă. Atenție: nu spun aici că pot vindeca orice, cred că persoana
însăși face asta, confruntându-se, ascultând, trecând prin suferințele pe care
le-a păstrat în corp de mult timp - suferințe care uneori iau forma unei boli.
Pentru a explora mai departe:
1. Ce ai conștientizat citind acest capitol?
2. Ce comportament de evitare ai putut identifica citind
această parte?
3. Ce suferință protejează asemenea comportamente? |
Adevăr Divin
