pag. 57-58
								   Să mai adăugăm un fapt cât se 
poate de verosimil: doctrina secretă nu era dezvăluită în totalitate și 
de la început noilor adepți. Conform unei opinii combătută de Miinter, 
dar apărată de Grouvelle, existau în sânul Ordinului mai multe trepte 
succesive de inițiere, două sau chiar trei clase de grade ierarhice. 
Această ipoteză nu este întărită suficient de documente, dar ar rezolva 
mai multe probleme: ignoranța mai multor cavaleri și frați-servitori 
față de secretul Ordinului, gradul de vinovăție al unora, remarcat cu 
prilejul audierilor, unii facându-se vinovați de toate capetele de 
acuzare, alții doar de unele dintre ele. În sfârșit, chiar cei care, în 
ciuda atâtor dovezi si mărturisiri concordante, au persistat în a nega 
solidaritatea întregului Ordin cu privire la ereziile comise de membrii 
săi, cei care respingeau mărturiile conform cărora practicile heterodoxe
 nu le erau impuse cu titlu de poruncă sau obligație statutară, chiar și
 aceștia au trebuit cel puțin să recunoască un fapt incontestabil: marea
 întindere și similitudine a acestor practici. 
    Cum se face însă că asupra atâtor aspecte diferite, în epoci 
diferite, atâția oameni care nu se cunoșteau s-au dedat la asemenea 
rătăciri, și cum oare atâția conducători ai Ordinului s-au aliat într-o 
cauză comună, pentru a o impune și celorlalți? Această similitudine, 
această unitate dovedesc cel puțin un acord preliminar, legături bine 
sudate în timp, un anume gen de credință comună unui mare număr de 
afiliați. Este cât se poate de inte-resant, chiar în această ipoteză 
restrânsă, să descoperim ce însemna această credință și, fie și pentru 
acest lucru, chiar pentru adversarii unui statut secret, obiectul 
acestui studiu s-ar justifica cu prisosință. Raționamentul este atât de 
imperios necesar, încât trebuie să preocupe pe toți cercetătorii, chiar 
și pe istoricii cărora le repugnă să admită faptul că statutul conținea 
erezii. Nu există nici un cercetător care, frapat de generalitatea 
faptelor întâmplate, să nu fi încercat să le explice, în stilul propriu,
 să încerce să le pătrundă sensul, să caute a le descoperi izvoarele. 
    Natura acestei credințe, legăturile cu alte erezii, felul în care a 
pătruns în sânul Ordinului, toate aceste probleme sunt extrem de 
delicate și au primit interpretări cât se poate de diverse. Descoperiri 
făcute în Franța, Italia și Germania, sculpturi, basoreliefuri, figuri 
simbolice existând pe diversele monumente atribuite templierilor, ar 
putea elucida problemele, dacă s-ar stabili corect apartenența lor la 
Ordinul Templului; dar vor fi necesare mai...  |